C red că oi fi mai spus pe aici cu vreo ocazie că sunt câteva cazurile în care mie nu mi se mai pare dezirabil un bărbat, chiar dacă teoretic el s-ar încadra în standardele mele. Unul e să-l știu luat (cu sau fără acte), altul e dacă evident omul are alte orientări. De exemplu am văzut recent filmul „A single man” în care Colin Firth (unul dintre preferații mei) joacă rol de gay. Îl joacă atât de bine încât nu am simțit niciun moment văzând filmul că l-aș dori, cum s-a întâmplat în altele. Dovadă că, cel puțin la mine, de cele mai multe ori dorința vine din cap. De aia mă duc la tango ca să învăț să iasă și prin alți pori.
Mi-a picat, însă, în mână și celebra carte a lui Adrian Teleșpan, „Cimitirul”, și mi-am schimbat un pic convingerile. Nu numai că am empatizat cu omul (gay fiind el), m-am regăsit în obsesiile, dorurile, amăgirile și grijile lui, dar mi s-au părut excitante întâlnirile lui sexuale cu diverșii parteneri cu care împarte cartea. Atât de suculente scene nu mai întâlnisem de la „Fete”-le lui Nic Kelman.
Omul are umor – am citit cartea în două zile, pe autocar, până în Deltă, și m-au întrebat colegii de autocar de ce râd ca nebuna – și reușește să te prindă în poveste în ciuda limbajului care poate fi deranjant la început.
Cartea nu e vreo capodoperă, dar e bine scrisă, te deconectează și te face să te gândești ce decizii ai lua tu dacă ai fi în situația lui. Și heterosexualii sunt puși să aleagă între bani, siguranță și dragoste sau măcar corectitudinea de a nu-l minți pe omul de lângă tine. Tipul scrie cu lejeritate și umor despre moarte, dragoste, religie, Dumnezeu, felații, f.. în cur și alte fapte de viață. E o carte pe care mai ales homofobii ar trebui s-o citească. S-ar putea să aibă surpriza să le placă 🙂
Pe mine m-a ajutat să aflu cum funcționează anumite lucruri între gay, pe care nu le știam. Și nici nu fusesem curioasă să le aflu, ce-i drept. Dar acum că le-am aflat, am descoperit și că sunt excitante… Revenind, deci la subiect, nu vă ascund că scenele din „Cimitirul” mie una mi s-au părut surprinzător de erotice. Surprinzător din punctul meu de vedere, date fiind precondiționările de care vă spuneam la început. O fi fost de vină oralitatea lui Teleșpan sau lejeritatea cu care te bate pe umăr după ce te face să „salivezi” după scenele lui: „Ești îngrijorat? Masturbează-te. Te plictisești? Masturbează-te. … Masturbarea calmează, limpezește creierul, detensionează atmosfera din capul nostru”… plus că e un act fără cusur. „Am auzit oameni spunând că au avut parte de sex de căcat, dar pe nimeni care să spună <bă, mi-am făcut o labă absolut jenantă!>”.
Părerea bună a lui Teleșpan despre acest tabu pe care-l evităm toți cu ipocrizie mi-a amintit de o discuție pe care am avut-o cu cineva, recent, despre vârsta la care am început fiecare să ne masturbăm. Discuția a pornit de la faptul că respectiva persoană descoperise cum copilele unei familii de prieteni se masturbau, la 5 ani, cu un căluț sau o altă jucărie de pluș. Și era mirată că părinții respectivelor tolerau situația cu aparentă lejeritate. Că tatăl ar fi încercat să le mai abată atenția și să-i mai dea o pauză căluțului, dar fetele au fost de nezdruncinat cu bunul și plăcutul lor obicei de dinainte de culcare… 🙂
E drept, și mie mi se pare că 5 ani e cam devreme, dar ce știm noi despre precocitatea noilor generații? Gândindu-mă mai bine nu pot să pun degetul exact pe o vârstă anume la care am „învățat” asta. De fapt nici nu cred că se învață. Cert e că la un moment dat în viață începi s-o faci, nu? Iar partea cea mai bună e când ai niște părinți care nu-ți spun că „masturbarea orbește sau îți crește păr în palmă”… 🙂 Oricum, atitudinea părinților în cazul de față mi se pare singura potrivită. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi reacționat mama la așa ceva, de aia îndrăznesc să cred că eu am început mai târziu, la o vârstă la care puteam să ascund așa ceva de ea 🙂
Dacă n-aș ști că mulți dintre voi nu recunoașteți c-o faceți (că parcă am mai avut la un moment dat topicul ăsta pe blog) v-aș întreba dacă vă amintiți la ce vârstă ați făcut-o prima dată. Așa, ca exercițiu de memorie, să vedem dacă suntem ramoliți sau doar demodați și ipocriți 😛
Fix la 11 ani! La un an dupa cutremurul din 77… Iar dupa „cutremurul” de dupa prima masturbare, nu m-am putut opri decat dupa ce prima „duamna” m-a initiat in tainele pasaricii ei…
Eu aveam 13 iar ea avea cu 4 ani mult ca mine. Si, era urata cu draci – dar avea sanii frumosi iar pentru asta am „iertat-o”…!
M-am întrebat, înainte de a ajunge la comentarii, câte comentarii o să fie și dacă o să fie mai multe de bărbați :-). Dar de ce se răspunde unei întrebări care mi se pare că nu s-a pus? 🙂 (că dacă se pomenește de orgasm parcă îmi vine așa să intreb: dar orgasm fără ejaculare când l-ai?)
Dacă își ține omul intimitatea pentru sine, de ce ar fi ramolit, demodat, ipocrit etc.? O să se spună aici pe blog dacă s-o f–t în c-r și la ce vârstă? Mai lipsește întrebarea și de câte ori? și cu câți parteneri? hihi.
Fetele și băieții sunt crescuți încă în tipare. Unii psihologi spun că e un pic mai simplu pentru mulți bărbați să se masturbeze, să facă sex și să vorbească cu dezinvoltură despre, decât multe femei.
Precocitatea aia nu ține de noile generații, cam pe când își descoperă copilul corpul cam pe atunci descoperă și acel plăcut. Chiar dacă nu-și mai amintește. Și mi se pare cam mult spus masturbare pentru vârsta aia. Că doar și când suge de la țâța mamei e o plăcere. Apoi, chiar dacă încă mai sunt diverse tipuri de văluri de dat jos de pe subiect, nu înseamnă că masturbarea nu poate avea efecte care să deregleze subteranele individului.
Intre 7 si 10 ani, nu-mi mai amintesc exact.