Ho, ho, ho, printre blocuri

A seara a rasunat cartierul de trompetele a doi Mosi. Un al treilea zanganea din clopotei si aduna banii aruncati de la feresti.  Putini. Tipii cantau foarte bine, motiv pentru care le-am aruncat si eu 5 lei intr-o punga in care am adaugat doua mere ca sa fie mai grea si sa nu cada prea aproape de bloc. Aerul era umed si rece, lumina venea doar din doua felinare destul de chioare, iar muzica „craciuneasca” rasuna fantastic intre blocurile comuniste. Episodul parca era din alta lume. Nu erau uratori din aia cu bice poncnind, cu capra sau buhai, erau niste tipi de la care te asteptai sa treaca repede pe un jazz nocturn si sexy. Pentru o clipa aproape am crezut ca traiam in alta tara. Dupa ce si-au incheiat recitalul Mosii au strigat „ho, ho, ho, La multi ani de la mosuuuuu!” si au plecat in sunet de trompeta. Clar a fost o bucla a altui timp, ratacita inexplicabil prin cartier intr-o noapte de decembrie.

Tags: , ,

One Response to “Ho, ho, ho, printre blocuri” Subscribe

  1. A. Lungu 20/12/2014 at 12:52 #

    Uratul acesta a devenit excesiv, este agresiv. Deranjeaza.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?