Inapoi in secolul 15

Portugalia are 20 de ani inaintea noastra in UE si multe alte sute de ani bine conservate in fiecare loc in care nimeresti, fie el mare oras sau mic sat pescaresc. Dupa precedentele vizite in care ne-am concentrat curiozitatile in jurul Lisabonei – vezi Castelul de la Sintra, o bijuterie facuta cadou de una din reginele Portugaliei printului ei consort – si in sudul insorit al regiunii Algarve, anul asta ne-am hotarat sa exploram un pic si nordul, ceva mai inorat, si considerat de unii drept industrializat, deci neinteresant turisitc.

Nimic mai gresit. La aproape 100 de km nord de Lisabona, pe Autostrada A8, ti se arata semeata pe un deal cetatea medievala Obidos, oferita de secole, ca dar de nunta, de regii Portugaliei consoartelor lor. Da, portughezii au muuulte autostrazi, o retea care impanzeste toata tara si te ajuta sa ajungi in timp scurt oriunde poftesti.

Cetatea Obidos, din secolul 15, a apartinut asadar tuturor reginelor Portugaliei, si este o adevarata bijuterie. Zidul incojurator pastrat aproape intact, stradutele inguste, casutele albe, inflorite parca din piatra seaca, cateva biserici, primaria, posta, toate pot fi admirate pesemne la valoarea lor initiala, gratis, si cu ajutorul unui pliant luat de la biroul de informatii turistice.

Legenda spune ca daca nimeriti intr-o si senina si va cocotati in varful cetatii, puteti zari oceanul. Eu nu l-am vazut, dar nici nu sunt renumita pentru vreo vedere de vultur.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.