Cel mai important act al românului a devenit cardul de fidelitate. La farmacie. Nu buletinul, nu cardul de asigurat. Încă o mizerie pe care o tolerăm cu fatalitate mioritică, deși acolo sunt cele mai sensibile date ale noastre
Recent News Subscribe
Trăind în lumea est-europeană – o tragică pierdere de timp, oameni, energii
Un dialog al surzilor la clubul de carte – Gabriela Adameșteanu și Ioan Petru Culianu. Unul scrie cum ar fi trebuit să se întâmple lucrurile în „România liberă” și altul povestește cum s-au întâmplat de fapt. Anii „romantici” 90, explicați, pentru cine mai crede că aflarea adevărului contează.
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Și mai ales ce am reușit să înțeleg eu din cartea lui Andrei Gorzo, despre istoria neromanțată a familiei sale, din anii luminoși ai comunismului până în buimacii ani 90 ai tranziției.
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
Ar fi interesant de aflat câți copii din generația Y, ăștia născuți în 1982, care au primit scrisoarea lui Constantinescu în 2000, când au împlinit 18 ani, or mai fi azi în țară și ce s-o fi ales de ei oare.
Camping – dar avem suferință și acasă
Cel mai recent roman al Laviniei Braniște schimbă registrul cu care ne obișnuise, de la angoasele tinerei care nu-și găsește locul în România, la deruta, dezrădăcinarea, imposibilitatea emigrantului bătrân de a-și mai găsi un loc, mai ales dacă a avut ghinionul să se nască într-o familie în care n-a moștenit altceva decât rătăcirea.
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Cugetări de care lumea nu avea nevoie, dar pe care le scriu aici ca să nu rămână doar la mine în cap. Bonus, poze cu și fără pisici de la moșie 🙂











