A vrut sa fie mama, dar….

Asistentele maternale din Vaslui dau inapoi la stat copiii pe care i-au crescut ani de zile, pe motiv ca li s-a diminuat salariul

… e doar o negustoare nenorocita. Tot aud/vad stiri in ultima vreme despre „drama” asistentilor maternali care dau copiii inapoi la stat, pe motiv ca li s-au micsorat salariile si nu mai fac fata cu banii. Ultimul reportaj de genul asta era din Vaslui, la Realitatea, si reporterii plangeau pe umarul unei fufe de vreo 30 de ani, vopsita roscat, care spunea ca i-a dat inapoi pe cei doi copii pe care-i ingrijea de cinci ani, pentru ca statul i-a luat doua milioane din alea opt pe care le primea ca sa aiba grija de copii. Reportera comenteaza patetic: „În situaţia Mariei mai sunt peste 50 de femei, în Vaslui. Au vrut să fie mame, dar nu au mai făcut faţă sărăciei. Centrele de plasament din Vaslui sunt acum ocupate în proporţie de 155% din cauza acestor abandonuri.”…

Bunica mea crestea pui de gaina/rate sau curci pe vremuri, cand CAP-ul avea nu stiu ce probleme si le incuraja pe femeile din sat sa ia acasa puii abia iesiti din oua, sa-i ingrijeasca si sa-i dea inapoi la cooperativa cand erau gata de taiat. Repet, nu stiu care era rationamentul, dar bunica era in felul asta un soi de asistent maternal pentru puii aia, pana deveneau gaini/rate sau curci. Si se atasa de ei, si facea tot posibilul sa-i ingrase, iar daca-i murea vreunul suferea de parca i-ar fi murit copilul. Tot bunica a trait, ca multa lume in Romania postbelica, perioade de foamete crunta, dar niciodata nu si-a dat copiii la stat, chiar daca a fost silita sa-i hraneasca doar cu mamaliga din tarate.

Si toate au trecut pana la urma, copiii s-au facut mari. Poate ca nu se compara copilul pe care-l nasti cu ala pe care-l primesti doar in plasament. Nu am copii, nu stiu cum se simte potrivit in cazul asta. Dar ma gandesc ca daca cresti, timp de cinci ani, doi copii, pe care-i aduci in prag de scoala, nu prea mai poti sa renunti la ei taman cand incep sa inteleaga cate ceva din ce-i inconjoara. Adica, cum pozezi in mama devotata cand vine primaria la tine acasa, ca sa te evalueze, si dupa aia te duci sa dai inapoi copilul, pe motiv ca statul nu s-a achitat de contract? Ce ii spune ea, mama sociala, copilului pe care-l da inapoi? Dragul mamei, te duc la tac-tu stat, ca sa te creasca el, ca mie nu-mi ajung 600 de lei. Dar mi-ar fi ajuns 800.(sa ne intelegem, asta e strict salariul mamei, pentru copil statul mai plateste o alocatie zilnica de hrana de vreo 8 lei si la trimestru ii da cateva sute de lei pentru imbracaminte si alte cheltuieli)

N-as vrea sa ma intelegeti gresit, nu tin partea statului si nu comentez aici masura reducerii celor 800 de lei. Care e aberanta, daca ne gandim la cati bani se risipesc aiurea, pe ajutoare sociale date la smecherii buni de munca. Iar ca sa cresti un copil inseamna munca multa si implicare emotionala pe masura, nefiind doar un job, ci un mod de viata. Da, asistentii maternali ar merita poate chiar mai mult decat un salariu, pentru ca nu presteaza saibe pentru societate, ci cresc copii full time, sacrificandu-si probabil concediile si alte libertati, ca sa modeleze un suflet pe care parintii naturali l-au aruncat la cos.

Totusi, am impresia ca intre descrierea de mai sus, ideala, a asistentului maternal si stirea de la Realitatea s-a pierdut ceva pe drum. Asistentul maternal la care ma gandeam eu n-ar abandona copiii pe care s-a angajat sa-i creasca, decat mort. Si atunci s-ar putea vorbi de drama copilului, abandonat o data de parintii naturali si a doua oara de soarta cruda care i-a omorat mama surogat. Sub nicio forma nu se poate vorbi despre o drama a asistentilor maternali care renunta la copii pentru ca nu mai primesc 200 de lei de la stat.

Poate ca e usor sa vorbesc de pe margine, dar cred ca nicio saracie din lume nu justifica gestul de a te folosi de un copil ca sa castigi ceva sezonier, apoi sa-l arunci pentru ca nu mai e rentabil. Cand s-a trecut la desfiintarea orfelinatelor, si adoptarea retetei de succes cu familiile „foster” s-a spus ca varianta asta e cea mai buna pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor, care vor avea parte astfel pe langa o ingrijire mai buna si de o afectiune materna apropiata de real. Probabil nu s-a gandit nimeni ca unii romani sunt capabili sa ia si copii in plasament, asa cum adopta caini sau pisici pe care-i arunca pe strada dupa ce se plictisesc sau nu mai sunt rentabili.

Etichete: , , ,

18 comentarii la “A vrut sa fie mama, dar….” Subscribe

  1. AS MATERNAL 16/11/2010 at 20:28 #

    CITESC ACESTE COMENTARII SI LACRIMILE IMI CURG PE OBRAJI FARA CONTROL …SUNT AS.MAT. DE 6 ANI, AI IUBESC PE CEI 2 PUIUTI DE 6ANI SI 2 ANI CA PE AI MEI COPII PERSONALI SI VREAU SA VA SPUN CA DIN IAN.2011 SOTUL MEU VA FI SOMER…CE VOI FACE ATUNCI ? CE VOI PUNE PE MASA LA 4 COPII SI 2 ADULTI? DUMNEZEU MA VA AJUTA SA MERG MAI DEPARTE, DAR NICIODATA…NICIODATA NU VOI RENUNTA LA VREUNUL DIN COPIII MEI ,CACI BINELE LOR LA TOTI 4 ,ESTE SUCCESUL VIETII MELE…SI VOM TRECE INPREUNA SI PESTE ACESTE GREUTATI ASA CUM A MAI FOST SI ALTADATA DAR VOM RAMANE IMPREUNA ,O FAMILIE…..

    • Dollo 17/11/2010 at 02:13 #

      Cinste tie daca gandesti asa, si sunt sigura ce veti si reusi cumva sa mergeti mai departe!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.