Cel mai important act al românului a devenit cardul de fidelitate. La farmacie. Nu buletinul, nu cardul de asigurat. Încă o mizerie pe care o tolerăm cu fatalitate mioritică, deși acolo sunt cele mai sensibile date ale noastre
Recent News Subscribe
Categories:
Viața în comun, la noi și la alții
Văzut din capitalismul rapace românesc, în care fiecare petic de pământ e adjudecat, betonat, ras, ars și dotat cu blocuri și mall-uri, urbanismul elvețian pare o mare naivitate, o pierdere de spațiu și de bani. Cum de dezvoltatorul elvețian nu știe să scoată cât mai mulți bani din peticul de pământ pe care construiește?
Trăind în lumea est-europeană – o tragică pierdere de timp, oameni, energii
Un dialog al surzilor la clubul de carte – Gabriela Adameșteanu și Ioan Petru Culianu. Unul scrie cum ar fi trebuit să se întâmple lucrurile în „România liberă” și altul povestește cum s-au întâmplat de fapt. Anii „romantici” 90, explicați, pentru cine mai crede că aflarea adevărului contează.
Dezvrăjirea de Portugalia
Am fost în vacanță în Portugalia și am găsit mai multe asemănări cu România decât mi-ar fi plăcut. Porto – un oraș sufocat de turiști dar și de delăsare, pustietate și dezinteres în regiunile rurale, un pic de rasism și destul de multe peisaje încântătoare.
România onestă își fură căciula
O călătorie cu un tren de navetiști București-Constanța în care nașul fură de conivență cu călătorii, din încasările CFR, iar dacă vrei să-l reclami n-ai unde.
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Și mai ales ce am reușit să înțeleg eu din cartea lui Andrei Gorzo, despre istoria neromanțată a familiei sale, din anii luminoși ai comunismului până în buimacii ani 90 ai tranziției.
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
Ar fi interesant de aflat câți copii din generația Y, ăștia născuți în 1982, care au primit scrisoarea lui Constantinescu în 2000, când au împlinit 18 ani, or mai fi azi în țară și ce s-o fi ales de ei oare.
De ce mai votează diaspora
Votăm toți schimbarea din temelii a României, de parcă am și avea vreo șansă ca să se întâmple asta în timpul vieții noastre. Ba unii mai cred și că se vor întoarce „acasă”
Cine mai crede în România onestă
În 2025, trebuie să explicăm ce e onestitatea și la ce e bună. Din reacțiile la dezbaterile electorale tragem concluzia că nu mai contează caracterul omului, dacă a furat în tinerețe sau are de gând să fure în continuare. Important e să nu fie omul rușilor – deși asta e mai greu de dovedit ca un furt -, ca să-l alegem președinte.
Camping – dar avem suferință și acasă
Cel mai recent roman al Laviniei Braniște schimbă registrul cu care ne obișnuise, de la angoasele tinerei care nu-și găsește locul în România, la deruta, dezrădăcinarea, imposibilitatea emigrantului bătrân de a-și mai găsi un loc, mai ales dacă a avut ghinionul să se nască într-o familie în care n-a moștenit altceva decât rătăcirea.
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Cugetări de care lumea nu avea nevoie, dar pe care le scriu aici ca să nu rămână doar la mine în cap. Bonus, poze cu și fără pisici de la moșie 🙂
Articles
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
-
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
-
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
-
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
-
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
-
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
-
F.: Intotdeauna m-a disperat obiceiul cu “flori fura...
-
Lavinia: Patricia Highsmith - Talentatul.domn Ripley W G S...
Ce citim luna asta
