A seara a rasunat cartierul de trompetele a doi Mosi. Un al treilea zanganea din clopotei si aduna banii aruncati de la feresti. Putini. Tipii cantau foarte bine, motiv pentru care le-am aruncat si eu 5 lei intr-o punga in care am adaugat doua mere ca sa fie mai grea si sa nu cada prea aproape de bloc. Aerul era umed si rece, lumina venea doar din doua felinare destul de chioare, iar muzica „craciuneasca” rasuna fantastic intre blocurile comuniste. Episodul parca era din alta lume. Nu erau uratori din aia cu bice poncnind, cu capra sau buhai, erau niste tipi de la care te asteptai sa treaca repede pe un jazz nocturn si sexy. Pentru o clipa aproape am crezut ca traiam in alta tara. Dupa ce si-au incheiat recitalul Mosii au strigat „ho, ho, ho, La multi ani de la mosuuuuu!” si au plecat in sunet de trompeta. Clar a fost o bucla a altui timp, ratacita inexplicabil prin cartier intr-o noapte de decembrie.
Uratul acesta a devenit excesiv, este agresiv. Deranjeaza.