To the airport

După mai bine de 5 ore cu ochii căscați pe cer și cu capul pe spate, la Bucharest International Air Show 2014, am decis că am văzut suficiente avioane pentru restul de viață care mi-a mai rămas.

A m fost și eu azi, prima dată în viață, la un spectacol aerian. La Băneasa. A fost frumos. Urmările:

– m-am bronzat ca tractoriștii și cu urme de ochelari de soare

– am aflat că nu știu să filmez avioane în zbor 😉

– după mai bine de 5 ore cu ochii căscați pe cer și cu capul pe spate am decis că am văzut suficiente avioane pentru restul de viață care mi-a mai rămas.

– în ciuda faptului că am avut pălărie, cred că am reușit să fac prima insolație din anul ăsta ploios.

Bucharest International Air Show e totuși o experiență interesantă, pentru copii și bărbați, cu condiția să vă duceți pregătiți cu scăunele, păturici, umbrele și alte chestii de picnic.  Numărul care mi-a plăcut cel mai mult a fost a lui Jurgis Kairys, care cică are peste 60 de ani, și care a reușit să iasă din modelele de inimioare desenate pe cer pe care le-au săgetat toate formațiile acrobatice. Jurgis a desenat învârtindu-se în picaj un ditamai… tirbușonul :)

 

tirbuson

În rest:

 

urme tata-fiica parasute fotografa buchet copil boeing fetita albine vacuta avioane  follow-me

Etichete: , , , , , , ,

7 comentarii la “To the airport” Subscribe

  1. Fluieratorul 22/06/2014 at 19:30 #

    Fain!

  2. bugsy 22/06/2014 at 21:49 #

    avioane in zbor nu stii sa fotografiezi, dar la bikini statici esti profi!

  3. N. Raducanu 22/06/2014 at 22:06 #

    Poza cu „follow me” pe bikini e un selfie?

    • Adi 23/06/2014 at 11:14 #

      Este, dupa ce si-a tonificat abdomenul.

  4. Adrian 27/06/2014 at 14:45 #

    Dollo am impresia ca e un cretinoid care intra pe blogul tau si da „Rate Down” indiferent de natura comentariului.

    • Dollo 02/07/2014 at 10:55 #

      Oamenii au tot felul de plăceri 😉

  5. Claudiu Nicorici 29/06/2014 at 20:05 #

    Am vrut sa merg si eu, dar bausem cu o seara inainte si ideea de a sta cu ochii in soare nu-mi suna prea bine.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.