Plezirista

Archive | Plezirista RSS feed for this section

Carte & alte arte 11/04/2022

Lizoanca, sentimentul românesc al impunității

Cea mai mare catastrofă a vieţii e că există un tartore peste partea ei cea mai frumoasă – zice Doina Ruști în „Lizoanca la 11 ani”, romanul care ne arată rețeta de succes pentru fabricarea adulților defecți

Povești rusești de păcălit popoare

Al doilea roman al lui Guzel Iahina, despre mărirea și decăderea germanilor, strămutați pe malurile Volgăi de Ecaterina cea mare și decimați de marele Stalin. Copiii de pe Volga, lectură utilă zilele astea, încă o poveste rusească de adormit popoarele conlocuitoare.

Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei

Ultimul club de pandemie, întâiul de război. 9 cărți pe care le vom citi anul ăsta la clubul de carte.

Când termini casa, vine moartea

Casa Buddenbrook, romanul de debut al lui Thomas Mann, nu e o carte de citit după ce te-ai chinuit să-ți faci o casă, cu ultimele puteri și economii, dar așa e viața asta, îți arată pisica taman când ți-e lumea mai dragă

Ce aveți de gând să citiți în 2022?

Propuneți cărți de citit la clubul de carte pentru 2022, ca să ne mai abatem gândurile de la pandemie și efectele ei.

Arhipelagul Gulag și Boracay-ul meu*

… am citit eu pățaniile lui Alexandr Soljenițîn ca să nu fii nevoit s-o faci tu, deși n-ar strica să te chinui un pic să citești cartea asta, că poate astfel nu mai repetăm tâmpeniile din istorie

Când îți pune nevasta titlu la carte

Fructele mâniei, un titlu bun pentru încă un roman okeiuț de John Steinbeck. La clubul de carte, firește.

Biblia după Steinbeck

„La răsărit de Eden”, de John Steinbeck – o carte scrisă bine, dar construită prost.

Cu ce ne mai calmăm seara, înainte de culcare

Dacă nu țineți vreo dietă, vă recomand două seriale japoneze suculente, care să vă mai alunge încrâncenările pandemice. Pe Netflix, firește.

Pe culmile plictiselii, cu Emil Cioran

O recenzie acidă a cărții de debut a tânărului Emil Cioran, scrisă de o bloggeriță care n-a creat nimic la viața ei și știe numa’ să critice.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Lizoanca, sentimentul românesc al impunității

Povești rusești de păcălit popoare

Cu ce cărți petrecem sfârșitul pandemiei

Când termini casa, vine moartea

Ce aveți de gând să citiți în 2022?

Arhipelagul Gulag și Boracay-ul meu*

Când îți pune nevasta titlu la carte

Biblia după Steinbeck

Cu ce ne mai calmăm seara, înainte de culcare

Pe culmile plictiselii, cu Emil Cioran

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Moarte chiaburilor din sănătate!

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai