Hamletul Marius Oprea

Dezhumarea a doi fosti luptatori anticomunisti executati de securitate i-a dat ocazia istoricului Marius Oprea sa pozeze „artistic” cu craniul unuia dintre ei in maini

Coordonatorul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR), istoricul Marius Oprea, a participat de curand la deshumarea ramasitelor a doi luptatori anticomunisti, impuscati de securitate in 1949. Ca sa marcheze „piaristic” evenimentul, Oprea s-a pozat triumfator cu craniul unuia dintre morti. Apoi a trimis un comunicat de presa bogat ilustrat, catre tara.



Măhălean Ioniță şi Moldovan Ioan au fost împuşcaţi de Securitate în noaptea de 5 octombrie 1949. Faceau parte dintr-o organizaţie anticomunistă cunoscută sub denumirea de „Partizanii Regelui Mihai”. Au fost capturati si executati in satul Sântejude-Vale, comuna Ţaga, judeţul Cluj, de unde au fost si deshumati acum.

Deshumarea a fost facuta la cererea rudelor defunctilor. „Operaţiunea a fost executată de echipa de arheologi voluntari a CICCR, coordonată de dr. Gheorghe Petrov de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, alături de care s-a aflat Scrobotă Paul şi Groza Horaţiu, arheologi la muzeele din Aiud, respectiv Turda. La acţiune a participat şi domnul dr. Marius Oprea, coordonatorul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România”, se spune in comunicatul de presa remis de Eduard Ohanesian, ziaristul pe care natiunea romana l-a descoperit atunci cand a fost rapit in Irak, alaturi de Marijane Ion si Sorin Miscoci.

Daca toata actiunea a fost facuta la cererea rudelor si sub pelerina stiintifica a arheologilor amintiti, nu pot sa nu ma intreb: oamenii de la fata locului n-au fost deranjati de poza asta cu craniul facuta de Oprea? Sau sunt eu prea sensibila?

De ce nu si-o fi facut si un tricou pe care sa scrie: „un idiot a participat la o deshumare in Romania, si tot ce mi-a adus de acolo a fost tricoul asta!”…

Tags: , , ,

2 Responses to “Hamletul Marius Oprea” Subscribe

  1. Vasile B 10/09/2010 at 16:35 #

    Nu inteleg cu ce te deranjeaza actiunea lui Oprea? E de laudat tot ceea ce a facut pentru acei eroi, nimeni nu s-a gandit in 60 de ani sa faca ceva, iar tu , cu o mega rautate, critici tot. Sa-ti fie rusine!

    • Dollo 10/09/2010 at 16:37 #

      N-am nimic cu activitatea lui Oprea, dar mi-ar fi rusine, intr-adevar, sa ma fotografiez cu craniul in maini…

Leave a Reply

Oldies but goldies

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?