Cu bărbatul la cumpărături

Ea îl ținea de mână și se uita rugător în ochii lui. El se uita peste capul ei, înainte. Ea îl ruga, și cu ochii, și cu gura. El se împotrivea tăcând, înfipt în călcâie. Ea a făcut un pas înainte, dar tot cu ochii în ochii lui. Hai, te rooog! Nu! Doar zece minuteee! Nu! Poți să le numeri și să mă scoți afară după aia. Număr de aici!

Ea îl ținea de mână și se uita rugător în ochii lui. El se uita peste capul ei, înainte. Ea îl ruga, și cu ochii, și cu gura. El se împotrivea tăcând, înfipt în călcâie. Ea a făcut un pas înainte, dar tot cu ochii în ochii lui.

Hai, te rooog!

Nu!

Doar zece minuteee!

Nu!

Poți să le numeri și să mă scoți afară după aia.

Număr de aici!

Ea a cedat, cum o fi făcut-o de atâtea ori  până atunci, și a intrat în magazin. Cu pași ușori, dar inima grea. El a rămas în față, numărând. În față de H&M Unirea.

Mi-a plăcut de el. Hotărât, neclintit. M-am uitat zâmbind la el. S-a uitat și el, mirat, la mine. Mirat că-i zâmbesc sau că n-am intrat și eu? Înăuntru, plin de fete. În delir. Eram în drum spre o întâlnire, că poate aș fi numărat și eu vreo zece minute înăuntru, cât să văd dacă sunt de ajuns sau mai trebuie 🙂

Când m-am întors de la întâlnire am luat-o agale pe străduțele înguste din centrul istoric. Era o tentativă de soare și cam pustiu. Într-o vitrină am văzut niște rochițe drăguțe de vară. V-am zis că tocmai le-am făcut loc în dressing 😉

La ușă nu număra nimeni, înăuntru erau două femei și vânzătorul. Un bărbat chinuit, mă gândeam, să stea într-un magazin plin de rochii, și femei capricioase. Nu era deloc așa.

Una dintre femei vorbea alintat la telefon, vânturând cu mâna liberă rochițele atârnate pe umerașe.

– Știi, e una drăguțică rău, pe albastru, îmi place mult!

– %&^*$#@

– Dar și asta pe verde e super, și zice că-mi vine foarte bine – își dezlipește un ochi de pe rochii și-l aruncă spre vânzătorul care o aproba din cap.

– )&#@*^

– Dar, iubi, tu crezi că aia pe albastru mi-ar veni mai bineee?

– *#$&^%%)

– Știi, asta pe verde se asortează cu ochii mei…

– !#)^^%#^$#)(

– Îmi place mult și aia pe albastru… Dar nu pot să le au pe amândouă, nu, hi, hi?

– +**&^%^%$#

Vânzătorul plusează machiavelic:

– Spune-i că are o prietenă cu gusturi excelente!

– (ea, chicotind) auzi, ce zice vânzătorul, că n-am gusturi proaste, hi, hi!

– .(*^^%$#

Eu una n-am mai rezistat, am ieșit din magazin și am lăsat-o pe pisi cu dificila alegere pe cap. Mă gândesc, totuși, bărbatul ăla de la telefon, oare ce motiv să fi avut să nu fie cu ea în acele momente importante, ha, voi ce ziceți? 🙂

Etichete: , , ,

3 comentarii la “Cu bărbatul la cumpărături” Subscribe

  1. Escu 08/04/2011 at 11:57 #

    mare greseala…asta cu mersul la cumparaturi. odata am facut greseala sa ies cu 2 prietene la cumparaturi…a fost horror..stiu ca la un moment dat am fost pe post de cuier intre 2 cabine de proba…

    • Dollo 08/04/2011 at 13:05 #

      Cu una e greu, darmite cu doua :)) Ce a fost in capul tau?

      • Dorinescu 08/04/2011 at 13:07 #

        eram tanar, lumea era a mea…aveam fumuri in cap :)))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău