Nasterea cetateanului Amansio Nicolas, al lui Ciucardel

Romania de la varf pana la fund: Blaga vrea sa ne coloreze certificatele de nastere, casatorie si moarte in albastru, roz si cenusiu. Piedone se mandreste cu numele exotice ale alegatorilor lui.

Stiu, n-ar trebui sa vorbesc tocmai eu despre cum aleg parintii numele odraslelor, dar ce naiba, sunt si eu romanca si am voie sa-mi dau cu parerea. Se face ca mi-a picat azi in mana un comunicat de la primaria sectorului 4, care anunta triumfalist cu ce nume isi mai boteaza bucurestenii copiii, dar si de ce nume vor sa scape unii pe care tot niste parinti iresponsabili i-au napastuit la nastere. In ton cu preocuparile onomastice exotice ale bucurestenilor vine si Ministerul Administratiei si Internelor care dezbate de vreo luna de zile, pe site-ul propriu, un proiect de lege despre ce culori sa aiba viitoarele certificate de nastere, de casatorie si de deces: albastre, roz si cenusii. E!? Si astia prin parlament se dau de ceasul mortii cum sa rastoarne guvernul, cum sa negocieze alt imprumut cu FMI-ul. Iar Guvernul cheltuieste banii pe hartii frumos colorate.

„De la începutul anului şi până în prezent, pe holurile Serviciului Stare Civilă Sector 4 a fost mare agitaţie, iar funcţionarii acestui departament din cadrul Autorităţii Locale au lucrat „la foc continuu”. Aceasta datorită faptului că părinţii s-au grăbit să îi înregistreze pe cei 983 nou-născuţi veniţi pe lume în Sectorul 4: 498 băieţei şi 485 fetiţe”, ne anunta oamenii condusi de vestitul Piedone.

Tonul incantat si preocupat al oamenilor de la PR-ul primariei cunoaste chiar un apogeu la fraza in care sunt anuntate preferintele parintilor in „alegerea numelor cat mai rezonante pentru micuti”: “Amansio Nicolas”, “Sara Ratela”, “Emola”, “Mira”, “Aymar”, “Darius”.

Va veti intreba, desigur, ce fel de oameni isi boteaza astfel copiii? Ei bine, tot comunicatul primariei ne da raspunsul, cateva paragrafe mai jos: „De la începutul anului şi până în prezent, la Serviciul Stare Civilă, 26 de cetăţeni au depus documentaţia necesară pentru schimbarea numelui. Astfel, nemulţumiţi de numele primite la naştere „Ciucardel”, „Colibă”, „Decu” şi „Zarafir”, au optat pentru schimbarea în  „Bucur”, „Negrea”, „Teşa” şi „Glăvan”…”.

Probabil peste vreo 20 de ani si Ratela o sa vrea s-o strige baietii pe strada altfel, daca pana atunci telenovelele se vor fi demodat,  asa ca o sa sporeasca statisticile primariei cu o cerere de schimbare de nume. Ca om destul de incercat, de 40 de ani incoace, cu un nume asa de nefiresc pentru Romania va pot spune ca si alde Amansio, Ratela, Emola si  Aymar vor dori cel putin o data in viata lor sa fi fost botezati cu un nume comun si placut urechilor de pe la noi din tarisoara, cum ar fi: Ana, Maria, Radu, Ionel, Petru etc. Dar, cum spuneam, cine sunt eu ca sa comentez?

Certificate roz pentru luna de miere

Pot sa comentez, insa, intentia ministerului condus de Vasile Blaga, care doreste ca pana la finele anului romanii sa primeasca la nastere certificate albastre, la casatorie sa fie roz(!), iar la deces, firesc, cenusii. Culorile sunt motivate, in metodologia afisata pe site-ul ministerului, ca fiind elemente de securizare a actelor de stare civila, alaturi de filigranul cu litera R din hartia speciala, bla, bla …

Nu pricep de ce sta tara in drum de coloratul certificatelor de stare civila? Daca peste cativa ani nu se mai poarta roz la luna de miere, ci verdele ca fierea? Ce face Blaga, da alta hotarare de guvern ca sa schimbe culoarea la ceferticate? De ce nu coloreaza si hotararile de divort? Daca cineva isi pierde certificatul de nastere, da anunt la ziar „pierdut certificat albastru, il declar nul. Caut unul curcubeu, in ton cu orientarea mea sexuala!”… Daca Gigi Becali, de exemplu ar vrea ca la moartea lui sa primeasca un certificat aurit, Blaga ce face, se conformeaza? E pana la urma dorinta cetateanului, nu?

La un moment dat discutam cu un portughez despre cat de minimalist e statul lusitan in relatia cu cetatenii lui. Comparativ cu elaborata noastra carte de identitate, buletinul lor era un carton aproape banal, cu stema tarii, numele si prenumele, cetatenia, sexul, CNP-ul si cam atat. Nu adresa – pentru ca poti oricand sa te muti, nu trebuie sa aglomerezi administratia cu schimbarile tale de locuinta – nu simboluri elaborate, daca nu ma insel parca nici fotografie nu avea. In fine, ideea era ca de vreme ce actul ala avea un numar cum e CNP-ul nostru, iar prin introducerea acelui numar in computer poti afla tot ce ai nevoie despre cetatean, nu trebuie sa mai cheltui inutil bani ca sa intortochezi un act care oricum se falsifica daca e nevoie.

Asa mi se pare si ideea asta creață cu culorile pe certificate. O fi avand ministerul internelor bani de cheltuit aiurea pe niste hartii, dupa ce au reusit sa impanzeasca soselele patriei cu Loganurile de 70.000 de euro. Oricum, pentru cetateanul Ciucardel, de exemplu, va fi cu siguranta o incantare sa primeasca din mainile dolofane ale lui Piedone un nou certificat de nastere, albastru, pe hartie speciala cu un R in filigran….

Etichete: , , , , , , ,

One Response la “Nasterea cetateanului Amansio Nicolas, al lui Ciucardel” Subscribe

  1. val 07/11/2012 at 18:43 #

    nu a vrut nimeni sa comenteze aici ?
    nici eu n-am nimic de spus, decat de adaugat. in localitatea aia austriaca, de unde poza, au vrut unii (poate au si reusit intre timp) sa faca o bere a locului.
    dupa cum stii, ca te-a invatat nenea ala ziaristu-berar cu lederhosen, exista printre altele, bere Dunkel (bruna) si helles (cur ar fi la noi blonda). Si mai stim ca berea in Austria, Germania imprumuta de multe ori denumirea locului: Erdinger, Köstritzer, Warsteiner, Kuhlmbacher, Fohrenburger…etc.
    Antreprenorii de care ziceam vroiau sa-i zica berii blonde respective: Fucking Hell.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.