Elena și Lila, două destine posibile într-o singură viață – cum a ales Elena Ferrante să-și trăiască imaginația în Tetralogia napolitană
Tag Archives: club de carte
Piața Washington, în care un bărbat scrie despre femei și e lăudat pentru asta
Henry James, varianta masculină a lui Jane Austen, n-a reușit să producă decât o carte cam banală chiar și pentru America secolului trecut.
Ce cărți citim vara asta
Ca să știți cu ce să vă apărați de soare la plajă sau pe ce să vă așezați halba cu bere 😉
Asumarea trecutului și prezentul judecăților
Un artist al lumii trecătoare, de Kazuo Ishiguro, este o mică bijuterie literară. Autorul reușește să-și transforme personajul dintr-un torționar fără voie într-un patriot de modă veche, care admite că poate a greșit numai de dragul fiicei sale, nu pentru că i-ar părea rău.
Să nu judeci o carte după faima autorului
Ascuns la vedere, de Nuruddin Farah, este o plicticoșenie scrisă incredibil de prost, ca o compunere de clasa a 6-a în care autorul vrea să-i demostreze tovarășei profesoare că a citit toată bibliografia obligatorie. Autorul trece drept cel mai important romancier african al momentului.
Zăpezile din capul nostru
Zăpezile de altădată, de Gregor von Rezzori, cartea de luna asta – despre amintirile din copilărie, bijuterii prețioase sau bolovani atârnați de picioare, pe care-i târâm toată viața.
Vremurile bune ale lui Bohumil
Doi dentiști beți se întrețineau într-o cârciumă. Unul dintre ei a început să-i scoată dinții din față celuilalt, iar ăla s-a apucat și el să-i scoată măselele unchiului Adolf. Bine că nu nimerise în cârciuma aia peste niște jugănari, conchide Bohumil Hrabal
Toată lumina pe care nu o putem vedea
Adevărul din cartea de la clubul de luna asta: de ce o broască sare imediat dintr-o cratiță cu apă clocotită, în schimb se lasă fiartă ca proasta la foc mic, dacă o bagi în aceeași cratiță cu apă rece. Cam așa funcționează și omul în societate.
În 2016 am cam lipsit de acasă
Bilanțul meu pe 2016: ce cărți bune am citit, ce locuri frumoase am văzut, ce păcat că lumea în rest se cam duce dracului…
Povești la metru, cu Cătălin Dorian Florescu
Zaira, de Cătălin Dorian Florescu, cartea de la clubul de luna asta, o telenovelă româno-americană scrisă nemțește despre o bănățeancă cu sânge catalan.
Articles
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
-
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
-
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
-
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
-
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
-
F.: Intotdeauna m-a disperat obiceiul cu “flori fura...
-
Lavinia: Patricia Highsmith - Talentatul.domn Ripley W G S...
-
Laura V: Un pic de spice erotic :) Octavian Soviany - Vi...
Ce citim luna asta
