Cu beton turnat la mână, ca beciul nostru de la moșie, plus lipsă îmbinare între pereți și acoperiș, biserica Notre-Dame du Haut a lui Corbusier e totuși o operă de artă pe care francezii nu numai că au știut s-o protejeze, dar s-o și pună în valoare prin amenajări ulterioare.
Recent News Subscribe
Categories:
În care Dollo va au marché*
Când ești mai prost în limba franceză decât te simți în mod normal în limba română, și te mai duci și la piață.
Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea
Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.
Un po’ d’Italia non fa mai male
O tură scurtă prin Italia aia calmă și gentilă: Lacul Garda, Milano și un pic de Lacul Maggiore. Poze și experiențe, de la Domul din Milano la porumbul irigat, fără prețuri, ca să nu vă mai sperii 😉
Slovenia, scumpa de ea
Am fost în Slovenia și am plătit toate parcările, intrările și cazările astea ca să știți și voi de câți bani aveți nevoie dacă vreți s-o vizitați.
Ce au făcut sârbii în ultimii 13 ani
Au cheltuit, pare-se cu folos, ceva bani de la UE și nu numai. Ceea ce ne-am dori și nouă.
Am strâns piscina și-am plecat în lume
Doi oameni, mai multe pisici, 17 tone de apă și opt ore de muncă grea. Așa se încheie încă o vară călduroasă la moșie.
Cum am obținut aprobarea statului ca să-mi închiriez casa. Provizoriu
A durat patru luni, din care două am umblat după autorizația de construire a blocului și câteva săptămâni după semnăturile vecinilor, care și ei închiriaseră, dar nu îmi ceruseră și mie voie. Restul a fost așteptare încordată la ușa virtuală a Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului. Încă o operațiune prin care statul se acoperă cu hârtii
„Moartea asistată” de la Spitalul Pantelimon
Se știa de comportamentul abuziv și arogant al medicilor de la Spitalul Pantelimon, era notorie lipsa de empatie de acolo, și totuși un singur om dintre toți care știau a avut curajul să reclame. Ce spune asta despre noi?
15 ani de când știți totul despre mine
Acum fix 15 ani, în ziua asta, la 5 august 2009, am scris prima postare pe blog. Printr-un joc de cuvinte cu foștii colegi de presă, pe vremea aia, i-am zis „Dollo are glob” în loc de blog și așa i-a rămas numele vreo câțiva ani.
Alazarul ruștesc, din nou la clubul de carte
„Fantoma din moară”, încă un roman al Doinei Ruști care ne arată că zădărnicia s-a născut la sat, dar din păcate n-a murit acolo.
Articles
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
-
cmv: Mersi mult, Dollo! Super market research! Apropo...
-
Florin: Nu știu dacă urmăriți canale românești.Se pa...
-
Mihaela: Pianista, Lolita, Luni de fiere....
-
Dollo: Facem...
-
-
Ady: deoarece propunerea îmi aparține: 1. propuneri n...
-
Mrs. Green Foot: Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders es...
-
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
Ce citim luna asta
