A vrut sa fie mama, dar….

… e doar o negustoare nenorocita. Tot aud/vad stiri in ultima vreme despre „drama” asistentilor maternali care dau copiii inapoi la stat, pe motiv ca li s-au micsorat salariile si nu mai fac fata cu banii. Ultimul reportaj de genul asta era din Vaslui, la Realitatea, si reporterii plangeau pe umarul unei fufe de vreo 30 de ani, vopsita roscat, care spunea ca i-a dat inapoi pe cei doi copii pe care-i ingrijea de cinci ani, pentru ca statul i-a luat doua milioane din alea opt pe care le primea ca sa aiba grija de copii. Reportera comenteaza patetic: „În situaţia Mariei mai sunt peste 50 de femei, în Vaslui. Au vrut să fie mame, dar nu au mai făcut faţă sărăciei. Centrele de plasament din Vaslui sunt acum ocupate în proporţie de 155% din cauza acestor abandonuri.”…

Bunica mea crestea pui de gaina/rate sau curci pe vremuri, cand CAP-ul avea nu stiu ce probleme si le incuraja pe femeile din sat sa ia acasa puii abia iesiti din oua, sa-i ingrijeasca si sa-i dea inapoi la cooperativa cand erau gata de taiat. Repet, nu stiu care era rationamentul, dar bunica era in felul asta un soi de asistent maternal pentru puii aia, pana deveneau gaini/rate sau curci. Si se atasa de ei, si facea tot posibilul sa-i ingrase, iar daca-i murea vreunul suferea de parca i-ar fi murit copilul. Tot bunica a trait, ca multa lume in Romania postbelica, perioade de foamete crunta, dar niciodata nu si-a dat copiii la stat, chiar daca a fost silita sa-i hraneasca doar cu mamaliga din tarate.

Si toate au trecut pana la urma, copiii s-au facut mari. Poate ca nu se compara copilul pe care-l nasti cu ala pe care-l primesti doar in plasament. Nu am copii, nu stiu cum se simte potrivit in cazul asta. Dar ma gandesc ca daca cresti, timp de cinci ani, doi copii, pe care-i aduci in prag de scoala, nu prea mai poti sa renunti la ei taman cand incep sa inteleaga cate ceva din ce-i inconjoara. Adica, cum pozezi in mama devotata cand vine primaria la tine acasa, ca sa te evalueze, si dupa aia te duci sa dai inapoi copilul, pe motiv ca statul nu s-a achitat de contract? Ce ii spune ea, mama sociala, copilului pe care-l da inapoi? Dragul mamei, te duc la tac-tu stat, ca sa te creasca el, ca mie nu-mi ajung 600 de lei. Dar mi-ar fi ajuns 800.(sa ne intelegem, asta e strict salariul mamei, pentru copil statul mai plateste o alocatie zilnica de hrana de vreo 8 lei si la trimestru ii da cateva sute de lei pentru imbracaminte si alte cheltuieli)

N-as vrea sa ma intelegeti gresit, nu tin partea statului si nu comentez aici masura reducerii celor 800 de lei. Care e aberanta, daca ne gandim la cati bani se risipesc aiurea, pe ajutoare sociale date la smecherii buni de munca. Iar ca sa cresti un copil inseamna munca multa si implicare emotionala pe masura, nefiind doar un job, ci un mod de viata. Da, asistentii maternali ar merita poate chiar mai mult decat un salariu, pentru ca nu presteaza saibe pentru societate, ci cresc copii full time, sacrificandu-si probabil concediile si alte libertati, ca sa modeleze un suflet pe care parintii naturali l-au aruncat la cos.

Totusi, am impresia ca intre descrierea de mai sus, ideala, a asistentului maternal si stirea de la Realitatea s-a pierdut ceva pe drum. Asistentul maternal la care ma gandeam eu n-ar abandona copiii pe care s-a angajat sa-i creasca, decat mort. Si atunci s-ar putea vorbi de drama copilului, abandonat o data de parintii naturali si a doua oara de soarta cruda care i-a omorat mama surogat. Sub nicio forma nu se poate vorbi despre o drama a asistentilor maternali care renunta la copii pentru ca nu mai primesc 200 de lei de la stat.

Poate ca e usor sa vorbesc de pe margine, dar cred ca nicio saracie din lume nu justifica gestul de a te folosi de un copil ca sa castigi ceva sezonier, apoi sa-l arunci pentru ca nu mai e rentabil. Cand s-a trecut la desfiintarea orfelinatelor, si adoptarea retetei de succes cu familiile „foster” s-a spus ca varianta asta e cea mai buna pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor, care vor avea parte astfel pe langa o ingrijire mai buna si de o afectiune materna apropiata de real. Probabil nu s-a gandit nimeni ca unii romani sunt capabili sa ia si copii in plasament, asa cum adopta caini sau pisici pe care-i arunca pe strada dupa ce se plictisesc sau nu mai sunt rentabili.

Etichete: abandon copii, asistenti maternali, mame sociale, Vaslui