Insectarul cu „Portrete vii” al lui Vlad Petri

O expozitie foto ca o consultatie la cardiologie: primesti o lanterna cu care cercetezi exponatul, vii cu urechile ciulite de acasa ca sa-l auzi si cu inima deschisa ca sa-l intelegi. Portretele vii ale lui Vlad Petri va asteapta la Make a point.

Cum intri, pe stanga, Bianca te ispiteste cu o acadea imensa, in culorile curcubeului, din care lipseste o muscatura mica. Fata are codite si niste ochi superbi. Nu si-i fereste din calea lanternei pe care i-o pironesti in fata. Iti sustine privirea si distrage atentia de la acadeau pe care esti tentat macar s-o mirosi, daca nu sa-i dai o limba, clandestin, pentru ca tot e intuneric si nu te vede nimeni.
Mai incolo, Madalina te asteapta cu coditele ei rasta gravitand in jurul capului ca niste tentacule de caracatita. Are un cercel mic in nas si niste ochi la fel de patrunzatori cu care isi impune cuvintele. Vorbeste despre cum si-a pus ea coditele intr-o punga, de la cel mai ieftin supermarket din Londra, si i le-a adus lui Vlad Petri, ca sa-i faca portretul.
Da, asta e, nu stiu la ce v-ati fi asteptat voi dupa introducerea asta, dar suntem in mijlocul unei expozitii inedite de fotografii. Autorul, Vlad Petri, si personajele lui „puse in formol” va asteapta diseara sa le vedeti, pipaiti, auziti, intelegeti.

Personajele

In incapere e bezna. Ti se da o lanterna la intrare si esti singur cu portretele si vocile lor care la un moment dat se suprapun, ca si cand toti oamenii din camera vor sa-ti vorbeasca in acelasi timp. Sunt 17 in total, cu tot cu autor. Dupa fetele cucuiete de la intrare vine bunica Onita, care tine in mana un bradut din plastic si vorbeste despre importanta rabdarii si credintei in drumul pe care il ai de parcurs in viata. E acompaniata de Marius, care tine intre degetele de la mana dreapta mecanismul fara carcasa al unei cutiute muzicale cu sunet diafan. Peste el se suprapun sunetele foarfecelor care-l tund pe Mihai, si claia lui de par negru si carliontat. Esenta intregii povesti e spusa de Doina, mama lui Petri, care da o explicatie neasteptata functiei medicale a stetoscopului pe care-l poarta la gat: un instrument ce te ajuta sa asculti povestea unui om, pe care el nu stie sau nu poate sa ti-o spuna prin grai.
Cam asa ceva a incercat sa faca Vlad Petri in expozitia lui tridimensionala. A fotografiat oamenii si le-a atasat apoi obiecte care-i definesc. Bianca si-a sacrificat acadeaua, Madalina – coditele, mama – stetoscopul, tata – ochelarii de scafandru, Ada – cercelul, bunica – ghemul pe jumatate tricotat. Maiestria trece dincolo de capacitatea artistului de a imortaliza in pixeli trasaturile prietenilor sau rudelor lui, pentru ca portretele alea sunt vii, te trag de mana, si daca tot n-ai inteles care e mesajul, iti soptesc la ureche ce au vrut ele sa spuna.

Autorul

Vlad Petri e la a doua expozitie foto. Prima a fost in 2001, cand inca era student la Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Apoi s-a lasat furat de filmul documentar, dar a revenit acum la fotografie. Expozitia „Portrete vii” a pornit de fapt de la un mort, zice Vlad. Disparitia brusca a lui Andy, unul dintre prietenii cei mai buni, l-a pus pe Vlad in fata dorintei de a cauta modalitati sa-ti pastrezi prietenii aproape, chiar si dupa ce ei nu vor mai fi. „Ca si cand ai tine oamenii in formol”, zice Vlad. Asa ca a pornit, in 2008, sa-si „colectioneze” rudele si prietenii intr-un insectar. Pana cand i-a strans pe toti, a mai pierdut din ei pe drum. In momentul vernisajului bunica Onita nu mai e, fosta prietena a plecat la Paris, paianjenul din fanul ce-l inconjoara pe Dorel a fugit si el, la fel ca molia care-si facuse cuib in gemul galben de lana al celeilalte bunici, Medena.

Locul si ocazia

Expozitia „Portrete vii” e intr-o fosta hala a Postavariei Romane, din Pantelimon. Nu e un spatiu conventional artistic, asa cum poate multi sunteti obisnuiti, ci o expresie a vajnicei productivitati comuniste, transformata acum intr-o… productie a expresivitatii contemporane. In hala in care tesatoarele verificau calitatea stofelor ce aveau sa iasa pe poarta fabricii, acum se face arta vizuala si cinematografica, sub tutela unei asociatii culturale de care poate ati mai auzit – Make a point.
In seara asta, la 19.00, la poarta Postavariei din strada Morarilor nr 1, sector 2, lanternele va asteapta ca sa-i descoperiti personajele lui Petri. Va ajuta curatoarea Cyntia Canela si Vlad Voinescu, responsabilul cu sound design-ul. E deschis pana la 4 dimineata, pentru ca e Noaptea alba a galeriilor. Puteti inchiria o bicicleta de la intrarea in Parcul Tineretului (Liceul Sincai), ca sa vizitati cat mai multe din cele 40 de expozitii care va vor face noaptea mai frumoasa.
Daca nu reusiti sa ajungeti asta seara, portretele lui Petri va mai asteapta acolo pana pe 24 iunie, in fiecare zi de luni pana joi, de la 16.00 la 19.30. Mergeti cu toate simturile la voi, si cu mintea deschisa. N-o sa va para rau.

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.