Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
17 milioane de euro, cheltuiți pe Taraxacum officinale
Cât a dat Primăria Capitalei pe firul de curul găinii, plantat pe linia de tramvai de pe Bulevardul Liviu Rebreanu?
Nu face nimeni pipi pe barajul Vidraru
Nici măcar agentul care păzește statuia lui Prometeu. Muncitorii socialiști au săpat în 5 ani 42 de km în stâncă pentru barajul ăsta, dar nu s-au gândit și la o fosă septică.
Pedalezi, nu pedalezi, vremea bicicletei trece
Zora are ceva mai mult de 6 ani, culori feminine și destul de mult aer în rotunjimi. Așteaptă propuneri de concubinaj sau măritiș, din dragoste. Dacă vă place de ea, n-o dezumflați, faceți-i o propunere și va fi a voastră. Gratis.
Regula fermoarului în țara priorității de șmecher
Sau de ce nu merg la noi regulile inventate în societățile civilizate
Mimetism
Înainte de a lua forma și părerile altora, citiți, informați-vă, judecați un pic dacă merită să vă alăturați unei cauze, fie și numai cu un like. Sau dacă asta vi se pare prea greu, faceți un exercițiu de imaginație: dacă ați fi în locul celui acuzat?
La ce mai sunt buni, până la urmă, securiștii?
Azi e ziua aia în care ne revoltăm pe Facebook și răsuflăm ușurați când cunoscuții dau check-in că sunt în siguranță. Mâine va fi ziua aia în care vom renunța să mai călătorim, ca să stăm în siguranță în fața laptopului, pe care ni-l supraveghează conștiincios toate serviciile secrete.
House of cards, părerea mea
Oamenii vor să fie mințiți. Cu cât știi să manipulezi mai ticălos, cu atât ai șanse mai mari să fii crezut. Iar dacă faci din asta un spectacol se cheamă campanie electorală americană 🙂
Vise de post
Mama s-a decis să nu mai țină postul Paștelui ca în alți ani, dar o chinuie aparițiile nocturne ale bunicii cu pofte păcătoase; )
Rasistul nostru e mai bun decât al lor
Această îndârjire de picătură chinezească a lui Nicușor Dan, într-o națiune care așteaptă întotdeauna să se facă ceva, bate sinceritatea prostească a convingerilor sale incorecte politic.
Cartea iluziilor, despre morți numai de bine
Dacă autorul dorește ca opera să-i fie distrusă după moarte, e un păcat să nu faci asta, cu scuza că opera aia era prea bună ca să fie distrusă? Dar dacă autorul se răzgândește înainte de moarte?
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
