De profesie văduvă de miner

Mai plange cineva soarta cruda a minerilor, la 20 de ani de la mineriade?

Văduvele celor cinci mineri morți la Uricani vor fi angajate la Compania Națională a Huilei (CNH). Așa a zis ministrul muncii, că era prevăzut în contractul colectiv de muncă semnat de mineri. Întrebarea e: ca să presteze ce, la CNH? Ce vor face femeile alea, care până acum au fost casnice, la ditamai gaura neagră a statului, întreținută de noi toți, degeaba, în ultimii 20 de ani?

Da, e o dramă, cinci oameni au murit, tot atâtea familii sunt distruse. Televiziunile mai varsă niște bale peste cadavrele ălora, în timp ce la suprafață colegii și rudele strigă, de durere desigur, „Jos Băsescu!” și „Huo Boc!”. Anunțul autorităților, că din 2018 se va închide și mina asta, e primit cu alte huiduieli. Nu, să nu se închidă, chiar dacă mina e un mormânt, iar cărbunele e mai mult pământ. Noi suntem mineri și ne place să facem pe martirii. Unul cu gură mare avea ceva cu Udrea, care inaugurase recent la Vulcan o telegondolă. Că ce ne trebuie telegondole, că uite, oamenii mor în mină!

Nu știu, mai suspină cineva de mila minerilor în țara asta? Accidente de genul ăsta nu se întâmplă prima dată. Nu e ca și cum abia s-a descoperit că munca în mină e periculoasă. Bărbații ăia care au murit aveau între 35 și 40 de ani. Nu au scuza că n-au avut șansa să facă altceva cu viața lor. În anii 90 – când minerii făceau excursii repetate la București ca să îngrijească spațiile verzi -, de când se tot vorbește de închiderea minelor și convertirea forței de muncă locale, băieții ăștia abia intrau în câmpul muncii. De ce au preferat să intre tot în mină și n-au urmat altă cale?

De ce nu s-au apucat, de exemplu, de agricultură, de ce nu s-au făcut ciobani? Sunt o grămadă de oieri în zonă care se plâng că n-au ciobani la oi sau oameni care să lucreze pământul. Și nu era așa periculos, nu mai plângeau acum nevestele după ei că au intrat sub pământ și n-au mai ieșit.

Iar nevestele, de ce stăteau oare acasa? Înseamnă că era plătit minerul prea bine, dacă-și permiteau să trăiască dintr-un singur salariu. Iar acum statul ăsta nenorocit ce face? Le sporește drama bietelor femei, punându-le să muncească la CNH. Bănuiesc că nu în mină, în locul bărbaților lor. Dar atunci ce, ce vor face ele la Compania huilei?

Vi se pare ca exagerez?

Etichete: , ,

14 comentarii la “De profesie văduvă de miner” Subscribe

  1. Gilbert 09/02/2011 at 06:26 #

    @Dollo – nu, n-am prins sezonul de cultivare a panseluţele alea, că eram în sesiune. Deh, unii cu munca, alţii cu distracţia. Eu oare în ce categorie mă încadram?…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia