Ho, ho, ho, printre blocuri

A seara a rasunat cartierul de trompetele a doi Mosi. Un al treilea zanganea din clopotei si aduna banii aruncati de la feresti.  Putini. Tipii cantau foarte bine, motiv pentru care le-am aruncat si eu 5 lei intr-o punga in care am adaugat doua mere ca sa fie mai grea si sa nu cada prea aproape de bloc. Aerul era umed si rece, lumina venea doar din doua felinare destul de chioare, iar muzica „craciuneasca” rasuna fantastic intre blocurile comuniste. Episodul parca era din alta lume. Nu erau uratori din aia cu bice poncnind, cu capra sau buhai, erau niste tipi de la care te asteptai sa treaca repede pe un jazz nocturn si sexy. Pentru o clipa aproape am crezut ca traiam in alta tara. Dupa ce si-au incheiat recitalul Mosii au strigat „ho, ho, ho, La multi ani de la mosuuuuu!” si au plecat in sunet de trompeta. Clar a fost o bucla a altui timp, ratacita inexplicabil prin cartier intr-o noapte de decembrie.

Etichete: , ,

One Response la “Ho, ho, ho, printre blocuri” Subscribe

  1. A. Lungu 20/12/2014 at 12:52 #

    Uratul acesta a devenit excesiv, este agresiv. Deranjeaza.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.