După conversația halucinantă cu viitoarea ziarizdă, am avut onoarea azi s-o învăț pe o viitoare asistentă medicală să-și facă un cont pe Best Jobs și un CV.
Fata e din Oltenița, județul Călărași, și stă la mama pe perioada cât face la București Școala Sanitară Postliceală Carol Davila. Adică de vreo doi ani. La vară termină școala și visul ei, descoperit recent, e să lucreze la un spital de urgență, unde acum face practică. Până de curând a fost vânzătoare într-un butic de cartier, dar patronul a dat-o afară pentru că programul de studiu și pratica nu-i mai lăsau timp să stea 10 ore pe zi la tejgheaua lui. Fata are 23 de ani.
Pentru că mama mi s-a tot plâns că fata nu-și mai găsește de lucru part time, cât să-și termine studiile până la vară, i-am zis să-și facă și ea un cont pe Best Jobs, că se găsesc destule oferte pentru studenți. Mai ales că fata e și dotată cu laptop, pe care îl folosește „pentru școală”, dar și ca să asculte manele, mi-am zis că n-o fi așa o mare scofală să-și caute de lucru pe net.
Adineauri m-a sunat ca să mă întrebe cum să-și facă CV, așa cum i-a zis mama, că ea nu știe. Și, m-am apucat să-i explic.
Am stat o oră la telefon. A durat cel mai mult până când a reușit să deschidă pagina bestjobs.ro. De ce credeți?
Ea avea Explorer-ul setat de cineva pe Google. Și în loc să deschidă direct pagina site-ului bestjobs, ea tasta numele dictat de mine în fereastra de căutare și îl căuta pe Google. Ne-am chinuit așa câteva minute, pentru că nu pricepeam de ce ei nu i se deschide pagina la fel ca mie, atunci când tastează ce-i spun eu în Explorer. Ea tot îmi spunea că i se deschide o pagină pe care scrie mai multe „rezultele căutării”. La un moment dat m-am dumirit oarecum:
– Tu când intri pe internet unde tastezi adresa site-ului pe care vrei să-l deschizi?
– Păi nu vizitez niciun site, caut pe Google decât…
– Ce?
– Păi când am de făcut referate la școală, caut pe Google numele bolii pentru care trebuie să fac referat, găsesc referate gata făcute, copiez ce găsesc pe o foaie și duc referatul la școală.
Atât. Fata asta a muncit doi ani la butic, ca vânzătoare, și-a plătit laptopul în 12 rate – unul destul de performant – ca să-l folosească pentru Google și manele.
În anii ăștia de când are și laptop și acces la internet n-a fost curioasă să exploreze, nu și-a făcut niciodată un CV, nu avea adresă de email – de fapt avea, dar n-o folosise niciodată, că i-o făcuse cineva, ca să aibă ID de messenger -, nu știe cum să intre pe un site, nu știe să-și facă un cont pe un site de job-uri, nu știe să trimită și să primească un email, să atașeze un document la el, și nu intuiește potențialul uriaș al sculei pe care a dat câteva zeci de milioane de lei și pe care o folosește doar ca ramă foto, casetofon pentru muzică sau resursă facilă pentru referate.
Spre deosebire de ziarizda de care vă spuneam zilele trecute, fetei ăsteia îi lipsește tupeul. Dar, ca și cealaltă, și asta duce o lipsă cronică de curiozitate, calitate care pare că li s-a extirpat la naștere generațiilor din ultimii 20 de ani. Taman acum, când lumea e mai accesibilă ca oricând. Ea nu e ținută în întuneric în vreun sat fără utilități din România, ci e o tânără care merge la școală în București și are la îndemână toate mijloacele posibile de informare. Și totuși nu le folosește.
Ce naiba se întâmplă la orele alea de orientare profesională din școli și licee? De ce nu-i învață școala pe copiii ăștia să-și caute de lucru măcar, dacă tot nu le cere altceva decât să plagieze bine? Refuz să cred că în mentalul generației ăsteia nu poate să încapă mai mult decât notorietatea lui Google și a lui Florin Salam.
Pleci de la premisa că „copiii ăştia” VOR să înveţe.
Nu vor, majoritatea nu vor.
Şcoala are multe păcate mari cât casa, plus o neputinţă majoră, pe care nici o reformă n-o va rezolva în veci: nu te poate învăţa dacă tu nu vrei să înveţi.
Cel mai clar exemplu e tocmai cel de mai sus: dacă la 23 nu ştii să-ţi faci un CV, nu e pentru că şcoala nu te-a-nvăţat (aia e valabil la 15-16 ani), ci pentru că nici dup-aia nu ai vrut să-nveţi.
Asta-i din categoria „România iresponsabilă”, aia care încă n-a priceput că nu e nimeni răsponsabil să mă-nveţe (sau să-mi dea ajutor social), sunt responsabil eu personal să învăţ. Şi să-mi câştig existenţa.
Diacritica – De acord, dar atunci cine-i învață pe iresponsabili să fie responsabili?
La faze de-astea eu unul consider că-i mai uşor să rog omul să-şi instaleze un Team Viewer şi să urmăresc pe viu ce face şi cum face. Dacă face ceva greşit este infinit mai uşor de corectat decât să explici prin telefon.
dAImon – :)) ce spui tu e deja chineză. Oricum nu mă așteptam să nu aibă măcar noțiunile de bază pentru folosirea internetului.
Sa-ţi dau un exemplu mai grav, de posibilă continuare? Eu, în Grecia. Ma sună un văr de-al doilea din România (mama i-a dat numarul!), de la ţară, cu liceu terminat la oraş. Că are contract de muncă în Grecia, în agricultură, semnat la Ministerul Muncii şi vrea să vină mai devreme cu o lună. Adică să stea la mine şi să lucreze cu ziua pe unde se poate. L-am întrebat în ce regiune va merge la muncă în Grecia. Nu ştia. L-am întrebat cu ce salariu. Habar n-avea. I-am spus că n-am cum să-l ajut dacă habar n-are ce a semnat.
Deci ….
Asta parca-i fiica lui Marean 🙂
@4 e un soft cu care poti sa controlezi un PC prin internet, vizual (ca in orice mediu „desktop”); un fel de „posedare” benefica.
Am intalnit si eu persoane care chiar cauta mediocritatea. Pare sa fie o mentalitate baza pe nevoia foarte puternica de a socializa combinata cu o lene ce duce doar la superficialitate. Nu pot sa-mi imaginezi circumstantele sociale care duc la o asa stare psihologica, dar suspectez ca e vorba de probleme chimice in creier si alte organe.
ajuns aici din link-ul lui Beranger, apropos de lipsa de curiozitate. Eu zic că profesorii sunt primii care se fac vinovaţi de lipsa de curiozitate. Nu mai vorbesc de faptul că dacă primesc referate obţinute în felul acesta …
Păcat, se pare că n-o prin la anu, când mă gândeam şi eu să mă apuc de şcoala de asistente.
Mekone – da, astia sunt viitorii semnatari ai tuturor hartiilor care li se vor pune in fata, cu promisiuni de bani si atat.
Mircea – cati Mareani or fi prin tara asta…
Dumnezero – poate asa o fi, dat fiind ca totusi nu sunt toti chiar asa bâte
neagrigore – multumesc de vizita 🙂 Si profesorii or fi blazati, ca deh, leafa ca a lor, mai rar, dar ma gandesc ca poate printre profesori ar fi si unii care nu pot mai mult, tot cu implant de Google in loc de creier, cine stie. Cred ca daca te duci sa faci scoala de asistente ai sanse sa gasesti un snop ca fata asta 🙂
Messa – join the club
Mie mi-e din ce în ce mai groază.
Dollo, ai ridicat-o la fileu cu articolul asta. Ai descoperit cu el tumoarea Romaniei. Care deocamdata e benigna dar nu pentru mult timp. Nu credeam in urma cu 10 ani ca se va ajunge la asa ceva in momentul in care calculatoarele si Internetul vor deven accesibile intregii populatii. Eu aveam impresia ca toti se vor apuca sa isi instaleze Linux si vor fi mari dezbateri pro/contra referitor la sistemele de operare actuale: Windows vs. Linux vs. MacOS. Ei uite m-am inselat intru-un mare hal. Cunosc personaj de varsta mea (30 ani), cu liceul terminat caruia i-am facut un bine si l-am ajutat sa-si ia un calculator (cu banii luati imprumut de la CAR, desigur). Sunt 3 ani de-atunci si iti jur ca omul nu a deschis mai mult decat YM, youtube pentru muzica, browserul pentru site-uri de dating si poate un film pe luna. In rest…NIMIC.
WTF is wrong with these people?
Mă gîndeam azi la cîte cazuri am întîlnit eu (am făcut help-desk pentru prieteni şi la muncă o perioadă lungă de timp). Cred că principala problemă este că nu mai este nimeni interesat de drumul pe care îl parcurgi ca să ajungi undeva. Important este să ajungi. Şi nici măcar asta nu contează calitativ, ci doar cantitativ. Să mai bifezi o acţiune. Şi aici ne întoarcem iarăşi la Google şi ideea de a avea totul la dispoziţie, instant. Singurul scop este atingerea obiectivului final, adică plăcerea/satisfacţia. Am întîlnit copii care se declarau obosiţi doar pentru că au căutat pe internet un referat să-l copieze.
Adrian – pai nu exploateaza prea tare computerul, ca sa nu se strice:)
neagrigore – Eu ma gandeam ca asta ar fi o idee de afacere, sa-i inveti pe astia sa-si caute de lucru…