Capitala administrată prin like-uri și comentarii – de ce s-a sucit primarul general în legătură cu taxa oxigen și de ce nu a ales să facă un sondaj transparent în locul unei postări la care s-au adunat deja peste 20.000 de comentarii.
E nevoie de schimbare, dar nu începeți cu noi
„Scopul meu e să aplic legea, nu să le fac educație proștilor. Nu mă obligați pe mine, care am cheltuit bani și timp ca să mă pregătesc, să mă cobor la nivelul unui analfabet funcțional, ca să înțeleagă el legea” – un polițist român față cu propunerea de simplificare a limbajului juridic în procedurile penale.
În care Dollo se hotărăște să meargă la poliție
Ce se întâmplă când parchezi pe locul cuiva, fără să știi, și găsești în parbriz o somație de la Poliția locală, să te prezinți la sediul lor ca să iei amendă între 500 și 1000 de lei. Te duci sau nu te duci? Eu m-am dus.
Scrisori de la o țară pierdută
Zeci de oameni de toate vârstele și din toate zonele țării au scris, de mână, câte o scrisoare unei necunoscute, ca să primească la schimb o carte. Dacă aveți nevoie în viața voastră de o doză de duioșie, optimism, bunătate și chiar veselie pe alocuri, vă îndemn că răsfoiți scrisorile astea. O să vă facă bine.
Prima mea pâine de casă
Pâine fără frământare, făcută în casă. Nu e mare lucru, poate încerca oricine să facă așa ceva acasă.
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (III)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (II)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Poliția viitorului și justiția făcută de profani (I)
Câțiva polițiști, avocați și ONG-iști români au vizitat Bristolul ca să afle cum se face dreptatea la englezi
Liberte, egalite, ospitalite, greve
Șapte zile cu mama la Paris în timpul grevei generale. O vacanță salvată și prin grija unora ca românul Marius sau ca cipriota Angelica, oameni care ne-au ghidat părintește prin obiceiurile culinare franțuzești. N-a fost chiar cuisine française gourmande, dar ceva care, cât de cât, a plăcut la toată lumea 😉
Eu cu cine votez?
Votezi cu inima în primul tur sau cu candidatul care are mai multe șanse să-l bată în turul doi pe ăla care te enervează mai mult?
Articles
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
21/03/2026
-
Vechituri
17/03/2026
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
07/03/2026
-
Carnavalul din Basel
27/02/2026
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
06/02/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
Florian Gavrilas: Nu e nici un secret ca era o adevarata belea. Inca...
-
Peter Minea: Grea tare carnea aceasta de miel sau berbec, chiar...
-
POMIAN IONUT: Pot să cumpăr undeva carioca pic? Dacă știți ...
-
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
-
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
-
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
-
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
-
Dollo: Încercăm...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 25 aprilie 2026, ora 21.00, discutăm „Nexus” de Yuval Noah Harari. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”






