Ho, ho, ho, printre blocuri

A seara a rasunat cartierul de trompetele a doi Mosi. Un al treilea zanganea din clopotei si aduna banii aruncati de la feresti.  Putini. Tipii cantau foarte bine, motiv pentru care le-am aruncat si eu 5 lei intr-o punga in care am adaugat doua mere ca sa fie mai grea si sa nu cada prea aproape de bloc. Aerul era umed si rece, lumina venea doar din doua felinare destul de chioare, iar muzica „craciuneasca” rasuna fantastic intre blocurile comuniste. Episodul parca era din alta lume. Nu erau uratori din aia cu bice poncnind, cu capra sau buhai, erau niste tipi de la care te asteptai sa treaca repede pe un jazz nocturn si sexy. Pentru o clipa aproape am crezut ca traiam in alta tara. Dupa ce si-au incheiat recitalul Mosii au strigat „ho, ho, ho, La multi ani de la mosuuuuu!” si au plecat in sunet de trompeta. Clar a fost o bucla a altui timp, ratacita inexplicabil prin cartier intr-o noapte de decembrie.

Etichete: , ,

One Response la “Ho, ho, ho, printre blocuri” Subscribe

  1. A. Lungu 20/12/2014 at 12:52 #

    Uratul acesta a devenit excesiv, este agresiv. Deranjeaza.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.