Dragostea e lucru mare

Mihnea la Sibiu

* Prietenul Mihnea are un obiectiv vesnic indragostit, iar asta se vede cel mai artistic in poza asta, facuta in week-end la Sibiu 🙂

* Vecina mea face dragoste la fiecare doua zile, cam in jurul pranzului. Scoate niste sunete ascutite de placere, alternate cu grohaituri  si cu vorbe neinteligibile si precipitate. Finalul nu e niciodata asa cum auzim in filmele de specialitate.

* Prietenul vecinei cred ca nu e acasa in jurul pranzului, pentru ca acum o saptamana, cand a fost, s-au auzit niste urlete de genul: „De ce nu raspunzi la telefon cand te sun, ha? Vii cu barbati acasa in lipsa mea, ha?!” Vocea feminina n-a mai scos niciun sunet de placere, ci doar o propozitie neterminata: „Nu daa…!”

* Inainte de acest cuplu dragut, vecinii din spatele peretelui meu au fost o mama cu un baiat retardat. Copilul facea mereu boacane, in timpul zilei, cand mama nu era acasa. Se inhaita cu altii mai mari si mai smecheri care-l puneau sa faca prostii in locul lor.  Cand venea, seara, mama urla la copil, ii spunea: „O sa ma bagi in mormant, ma, o sa ma omori cu zile!” , iar copilul urla si el, cu vocea in schimbare „Aoleooo, nu da mamaaaa!”

* Dupa ce s-au mutat mama cu baiatul si pana sa vina vecina cu prietenul, o vreme a fost bocanit de ciocane, huruit de bormasini si manele.

Tags: , , ,

5 Responses to “Dragostea e lucru mare” Subscribe

  1. brontozaurel 03/11/2009 at 22:20 #

    Numarul 2 imi suna foaaarte cunoscut 😀

  2. aristocle 04/11/2009 at 01:11 #

    E clar, apartamentul este bântuit. Posibil de un fost manelist. Recomand o slujbă de purificare săvârşită de un preot ortodox şi o icoană făcătoare de minuni de la Muntele Athos.

  3. mihnea 04/11/2009 at 04:53 #

    poza a fost ideea fetei care pozeaza …si mie-mi place mult de ea.. :)) dar deja stiti asta, nu??? :))

  4. Madalina 05/11/2009 at 00:45 #

    cre' ca e locul potrivit ca sa intreb: are cineva un instalator??

    De cateva zile am oura pe pisica mea care, am zis eu, si -a luat prostul obicei de a folosi spatiul din spatele WC-ului. Pana cand am urmarit si… In spatele WC-ului se uda cand tragem apa. Biata pisica… Si bietiide noi, pentru ca acum nu mai putem trage apa. Care va sa zica, numai folosim WC-ul. Nu o sa intru in detalii despre cum ne merge viata de ieri seara, de cand am descoperit cascada din spatele WC-ului (stiti cat de furiaoasa vine apa cand o tragi – ei bine, asa vine la mine-n casa pe teava din dos!)

    Si cum aici e un loc de net cu iubire, locatari si lucruri mari, sa ma ajute si pe mine careva!!

    Saru'mana

    • Dollo 05/11/2009 at 02:59 #

      S-ar putea sa fie chiar locul potrivit 🙂 Intamplator si noi am avut o problema similara si s-a rezolvat usor, schimband cauciucul care leaga si izoleaza teava de vasul WC-ului. Asadar, nu dispera, suntem aici ca sa va ajutam! Traiasca hemoroizii! 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.