Poze din Delta Dunării

La cererea publicului, câteva poze făcute în Delta Dunării săptămâna trecută: La Tulcea, Murighiol, Puflene Resort și câteva canale anonime din împrejurimi.

8 comentarii la “Poze din Delta Dunării” Subscribe

  1. Niki 21/06/2014 at 11:17 #

    Să nu zici că ai plecat de-acolo fără niscai pești uscați!

  2. Anca 21/06/2014 at 12:50 #

    Cațeii <3

  3. Fluieratorul 21/06/2014 at 15:41 #

    Interesanta „statiune”. Si locurile, asa cum le stiu,de-acum 30 de ani, de la ultima mea excursie in Delta.

  4. Xanaxdoo 21/06/2014 at 19:05 #

    Fain, mi-ai facut pofta de o vizita in Delta. E de mult pe lista, dar trebuie sa o pun mai sus ca prioritate

  5. IoanaS 21/06/2014 at 19:39 #

    Frumoase poze

  6. A 22/06/2014 at 09:45 #

    canalul ala fara nume…..
    iar catelul din prima poza, cel singurel, cu labuta printre gratii, valeu, parca era o jucarie si ochii aia, mai am putin si dau apa la soareci.
    delta nu e pe lista mea „de vizitat”, sunt mai degraba pentru munte si orase cu locuri interesante, dar mi-ai facut pofta s-o pun totusi pe lista. poate pana la pensie ajung.

  7. o femeie 02/07/2014 at 09:03 #

    am fo acolo. E superba delta noastra.

  8. tulcean 13/08/2014 at 09:57 #

    Este foarte frumoasa delta noastra, ar trebui sa ne bucuram din plin de ea pentru promovarea turismului in romania.Din pacate sunt locuri in care te simti doar umilit, nu iti mai trebuie delta deloc; si, mai mult, aceste locuri unde te simti umilit sunt locuri noi care ar fi trebuit sa iti crreeze toate conditiile si tot confortul…dar nu observi decat serviciile de mizerie, o mancare proasta(ca sa nu spun chiar…veche aruncata pe o masa) si note de plata care iti depasesc intelegerea…In astfel de locuri dvs ati fost, ati facut chiar fotografii….un ex este puflene resort…unde, poate, mai indicat era sa fotografiati paienjenii din camere, canalele din bai, care refuleaza si farfuriile cu =mancare= care ti se arunca, in scarba, pe masa…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.