Cu bărbatul la cumpărături

Ea îl ținea de mână și se uita rugător în ochii lui. El se uita peste capul ei, înainte. Ea îl ruga, și cu ochii, și cu gura. El se împotrivea tăcând, înfipt în călcâie. Ea a făcut un pas înainte, dar tot cu ochii în ochii lui. Hai, te rooog! Nu! Doar zece minuteee! Nu! Poți să le numeri și să mă scoți afară după aia. Număr de aici!

Ea îl ținea de mână și se uita rugător în ochii lui. El se uita peste capul ei, înainte. Ea îl ruga, și cu ochii, și cu gura. El se împotrivea tăcând, înfipt în călcâie. Ea a făcut un pas înainte, dar tot cu ochii în ochii lui.

Hai, te rooog!

Nu!

Doar zece minuteee!

Nu!

Poți să le numeri și să mă scoți afară după aia.

Număr de aici!

Ea a cedat, cum o fi făcut-o de atâtea ori  până atunci, și a intrat în magazin. Cu pași ușori, dar inima grea. El a rămas în față, numărând. În față de H&M Unirea.

Mi-a plăcut de el. Hotărât, neclintit. M-am uitat zâmbind la el. S-a uitat și el, mirat, la mine. Mirat că-i zâmbesc sau că n-am intrat și eu? Înăuntru, plin de fete. În delir. Eram în drum spre o întâlnire, că poate aș fi numărat și eu vreo zece minute înăuntru, cât să văd dacă sunt de ajuns sau mai trebuie 🙂

Când m-am întors de la întâlnire am luat-o agale pe străduțele înguste din centrul istoric. Era o tentativă de soare și cam pustiu. Într-o vitrină am văzut niște rochițe drăguțe de vară. V-am zis că tocmai le-am făcut loc în dressing 😉

La ușă nu număra nimeni, înăuntru erau două femei și vânzătorul. Un bărbat chinuit, mă gândeam, să stea într-un magazin plin de rochii, și femei capricioase. Nu era deloc așa.

Una dintre femei vorbea alintat la telefon, vânturând cu mâna liberă rochițele atârnate pe umerașe.

– Știi, e una drăguțică rău, pe albastru, îmi place mult!

– %&^*$#@

– Dar și asta pe verde e super, și zice că-mi vine foarte bine – își dezlipește un ochi de pe rochii și-l aruncă spre vânzătorul care o aproba din cap.

– )&#@*^

– Dar, iubi, tu crezi că aia pe albastru mi-ar veni mai bineee?

– *#$&^%%)

– Știi, asta pe verde se asortează cu ochii mei…

– !#)^^%#^$#)(

– Îmi place mult și aia pe albastru… Dar nu pot să le au pe amândouă, nu, hi, hi?

– +**&^%^%$#

Vânzătorul plusează machiavelic:

– Spune-i că are o prietenă cu gusturi excelente!

– (ea, chicotind) auzi, ce zice vânzătorul, că n-am gusturi proaste, hi, hi!

– .(*^^%$#

Eu una n-am mai rezistat, am ieșit din magazin și am lăsat-o pe pisi cu dificila alegere pe cap. Mă gândesc, totuși, bărbatul ăla de la telefon, oare ce motiv să fi avut să nu fie cu ea în acele momente importante, ha, voi ce ziceți? 🙂

Tags: , , ,

3 Responses to “Cu bărbatul la cumpărături” Subscribe

  1. Escu 08/04/2011 at 11:57 #

    mare greseala…asta cu mersul la cumparaturi. odata am facut greseala sa ies cu 2 prietene la cumparaturi…a fost horror..stiu ca la un moment dat am fost pe post de cuier intre 2 cabine de proba…

    • Dollo 08/04/2011 at 13:05 #

      Cu una e greu, darmite cu doua :)) Ce a fost in capul tau?

      • Dorinescu 08/04/2011 at 13:07 #

        eram tanar, lumea era a mea…aveam fumuri in cap :)))

Leave a Reply

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?