De profesie văduvă de miner

Mai plange cineva soarta cruda a minerilor, la 20 de ani de la mineriade?

Văduvele celor cinci mineri morți la Uricani vor fi angajate la Compania Națională a Huilei (CNH). Așa a zis ministrul muncii, că era prevăzut în contractul colectiv de muncă semnat de mineri. Întrebarea e: ca să presteze ce, la CNH? Ce vor face femeile alea, care până acum au fost casnice, la ditamai gaura neagră a statului, întreținută de noi toți, degeaba, în ultimii 20 de ani?

Da, e o dramă, cinci oameni au murit, tot atâtea familii sunt distruse. Televiziunile mai varsă niște bale peste cadavrele ălora, în timp ce la suprafață colegii și rudele strigă, de durere desigur, „Jos Băsescu!” și „Huo Boc!”. Anunțul autorităților, că din 2018 se va închide și mina asta, e primit cu alte huiduieli. Nu, să nu se închidă, chiar dacă mina e un mormânt, iar cărbunele e mai mult pământ. Noi suntem mineri și ne place să facem pe martirii. Unul cu gură mare avea ceva cu Udrea, care inaugurase recent la Vulcan o telegondolă. Că ce ne trebuie telegondole, că uite, oamenii mor în mină!

Nu știu, mai suspină cineva de mila minerilor în țara asta? Accidente de genul ăsta nu se întâmplă prima dată. Nu e ca și cum abia s-a descoperit că munca în mină e periculoasă. Bărbații ăia care au murit aveau între 35 și 40 de ani. Nu au scuza că n-au avut șansa să facă altceva cu viața lor. În anii 90 – când minerii făceau excursii repetate la București ca să îngrijească spațiile verzi -, de când se tot vorbește de închiderea minelor și convertirea forței de muncă locale, băieții ăștia abia intrau în câmpul muncii. De ce au preferat să intre tot în mină și n-au urmat altă cale?

De ce nu s-au apucat, de exemplu, de agricultură, de ce nu s-au făcut ciobani? Sunt o grămadă de oieri în zonă care se plâng că n-au ciobani la oi sau oameni care să lucreze pământul. Și nu era așa periculos, nu mai plângeau acum nevestele după ei că au intrat sub pământ și n-au mai ieșit.

Iar nevestele, de ce stăteau oare acasa? Înseamnă că era plătit minerul prea bine, dacă-și permiteau să trăiască dintr-un singur salariu. Iar acum statul ăsta nenorocit ce face? Le sporește drama bietelor femei, punându-le să muncească la CNH. Bănuiesc că nu în mină, în locul bărbaților lor. Dar atunci ce, ce vor face ele la Compania huilei?

Vi se pare ca exagerez?

Tags: , ,

14 Responses to “De profesie văduvă de miner” Subscribe

  1. Gilbert 09/02/2011 at 06:26 #

    @Dollo – nu, n-am prins sezonul de cultivare a panseluţele alea, că eram în sesiune. Deh, unii cu munca, alţii cu distracţia. Eu oare în ce categorie mă încadram?…

Leave a Reply

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale