Am citit și eu scrisoarea lui Gregoire către „negrii de la Adevărul Holding”. Parcă-l și văd pe Grigore, gesticulând și vorbind precipitat, cocoțat undeva „pe insulă” cum era la EVZ, încercând să explice tinerei generații cum devine treaba cu presa. Spre deosebire de negrii de la Adevărul și de restul comentatorilor care se grăbesc să-l ia în balon pe Grigore, eu am altă opinie. Cred că într-adevăr bătrâna aia trebuie tâlhărită multimedia. Și mai mult decât atât.
Ar fi două chestii care se desprind din scrisoarea lui:
1. Dorința holdingului patrician de a exploata omul multilateral, sub pretextul „devenirii jurnalistului modern” – Cine nu e în stare să facă multimedia, își va pierde job-ul – are o latură perversă, financiară, aceea că vrea să facă treabă mai multă cu un număr mai mic de oameni, pe care să-i plătească prost. Capitaliștii veroși ar numi asta eficiență și productivitate. Noi, românii socialiști, o numim exploatarea omului de către patron sau mai sindicalist: sclavagism, tovarăși!
2. Dorința lui Grigore de a le spune colegilor săi că vremurile s-au schimbat și că cine vrea să reziste în branșă trebuie să se reinventeze. Stilul poate nu e cel mai mobilizator, după cum nici exemplul cu bătrâna tâlhărită nu e mai breaz. Dar dacă ar fi folosit clasica stire cu omul care a mușcat un cîine, era mai bine?
Dar punctele 1 și 2 au un numitor comun: acela că branșa necesită o reformă, și oamenii din branșă au nevoie de o schimbare de atitudine. Numai un cârcotaș poate face mișto de scrisoarea lui Grigore, alegând să ignore de fapt cangrena care a motivat-o.
Ca una care a lucrat în presă în ultimii 16-17 ani pot să spun fără să-mi pese de ce zic alții că sunt prea mulți în redacții care consideră presa o meserie care se face de la 9.00 la 17.00, iar după ce rup ușa în drum spre casă sau cârciumă uită cu desăvârșire că atunci când au semnat contractul de muncă scria acolo, undeva, că ei, ca jurnaliști, sunt la dispoziția meseriei 24 de ore din 24. Am văzut prea mulți tineri care veneau în redacții cu pretenții de salarii ca al Andreei Esca, fără să știe măcar numele unor miniștri. Și asta pe vremea când nu se făceau remanieri așa dese ca acum. Fătuci care făceau meseria asta doar pentru că era trendy, nu se uitau la știri, nu erau preocupate măcar de domeniul pe care scriau, nu aveau ambiții profesionale, erau doar niște funcționare copy/paste după comunicatele oficiale. Iar genul ăsta vine tare din urmă, de pe băncile facultăților de profil.
Redacțiile mai au o categorie: aceea a „talentoșilor”, care au impresia că scrierile lor sunt prea prețioase ca să fie publicate cotidian sau măcar săptămânal. Prin urmare se screm la un materiale cu lunile. Alea sunt vedetele oricărei redacții.
Între talentoși și funcționari se chinuie să „umple” ziarul niște fraieri, care evident că rar ajung să mai facă și performanță, fiind ocupați să respecte dead-line-urile, să bage marfă în ziar, să plece ziarul la timp, să se vândă, și astfel să-și ia banii și celelalte două categorii. Ăștia sunt frustrați redacției. Îi văd lângă ei pe ăia care-și bagă picioarele, și deasupra lor niște șefi incompetenți sau proști de-a binelea, ce orizonturi credeți că mai au?
În condițiile astea, a cere unei redacții de fătuci (se includ și „fătucii” în categorie, că nici băieții nu-s mai breji), talentoși, fraieri și șefi idioți, să se reinventeze, pozând, filmând și gândindu-și viața și întâmplările mai întâi prin prisma meseriei și abia apoi prin aceea individuală, pare într-adevăr o jignire. Dar numai în opinia proștilor.
Eu cred că e doar un gest inutil. Grigore rămâne un idealist. Reinventarea vine din interior și numai în momente de cumpănă sau cu o motivație personală puternică. O scrisoare de la un jurnalist bătrân și puțin nebun nu va schimba lucrurile, va face doar trafic pe bloguri, acolo unde unii s-au reinventat deja, și știu care e valoarea jurnalistului complet, nu se jenează să scrie, să facă poze sau filme, pentru că asta le aduce trafic. Cei din redacții vor rămâne nemulțumiți de salarii, de șefi, de pretențiile patronilor, dar numai până atunci când, nemaifiindu-i de ajutor în afaceri, patronul va decide să le închidă fabrica.
Dollo, mă scuzi, dar astăzi ai ales să mănânci căcat.
Da, e cangrenă în presa românească: 98% din cei care lucrează în ea ar trebui să descarce cartofi în port sau să fie agenţi de vânzări AVON.
Dar presa în sine, şi mai ales partea ei de multimedia NU sunt o necesitate obiectivă şi absolută. Gregoar o ia ca pe un business, aşa cum o iau cu toţii în ziua de azi. Dar toate căcaturile cu libertatea presei ş.a.m.d. se referă la posibilitatea unei informări corecte, nu la profituri. E vorba de libertate, nu de business. Iar dacă tot nu avem ziarişti care să nu fie cozi de topor, atunci mai bine nu mai avem presă deloc, că totuna e.
Iar acum, spune-ne nouă cum New York Times nu este un ziar serios, de informare, opinie şi de multe altele, dar nu de scandal, şi arată-ne cum cei care scriu la NYT se duc cu reportofonul şi telefonul să înregistreze cum este tâlhărită o babă în piaţă.
Căci Gregoar, cu CLICK şi OK, are ca target de-alde SUN, nu de-alde NYT. De-aia omul suge la greu.
Iar tu, care-ai ales să aperi un căcat ordinar (trustul Adevărul, that is), ce-ai păţit?
Nu apar Adevarul, pe Patriciu nici atat. Daca as fi vrut as fi putut sa lucrez acolo, dar am refuzat. Despre Grigore am alta parere. Dincolo de aparante eu am vazut in individul asta, atunci cand am lucrat cu el, un om corect. Cu defecte omenești inerente. Scrisoarea acelui Grigore am citit-o eu, cu ochii unuia care stie destul de bine cum e presa in interior, deci poate ca din punctul asta de vedere sunt subiectiva.
Totusi, nici tu nu ai dreptate. Nu poate exista presa doar ca libertate de informare. E ca si cand spui „am dreptul sa citesc/vizionez/ascult gratis tot ce e pus pe net, pentru ca platesc abonamentul la firma care-mi da Internet”. Or, stii si tu ca oamenii aia care pun continutul ala trebuie… sa manance si gura lor. Chiar cacat fiind, tot trebuie platit de cineva. Presa e o afacere, oriunde in lume, cu un pronuntat balcanism la noi. Lumea aia uita ca Ringier, o respectabila casa de presa elvetiana, a ales sa renunte la un ziar quality tocmai pentru ca nu mai facea profit. Si a ramas cu Libertatea si niste reviste glossy. Libertatea de exprimare pe care ajunge cititorul s-o aprecieze se face cu eforturi sustinute de redactie, cu oameni dedicati, cointeresati sa faca un continut de calitate, la orice ora, nu numai in timpul programului oficial. Cam asta spune Grigore acolo. Sigur, in subtext ei ar vrea, cum spuneam, sa foloseasca aceeasi redactie pentru toate segmentele holdingului, iar asta e o mizerie damboviteana. Problema nu e ca reporterilor alora li se incalca astfel libertatea de exprimare, sau drepturile prevazute in codul muncii, ci faptul ca multi dintre aia de fapt nu-si merita banii si statutul. La Adevarul sau oriunde in presa romaneasca. Iar ca sa se intample reforma presei e nevoie de aceasta reinventare individuala. E nevoie ca reporterii sa nu mai poarte ochelari de cal. Iar daca asta inseamna sa filmezi cu telefonul ceva in drum spre casa, so what? Inseamna ca te prostituezi profesional? Uite, ca sa fiu mai explicita, cred ca modelul multora din presa romana dupa 89 a fost trustul lui Sarbu. Ziaristii de la Mediafax, ProTV, ProFM, si ce alte publicatii a mai avut trustul de-a lungul timpului, au fost de la bun inceput pusi sa gandeasca meseria pe care o fac in acest stil integrat. Ti se pare ca e cel mai prost din curtea scolii acum?
Nu, nu, nu.
Pe vremuri (când nu exista Internet), chiar şi în măreţul occident, costurile unui ziar serios erau acoperite majoritar din preţul de vânzare al acestuia (ăla de copertă, nu ăla de abonament). Altfel spus, dacă un ziar costa 1 franc, dacă peste noapte nu ar mai fi avut reclame, ar fi trebuit să coste 1,50 franci ca să-şi acopere cheltuielile. Astăzi, mai toate ziarele sunt curve plătite din reclame sau din articole părtinitoare, ar putea fi şi distribuite gratis, că nu din preţ îşi acoperă costurile.
De-aceea ziarele sunt tot mai proaste, şi caută să atragă cât mai mulţi cititori proşti – dar mulţi.
Un ZIARIST onest – nu un om de afaceri –, dacă vede că un ziar quality nu se mai vinde, nu se apucă de Libertatea, Click sau OK, ci pleacă şi se ocupă de altceva. E nevoie de muncă şi în alte domenii de activitate şi se pot scoate bani şi din altceva.
Prostituţia din presa de astăzi este inimaginabilă şi de nescuzat.
Cartianu o fi el onest, dar e o coadă de topor. Şi cam prostălău. Inclusiv cu ideea lui fixă cu campania anti-Iliescu şi cartea despre Loviluţia din 89 – la ce organul calului serveau asta la 21 de ani după? O fi avînd conu Dinu un plan (de discreditare a PSD, bănuiesc), dar planul e cretin, iar Cartianu aşijderea.
Nu mă interesează că dpdv profesional Cartianu nu e prost. Ce mă supără e că dpdv MORAL o cam ia în gură.
NU va exista nici o reformă a presei în România. Eu nu mai citesc presă românească. Nu am ce citi şi nu am nici de ce. Uite cum urlă ad nauseam televiziunile-tonomat pe câte o temă, şi nimic nu se schimbă în ţara asta. Cu românii ăştia fără coaie, la ce bun să ştiu cât mă mint şi mă fură (şi mă trădează!) clasa politică? Facem pariu că IMBECILII DE ROMÂNI tot PDL vor vota data viitoare?
Bun, aici intram in cercul vicios al intrebarii de unde trebuie sa provina banii unui ziar? Sustinerea din pretul de vanzare, in Romania de dupa 89, cred ca n-a fost decat cel mult la EVZ pe vremea lui Cristoiu. Pentru simplu motiv ca niciunul n-a avut un tiraj suficient de acoperitor. Apoi caderea tirajelor s-a reflectat si in scaderea incasarilor din publicitate si asa au luat-o toate la vale. Indendent de aceste fluctuatii financiare, insa, s-a produs cealalta catastrofa, cu deprofesionalizarea breslei. Care nici nu stiu cand a fost profesionista, daca ne gandim ca inainte de 89 aveam Stefan Gheorghiu. Iar ce se produce in invatamantul de dupa… Daca adaugam si slaba educatie a publicului (ne)cititor, interesele politice si interesele patronatului, obtinem rezultatul de azi. Cu siguranta ca nu se va produce reforma aia, cel putin in viata noastra. Aici sunt de acord cu tine.
Mda. După mine, singurele ziare care au rămas profesioniste sunt NYT şi WSJ. Cu îmgăduinţă, şi The Guardian, poate. Cu toată simpatia pe care o port limbii franceze, ziarele lor s-au prostit. (Iar nemţeşte nu ştiu, nu pot aprecia.)
Deci presa a murit. Pe plan mondiaaaaaal. RIP. Meseria de jurnalist nu mai există. Părerea mea. Ea a dispărut aşa cum au dispărut banda de magnetofon, ca o tehnologie depăşită. Păcat.
Draga Dollores, daca esti asa de viteaza si iti place
Gregoar poti sa mergi sa lucrezi multimedia pentru el! El nu cunoaste sensul cuvantului multimedia si dupa cum vad nici tu habar n-ai! Aveti impresia ca multimedia inseamna sa lucrezi in acelasi timp pentru presa scrisa, tv, online, radio si ce-o mai fi!
Dollo n-are nicio treaba cu Adevarul, unde nu sunt nici pe departe fatuci asa cum erau in redactiile de mucava pe unde a lucrat ea. Dimpotriva sunt oameni in toata firea, cu experienta, si apropo care nu i-au spaga nici de la Primaria si nici de altundeva. Ce se intampla acolo inseamna de fapt exploatare. Una e sa lucrazi la un material cu toate mijloacele/video/audio/foto, alta e sa faci materialul pentru toate mediile
Draga Miha, precum si draga Vali, sa inteleg ca Gregoire v-a restrictionat si accesul la computer in redactia aia multimedia, de postati comentarii cu nume diferite de la acelasi IP? 🙂 E o veste buna ca in redactia Adevarul nu mai sunt fatuci, dat fiind ca multi de acolo plecasera din redactia de mucava EVZ. Daca tot ne stim asa bine, mai ales „voi” pe mine, de ce sa nu vorbim si cu nume reale?
Si, apropos, Vali, „i-au” spaga nu se scrie asa. Ti-o spun colegial, ca sa stii si tu cum se ia spaga cand ti-o iesi in cale 😛
de unde se vede ca omul nou exista. asa cum a fost el prefigurat in epoca de aur. atunci se vorbea de multilateral dezvoltat. acum se vorbeste de ziaristul multimedia. exact ce se spunea atunci, pana in ’89 – omul care sa se priceapa la toate. de fapt, nu se pricepea la nimic. azi, jurnalistul multimedia, care sa si scrie, sa faca si poze, sa si filmeze, sa scrie si pentru ziar serios, si pentru tabloid, de fapt nu se pricepe la nimic. le face pe toate si le face prost. si inca ceva ma sperie la scrisoarea despre care vorbim acum. li se cere ziaristilor sa nu mai piarda timpul cu atata documentare. sa scrie repede, cum afla informatia. pai, se oficializeaza practic motivul principal pentru care presa romaneasca si-a pierdut credibilitatea – vehicularea informatiilor false. unde e acea regula care zice ca trebuie sa verifici informatia din trei surse, inainte s-o pulbici? conform semnatarului scrisorii de fata, nu mai e nevoie sa verifici atata. da informatia, si gata. vai de capul ei de presa! revin la ce-am mai spus odata – marea problema a presei romanesti e ca de 20 de ani a fost condusa de sefi cu capete patrate. de aici au venit o sumedenie de nenorociri. vreau sa vad si eu in presa sefi normali. dar in romania se stie ca pentru a ajunge sef nu trebui sa fii normal. directori si presedinti de companii private, sefi in institutii publice – peste tot e aceeasi regula – ajungi sef daca stii sa dai limbile de rigoare, cui trebui si cand trebuie. si pe urma, ca sef, dai ordine, care de cele mai multe ori sunt tampite. dar ce conteaza? institutia pe care o conduci se duce de rapa. dar tu esti sef, asta conteaza. asa si cu presa. a fost si este in continuare condusa de sefi si sefuleti care in marea lor majoritate au in cap cu totul altceva de creier. se pricep insa sa dea indicatii – pretioase. ca pe vremuri… asa apar tot felul de ipochimeni si scrisorile lor…