În România oricine poate să strângă semnături pentru orice, pentru că nimeni nu-l verifică dacă respectă legile privitoare la protecția datelor cu caracter personal.
Jocuri erotice pe bătătură
Femeia îngroapă toamna sticlele prin curte, bărbatul se chinuie tot anul să le găsească și să le golească – viața la țară e sexy 😉
Dumnezeu preferă proștii
A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.
Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit
50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii
SRI face muzica, justiția o ascultă. Dacă are cu ce
Acuzatul zice că nu e el cel din înregistrarea de la dosar, judecătoarea vrea să asculte proba, IT-istul tribunalului îi zice că nu are softul necesar. Ulterior se dovedește că de vină era frate-su, domnule!
17 milioane de euro, cheltuiți pe Taraxacum officinale
Cât a dat Primăria Capitalei pe firul de curul găinii, plantat pe linia de tramvai de pe Bulevardul Liviu Rebreanu?
Nu face nimeni pipi pe barajul Vidraru
Nici măcar agentul care păzește statuia lui Prometeu. Muncitorii socialiști au săpat în 5 ani 42 de km în stâncă pentru barajul ăsta, dar nu s-au gândit și la o fosă septică.
Pedalezi, nu pedalezi, vremea bicicletei trece
Zora are ceva mai mult de 6 ani, culori feminine și destul de mult aer în rotunjimi. Așteaptă propuneri de concubinaj sau măritiș, din dragoste. Dacă vă place de ea, n-o dezumflați, faceți-i o propunere și va fi a voastră. Gratis.
La ce mai sunt buni, până la urmă, securiștii?
Azi e ziua aia în care ne revoltăm pe Facebook și răsuflăm ușurați când cunoscuții dau check-in că sunt în siguranță. Mâine va fi ziua aia în care vom renunța să mai călătorim, ca să stăm în siguranță în fața laptopului, pe care ni-l supraveghează conștiincios toate serviciile secrete.
Rasistul nostru e mai bun decât al lor
Această îndârjire de picătură chinezească a lui Nicușor Dan, într-o națiune care așteaptă întotdeauna să se facă ceva, bate sinceritatea prostească a convingerilor sale incorecte politic.
Articles
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
21/03/2026
-
Vechituri
17/03/2026
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
07/03/2026
-
Carnavalul din Basel
27/02/2026
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
06/02/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
Silviu Stoica: Frumos articol! Felicitari!...
-
Florian Gavrilas: Nu e nici un secret ca era o adevarata belea. Inca...
-
Peter Minea: Grea tare carnea aceasta de miel sau berbec, chiar...
-
POMIAN IONUT: Pot să cumpăr undeva carioca pic? Dacă știți ...
-
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
-
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
-
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
-
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 25 aprilie 2026, ora 21.00, discutăm „Nexus” de Yuval Noah Harari. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”






