bataie

Tag Archives: bataie

Ceva bun de la mama 18/01/2016

Cu nostalgie, despre bătaia din copilărie

Mama povestește cu nostalgie despre bătăile primite de la mamaie și încă mai crede că, nebătut la timp, copilul iese afurisit și lipsit de respect față de autoritate.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

De ce bate poliția

Un parcagiu a murit în secția de poliție, în „centrele de educare” unii infractori adolescenți sunt bătuți de gardieni. Reacția societății: bine le face, să se învețe minte!

Să vă fie frică, guvernul nu chică!

La Pungești, în Vaslui, 3000 de țărani sunt prizonierii jandarmilor care-i păzesc să nu cumva să-i stingherească pe americani când caută gazele de șist în pământul boierului

Și dacă eram beat, trebuia să mă bată?

Emil Baboi după întâlnirea contondentă cu brațul legii

Dacă ai băut, chiar și câteva beri, îți pierzi drepturile cetățenești în fața polițistului?

Palma care se ține minte

De Paște am ajuns să fac schimb de amintiri cu mama despre bătaia părintească pe care o ții minte. Discuția a pornit de la faptul că nu există părinte care să nu-și fi „altoit” copilul măcar o dată în viață, pe criteriul că … asta face bine la educație.

Ori suntem golani ori nu mai suntem!?

Romania continua sa fie o tara vesela, orice ar spune Basescu, asta e umor la prima mana, nu la mana a doua. Ba chiar la antebrat, daca e sa respectam indicatiile protagonistului.

Sexul si bataia

Dragostea e lucru mare

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Portrete 28/09/2018

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Reportaje 25/05/2010

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Foto 04/04/2017

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Românisme 16/10/2012

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Românisme 13/12/2016

Restul de 60% e tăcere

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Portrete 11/04/2014

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Dollo zice Bine