Inapoi in secolul 15

Portugalia are 20 de ani inaintea noastra in UE si multe alte sute de ani bine conservate in fiecare loc in care nimeresti, fie el mare oras sau mic sat pescaresc. Dupa precedentele vizite in care ne-am concentrat curiozitatile in jurul Lisabonei – vezi Castelul de la Sintra, o bijuterie facuta cadou de una din reginele Portugaliei printului ei consort – si in sudul insorit al regiunii Algarve, anul asta ne-am hotarat sa exploram un pic si nordul, ceva mai inorat, si considerat de unii drept industrializat, deci neinteresant turisitc.

Nimic mai gresit. La aproape 100 de km nord de Lisabona, pe Autostrada A8, ti se arata semeata pe un deal cetatea medievala Obidos, oferita de secole, ca dar de nunta, de regii Portugaliei consoartelor lor. Da, portughezii au muuulte autostrazi, o retea care impanzeste toata tara si te ajuta sa ajungi in timp scurt oriunde poftesti.

Cetatea Obidos, din secolul 15, a apartinut asadar tuturor reginelor Portugaliei, si este o adevarata bijuterie. Zidul incojurator pastrat aproape intact, stradutele inguste, casutele albe, inflorite parca din piatra seaca, cateva biserici, primaria, posta, toate pot fi admirate pesemne la valoarea lor initiala, gratis, si cu ajutorul unui pliant luat de la biroul de informatii turistice.

Legenda spune ca daca nimeriti intr-o si senina si va cocotati in varful cetatii, puteti zari oceanul. Eu nu l-am vazut, dar nici nu sunt renumita pentru vreo vedere de vultur.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.