Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Dezvrăjirea de Portugalia
Am fost în vacanță în Portugalia și am găsit mai multe asemănări cu România decât mi-ar fi plăcut. Porto – un oraș sufocat de turiști dar și de delăsare, pustietate și dezinteres în regiunile rurale, un pic de rasism și destul de multe peisaje încântătoare.
România onestă își fură căciula
O călătorie cu un tren de navetiști București-Constanța în care nașul fură de conivență cu călătorii, din încasările CFR, iar dacă vrei să-l reclami n-ai unde.
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Și mai ales ce am reușit să înțeleg eu din cartea lui Andrei Gorzo, despre istoria neromanțată a familiei sale, din anii luminoși ai comunismului până în buimacii ani 90 ai tranziției.
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
Ar fi interesant de aflat câți copii din generația Y, ăștia născuți în 1982, care au primit scrisoarea lui Constantinescu în 2000, când au împlinit 18 ani, or mai fi azi în țară și ce s-o fi ales de ei oare.
De ce mai votează diaspora
Votăm toți schimbarea din temelii a României, de parcă am și avea vreo șansă ca să se întâmple asta în timpul vieții noastre. Ba unii mai cred și că se vor întoarce „acasă”
Cine mai crede în România onestă
În 2025, trebuie să explicăm ce e onestitatea și la ce e bună. Din reacțiile la dezbaterile electorale tragem concluzia că nu mai contează caracterul omului, dacă a furat în tinerețe sau are de gând să fure în continuare. Important e să nu fie omul rușilor – deși asta e mai greu de dovedit ca un furt -, ca să-l alegem președinte.
Camping – dar avem suferință și acasă
Cel mai recent roman al Laviniei Braniște schimbă registrul cu care ne obișnuise, de la angoasele tinerei care nu-și găsește locul în România, la deruta, dezrădăcinarea, imposibilitatea emigrantului bătrân de a-și mai găsi un loc, mai ales dacă a avut ghinionul să se nască într-o familie în care n-a moștenit altceva decât rătăcirea.
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Cugetări de care lumea nu avea nevoie, dar pe care le scriu aici ca să nu rămână doar la mine în cap. Bonus, poze cu și fără pisici de la moșie 🙂
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
… e un șofer de RATB cu capsa pusă, care vrea să-ți facă educație
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
Despre finanțarea ONG-urilor, elitisme, pierderea motivației și până unde ne ține democrația – în al doilea episod și ultimul despre ONG-uri și la ce sunt ele bune în viața noastră.
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
