De ce nu avem metrou in Drumul Taberei

P entru ca Ceausescu zicea ca acolo locuiesc „burghejii”, d’aia! Si metroul era pentru oamenii muncii.  Episodul 2 din minunatul serial despre oamenii care au construit metroul apare maine.Intre timp Berceanu si Udriste vor sa ne faca dreptate si sa-i razbune pe „drtabereni” cu promisiuni de metrou pana in 2013. Sa speram ca nu va fi un an cu ghinion.

UPDATE – Observ ca unii dintre cititorii de pe evz ma injura considerand ca eu il acuz pe Ceausescu ca nu avem metrou in Drumul Taberei, in loc sa ii duc flori la mormant si sa-i multumesc ca totusi ne-a facut metrou, asa cum e. Sigur, daca luam in consideratie ca pe vremea lui s-a facut tot sistemul asta fara de care, uite, ne dam azi masura adevaratei capacitati de organizare/fluidizare a traficului – da, de ce nu putem zice ca, al naibi Ceausescu n-a vrut sa ni-l faca si pana in Drumul Taberei, ca sa nu mai asteptam azi nimic de la incapabilii pe care ii tot votam democratic de 20 de ani incoace 😀  Dar trebuie sa-i multumim si lui Radoi, ca ne-a pus metrou’n drum azi, ca sa nu ne mai certam, aia nostalgici cu astia democrati 😉

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “De ce nu avem metrou in Drumul Taberei” Subscribe

  1. Oana B. 17/11/2009 at 01:14 #

    Ba-i cu ghinion, ca maine-i greva. Si e si cu mai mult ghinion pentru „burgheji”. Eu sunt „burgheza” si stiu, de aia zic!

    • Dollo 17/11/2009 at 03:08 #

      lasa ma, ca in Romania nimic nu tine mai mult de trei zile 🙂

  2. SingurEu 18/11/2009 at 17:15 #

    Singura speranta pentru metrou in Drumu' Tarabei consta in trecerea implacabila (cum altfel) a timpului: o sa moara Base si Berceanu in 15-20 de ani, iar apoi, in alti 40 de ani, astia tineri ai lor ( http://furtdecurent.blogspot.com/2009/07/tineretu… ), pentru a putea spera ca in 60 de ani sa demareze lucraririle… pe bune! Asta in ipoteza fericita in care a treia generatie postdecembrista nu va fi tot in stilu' astorlalte.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.