Ea îl ținea de mână și se uita rugător în ochii lui. El se uita peste capul ei, înainte. Ea îl ruga, și cu ochii, și cu gura. El se împotrivea tăcând, înfipt în călcâie. Ea a făcut un pas înainte, dar tot cu ochii în ochii lui.
Hai, te rooog!
Nu!
Doar zece minuteee!
Nu!
Poți să le numeri și să mă scoți afară după aia.
Număr de aici!
Ea a cedat, cum o fi făcut-o de atâtea ori până atunci, și a intrat în magazin. Cu pași ușori, dar inima grea. El a rămas în față, numărând. În față de H&M Unirea.
Mi-a plăcut de el. Hotărât, neclintit. M-am uitat zâmbind la el. S-a uitat și el, mirat, la mine. Mirat că-i zâmbesc sau că n-am intrat și eu? Înăuntru, plin de fete. În delir. Eram în drum spre o întâlnire, că poate aș fi numărat și eu vreo zece minute înăuntru, cât să văd dacă sunt de ajuns sau mai trebuie 🙂
Când m-am întors de la întâlnire am luat-o agale pe străduțele înguste din centrul istoric. Era o tentativă de soare și cam pustiu. Într-o vitrină am văzut niște rochițe drăguțe de vară. V-am zis că tocmai le-am făcut loc în dressing 😉
La ușă nu număra nimeni, înăuntru erau două femei și vânzătorul. Un bărbat chinuit, mă gândeam, să stea într-un magazin plin de rochii, și femei capricioase. Nu era deloc așa.
Una dintre femei vorbea alintat la telefon, vânturând cu mâna liberă rochițele atârnate pe umerașe.
– Știi, e una drăguțică rău, pe albastru, îmi place mult!
– %&^*$#@
– Dar și asta pe verde e super, și zice că-mi vine foarte bine – își dezlipește un ochi de pe rochii și-l aruncă spre vânzătorul care o aproba din cap.
– )&#@*^
– Dar, iubi, tu crezi că aia pe albastru mi-ar veni mai bineee?
– *#$&^%%)
– Știi, asta pe verde se asortează cu ochii mei…
– !#)^^%#^$#)(
– Îmi place mult și aia pe albastru… Dar nu pot să le au pe amândouă, nu, hi, hi?
– +**&^%^%$#
Vânzătorul plusează machiavelic:
– Spune-i că are o prietenă cu gusturi excelente!
– (ea, chicotind) auzi, ce zice vânzătorul, că n-am gusturi proaste, hi, hi!
– .(*^^%$#
Eu una n-am mai rezistat, am ieșit din magazin și am lăsat-o pe pisi cu dificila alegere pe cap. Mă gândesc, totuși, bărbatul ăla de la telefon, oare ce motiv să fi avut să nu fie cu ea în acele momente importante, ha, voi ce ziceți? 🙂
mare greseala…asta cu mersul la cumparaturi. odata am facut greseala sa ies cu 2 prietene la cumparaturi…a fost horror..stiu ca la un moment dat am fost pe post de cuier intre 2 cabine de proba…
Cu una e greu, darmite cu doua :)) Ce a fost in capul tau?
eram tanar, lumea era a mea…aveam fumuri in cap :)))