Cu bărbatul la cumpărături

Ea îl ținea de mână și se uita rugător în ochii lui. El se uita peste capul ei, înainte. Ea îl ruga, și cu ochii, și cu gura. El se împotrivea tăcând, înfipt în călcâie. Ea a făcut un pas înainte, dar tot cu ochii în ochii lui. Hai, te rooog! Nu! Doar zece minuteee! Nu! Poți să le numeri și să mă scoți afară după aia. Număr de aici!

Ea îl ținea de mână și se uita rugător în ochii lui. El se uita peste capul ei, înainte. Ea îl ruga, și cu ochii, și cu gura. El se împotrivea tăcând, înfipt în călcâie. Ea a făcut un pas înainte, dar tot cu ochii în ochii lui.

Hai, te rooog!

Nu!

Doar zece minuteee!

Nu!

Poți să le numeri și să mă scoți afară după aia.

Număr de aici!

Ea a cedat, cum o fi făcut-o de atâtea ori  până atunci, și a intrat în magazin. Cu pași ușori, dar inima grea. El a rămas în față, numărând. În față de H&M Unirea.

Mi-a plăcut de el. Hotărât, neclintit. M-am uitat zâmbind la el. S-a uitat și el, mirat, la mine. Mirat că-i zâmbesc sau că n-am intrat și eu? Înăuntru, plin de fete. În delir. Eram în drum spre o întâlnire, că poate aș fi numărat și eu vreo zece minute înăuntru, cât să văd dacă sunt de ajuns sau mai trebuie 🙂

Când m-am întors de la întâlnire am luat-o agale pe străduțele înguste din centrul istoric. Era o tentativă de soare și cam pustiu. Într-o vitrină am văzut niște rochițe drăguțe de vară. V-am zis că tocmai le-am făcut loc în dressing 😉

La ușă nu număra nimeni, înăuntru erau două femei și vânzătorul. Un bărbat chinuit, mă gândeam, să stea într-un magazin plin de rochii, și femei capricioase. Nu era deloc așa.

Una dintre femei vorbea alintat la telefon, vânturând cu mâna liberă rochițele atârnate pe umerașe.

– Știi, e una drăguțică rău, pe albastru, îmi place mult!

– %&^*$#@

– Dar și asta pe verde e super, și zice că-mi vine foarte bine – își dezlipește un ochi de pe rochii și-l aruncă spre vânzătorul care o aproba din cap.

– )&#@*^

– Dar, iubi, tu crezi că aia pe albastru mi-ar veni mai bineee?

– *#$&^%%)

– Știi, asta pe verde se asortează cu ochii mei…

– !#)^^%#^$#)(

– Îmi place mult și aia pe albastru… Dar nu pot să le au pe amândouă, nu, hi, hi?

– +**&^%^%$#

Vânzătorul plusează machiavelic:

– Spune-i că are o prietenă cu gusturi excelente!

– (ea, chicotind) auzi, ce zice vânzătorul, că n-am gusturi proaste, hi, hi!

– .(*^^%$#

Eu una n-am mai rezistat, am ieșit din magazin și am lăsat-o pe pisi cu dificila alegere pe cap. Mă gândesc, totuși, bărbatul ăla de la telefon, oare ce motiv să fi avut să nu fie cu ea în acele momente importante, ha, voi ce ziceți? 🙂

Etichete: , , ,

3 comentarii la “Cu bărbatul la cumpărături” Subscribe

  1. Escu 08/04/2011 at 11:57 #

    mare greseala…asta cu mersul la cumparaturi. odata am facut greseala sa ies cu 2 prietene la cumparaturi…a fost horror..stiu ca la un moment dat am fost pe post de cuier intre 2 cabine de proba…

    • Dollo 08/04/2011 at 13:05 #

      Cu una e greu, darmite cu doua :)) Ce a fost in capul tau?

      • Dorinescu 08/04/2011 at 13:07 #

        eram tanar, lumea era a mea…aveam fumuri in cap :)))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara