Insectarul cu „Portrete vii” al lui Vlad Petri

O expozitie foto ca o consultatie la cardiologie: primesti o lanterna cu care cercetezi exponatul, vii cu urechile ciulite de acasa ca sa-l auzi si cu inima deschisa ca sa-l intelegi. Portretele vii ale lui Vlad Petri va asteapta la Make a point.

Cum intri, pe stanga, Bianca te ispiteste cu o acadea imensa, in culorile curcubeului, din care lipseste o muscatura mica. Fata are codite si niste ochi superbi. Nu si-i fereste din calea lanternei pe care i-o pironesti in fata. Iti sustine privirea si distrage atentia de la acadeau pe care esti tentat macar s-o mirosi, daca nu sa-i dai o limba, clandestin, pentru ca tot e intuneric si nu te vede nimeni.
Mai incolo, Madalina te asteapta cu coditele ei rasta gravitand in jurul capului ca niste tentacule de caracatita. Are un cercel mic in nas si niste ochi la fel de patrunzatori cu care isi impune cuvintele. Vorbeste despre cum si-a pus ea coditele intr-o punga, de la cel mai ieftin supermarket din Londra, si i le-a adus lui Vlad Petri, ca sa-i faca portretul.
Da, asta e, nu stiu la ce v-ati fi asteptat voi dupa introducerea asta, dar suntem in mijlocul unei expozitii inedite de fotografii. Autorul, Vlad Petri, si personajele lui „puse in formol” va asteapta diseara sa le vedeti, pipaiti, auziti, intelegeti.

Personajele

In incapere e bezna. Ti se da o lanterna la intrare si esti singur cu portretele si vocile lor care la un moment dat se suprapun, ca si cand toti oamenii din camera vor sa-ti vorbeasca in acelasi timp. Sunt 17 in total, cu tot cu autor. Dupa fetele cucuiete de la intrare vine bunica Onita, care tine in mana un bradut din plastic si vorbeste despre importanta rabdarii si credintei in drumul pe care il ai de parcurs in viata. E acompaniata de Marius, care tine intre degetele de la mana dreapta mecanismul fara carcasa al unei cutiute muzicale cu sunet diafan. Peste el se suprapun sunetele foarfecelor care-l tund pe Mihai, si claia lui de par negru si carliontat. Esenta intregii povesti e spusa de Doina, mama lui Petri, care da o explicatie neasteptata functiei medicale a stetoscopului pe care-l poarta la gat: un instrument ce te ajuta sa asculti povestea unui om, pe care el nu stie sau nu poate sa ti-o spuna prin grai.
Cam asa ceva a incercat sa faca Vlad Petri in expozitia lui tridimensionala. A fotografiat oamenii si le-a atasat apoi obiecte care-i definesc. Bianca si-a sacrificat acadeaua, Madalina – coditele, mama – stetoscopul, tata – ochelarii de scafandru, Ada – cercelul, bunica – ghemul pe jumatate tricotat. Maiestria trece dincolo de capacitatea artistului de a imortaliza in pixeli trasaturile prietenilor sau rudelor lui, pentru ca portretele alea sunt vii, te trag de mana, si daca tot n-ai inteles care e mesajul, iti soptesc la ureche ce au vrut ele sa spuna.

Autorul

Vlad Petri e la a doua expozitie foto. Prima a fost in 2001, cand inca era student la Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Apoi s-a lasat furat de filmul documentar, dar a revenit acum la fotografie. Expozitia „Portrete vii” a pornit de fapt de la un mort, zice Vlad. Disparitia brusca a lui Andy, unul dintre prietenii cei mai buni, l-a pus pe Vlad in fata dorintei de a cauta modalitati sa-ti pastrezi prietenii aproape, chiar si dupa ce ei nu vor mai fi. „Ca si cand ai tine oamenii in formol”, zice Vlad. Asa ca a pornit, in 2008, sa-si „colectioneze” rudele si prietenii intr-un insectar. Pana cand i-a strans pe toti, a mai pierdut din ei pe drum. In momentul vernisajului bunica Onita nu mai e, fosta prietena a plecat la Paris, paianjenul din fanul ce-l inconjoara pe Dorel a fugit si el, la fel ca molia care-si facuse cuib in gemul galben de lana al celeilalte bunici, Medena.

Locul si ocazia

Expozitia „Portrete vii” e intr-o fosta hala a Postavariei Romane, din Pantelimon. Nu e un spatiu conventional artistic, asa cum poate multi sunteti obisnuiti, ci o expresie a vajnicei productivitati comuniste, transformata acum intr-o… productie a expresivitatii contemporane. In hala in care tesatoarele verificau calitatea stofelor ce aveau sa iasa pe poarta fabricii, acum se face arta vizuala si cinematografica, sub tutela unei asociatii culturale de care poate ati mai auzit – Make a point.
In seara asta, la 19.00, la poarta Postavariei din strada Morarilor nr 1, sector 2, lanternele va asteapta ca sa-i descoperiti personajele lui Petri. Va ajuta curatoarea Cyntia Canela si Vlad Voinescu, responsabilul cu sound design-ul. E deschis pana la 4 dimineata, pentru ca e Noaptea alba a galeriilor. Puteti inchiria o bicicleta de la intrarea in Parcul Tineretului (Liceul Sincai), ca sa vizitati cat mai multe din cele 40 de expozitii care va vor face noaptea mai frumoasa.
Daca nu reusiti sa ajungeti asta seara, portretele lui Petri va mai asteapta acolo pana pe 24 iunie, in fiecare zi de luni pana joi, de la 16.00 la 19.30. Mergeti cu toate simturile la voi, si cu mintea deschisa. N-o sa va para rau.

Etichete: , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…