Anul trecut îmi doream diverse chestii pe care mi le-am îndeplinit singură (mai mult sau mai puțin). Anul ăsta mi-am dorit să „sărbătoresc” într-un soi culinar aparte, ceea ce am făcut azi (deși nu azi e ziua mea, dar na… era sâmbătă) și îmi mai doresc ceva de la voi. Dat fiind că la 42 lumea nu prea știe ce să-ți dorească (sănătatea și pensia sunt două chestii care nu merg în România), ăștia tineri deja se uită la tine ca la o mumie, am zis să nu exagerez cu pretențiile, așa că vă cer ceva simplu și care nu vă costă nimic. Bine, poate câteva minute din viața voastră. Dar mai întâi vă dau ceva la schimb. O rețetă care mie-mi place mult:) Să le luăm pe rând:
Ce mi-am dorit de la mine
Am tot tânjit de ceva timp la niște moules frites, cum a făcut Farfuridi, și cum am mâncat eu când am fost la Anvers. Așa că azi dimineață am bătut orașul în mai multe direcții, în căutare de scoici proaspete. Firește că n-am găsit sau acolo unde am găsit erau prea multe deschise în pachet, ceea ce ar fi însemnat să cumpăr inutil niște cochilii cu toxinfecție alimentară. Așa că până la urmă, după Obor, Kaufland, Carrefour am găsit la Mega Image-ul de lângă casă o pungă de 1 kg de midii pasteurizate tocmai din Italia, cu care mi-am făcut pofta.
Ca modalitate de preparare, midiile pasteurizate sunt mai avantajoase pentru că sunt deja curățate de mustăți și, cred eu, sunt mai sigure, comparativ cu cele proaspete, pentru că deja au fost într-un fel semipreparate. Și astea pasteurizate au un termen de garanție, sunt păstrate în pescării alături de alea proaspete, pe gheață, chiar dacă sunt ambalate în vid. Deci, atenție la termenul de valabilitate, totuși!
În rest, pentru un kg de midii aveți nevoie de o ceapă albă, una roșie, o căpățână de usturoi, un morcov, un ardei iute, sare și piper după gust, și la final pătrunjel. Musai!
Procedura de lucru e așa: tăiați mărunt cepele, morcovul și ardeiul, și le căliți într-o cratiță încăpătoare, pentru un minut, în ulei. De măsline – zice rețeta originală. Eu am avut „de la bunica” de floare. Cratița trebuie să fie încăpătoare pentru că acolo vor fi puse și midiile cu tot cu carcase. După un minut desfaceți punga de scoici, clătiți-le bine cu apă rece (pentru că au în pungă niște zeamă de o culoare incertă) și răsturnați-le în cratiță, peste ceapa călită.
***
Astea pasteurizate nu necesită alte pregătiri prealabile. Pe pungă scrie chiar că pot fi consumate după ce sunt încălzite la microunde, dar cred că ar fi un barbarism. Alea proaspete ar fi trebuit curățate, spălate, și verificate să nu care cumva să fie desfăcute (nici crăpate nu e bine să fie) pentru că asta înseamnă că scoica e compromisă pentru consum. Nu strică să le și mirosiți când le desfaceți. Dacă vă vine vreun iz dubios de pește stricat, nu le mai gătiți, că e clar că sunt duse. Trebuie să miroasă a mare, a pește, dar plăcut.
***
Le puneți, așadar, peste ceapa și morcovul călit, turnați 150 de ml de vin alb sec și acoperiți cu un capac. Cică în 1-2 minute ar trebui să scadă vinul. Eu n-am verificat nivelul vinului, că oricum nu se vedea de atâtea carcase de scoici. Dar după 2 minute am luat capacul ca să adaug usturoiul zdrobit și sarea. Apoi am mai lăsat 1 minut capacul peste ele. A, dacă vedeți că nu aveți loc în cratiță de carcase, scoateți cărnița din ele și lăsați mai puține. Nu se supără nimeni 🙂 Apoi amestecați-le acolo pe toate, cu ceapă, usturoi, vin și toate cele, ca să nu rămână niciuna „neomenită” cu de toate.
***
La final am adăugat jumătate de legătură de pătrunjel tocat. Am acoperit la loc, dar am luat de pe foc, și am făcut cartofii prăjiți. Rezultatul a fost demențial. Mai bun chiar decât la Anvers, pentru că era făcut de mine și avea ceva mai mult usturoi decât puseseră belgienii. Un kg de midii a fost suficient pentru două persoane.
La final am băut o șampanie seacă de la Zarea, în care am înecat două zmeurici, ca s-o mai îmbunez. Alții au mâncat înghețată de ciocolată cu zmeura luată proaspătă din Obor (acolo unde nu am găsit scoici), cu 7 lei kg.
Că tot veni vorba de preț, scoicile proaspete costă 13 lei kg, iar cele pasteurizate 25 de lei. E mai scump, dar cum spuneam la început, e mai sigur.
***
Acuma, ce îmi doresc de la voi:
Pentru că blogul ăsta se apropie vertiginos de copilăroasa vârstă de doi ani și pentru că în ultima vreme m-au tot întrebat diverși „ce vrei să spui cu el?” am zis să vă întreb pe voi, ăștia 8000 de oameni care veniți p-aci lună de lună. Nu mă aștept la tot atâtea comentarii, dar măcar la un 40%, ăștia care reveniți (conform statisticilor) mă cam aștept. Deci, ce căutați voi pe blogul ăsta? Ce vă place, ce nu vă place? Pe ce direcție ați vrea să insist, și pe care ați vrea s-o abandonez? Cineva dintre voi mi-a spus că intră aici zilnic pentru că vede în blogul ăsta „vocea generației mele”. E o onoare și o provocare care mă sperie oarecum. Nu știu dacă merit să mă erijez în vocea unei generații. Cu siguranță sunt alții mai capabili. Prin urmare, aș vrea să-mi spuneți, cât puteți voi de sincer, ce așteptări, plăceri și neplăceri aveți de la acest blog și de la mine implicit? Nu mă menajați, că știți doar că nu mă supăr nici atunci când mă contraziceți, nici când îmi faceți observație că am greșit ceva. Dar aș vrea să aflu într-un fel dacă toată zbaterea asta a mea – de cele mai multe ori zilnică – nu e în zadar și cum ar trebui să fie mai bună.
Nădăjduiesc că dacă vă cer asta de ziua mea n-o să treceți indiferenți peste rugăminte asta:) Știu, e un cabotinism din partea mea, dar o să mă iertați.
ar fi trebuit un formular cu „eu intru pe blogu asta fiindca” ______
si acum, sa „complectam” pe liniutza
am dat de el intamplator, din blog in blog
am fost curios, fiindca ne-am cunoscut mai demult, mai mult din vedere
am descoperit cand deja te citeam de o vreme ca te mai citea un preten mai dedemult
am descoperit din niste postari si poze ca sintem vecini
mult mai tarziu mi-am adus aminte ca m-a deranjat oarecum numele tau in evenimentul zilei. suna ciudat, in rand cu alte cateva nume din presa, gen dana evantia barca si evelyn badea
dar „what’s in a name?”. trandafir sa fie, sau daca nu macar un carnat de plescoi
de la tine personal nu astept nimic. de cand ai mai devenit si iubitoare de pisici, nici atata. n-avem prea multe in comun.
pana la urma, cred ca citesc blogul din indiscretie. nu ca m-ar interesa sinceritatea pana la nivelul „imi place sa scriu pe buda”.
dar sintem mai „aceeasi generatie” decat credeam si sint niste cacaturi de care ne-am lovit la fel. drept pentru care, la multi ani. daca te intalnesc prin zona, o sa te salut – sint curios daca ai memorie macar cat mine.
Sunt si iubitoare de caini, daca tot suntem vecini poate ma stii si cand plimbam cainele, acum multi ani. Multumesc pentru sinceritate, dar cand ma saluti sa zici si „parola”, ca sa stiu ca esti tu 😉 La memoria numelor nu stau bine, cu aia vizuala ma mai descurc, dar daca indiscretia se opreste la persoana ta… n-o sa ne recunoastem prea curand, nu? 🙂
La multi ani! Sa fii sanatoasa, fericita si sa primesti tot ceea ce iti doresti.
Tu scrii foarte bine. Ce gasesc eu aici? Limba romana corecta :), un simt al umorului bine dozat, si un om care se bucura sa scrie. Practic tu imparti cu noi un univers- cel interior. Si, daca tot revenim, inseamna ca ne place. Nu schimba nimic! 🙂
Nu, nu te zbati degeaba. Daca si tu te simti bine scriind si noua ne place (DA!) inseamna ca asa e bine. 🙂 Si eu m-am tot intrebat saptamana asta daca are rost sa mai scriu. Sau cum as putea s-o fac mai bine. Nu m-am hotarat inca daca sa fac un sondaj de opinie pe aceasta tema dar… mai astept pana saptamana viitoare. Poate a fost vreo aliniere nefasta de planete care nu tine cu bloggerii. 🙂
Multumesc, Oana!
Scrii si zici ceva. E o chestie…
Ca si multi altii 🙂
Hm, vad ca vrei sa „alimentezi” cu ceva motivatie proaspata.
Hai sa-ti spun de ce intru pe aici:
1. Stilul si limbajul; nu te feresti sa spui lucrurilor pe nume.
2. Toshiba.
Si daca tot ai intrebat ce caut pe aici, o sa-ti spun si ce nu: retetele culinare. 😛
Iar cuvintele tale ma bucură și mă motivează. O să-i transmit și Toshibei salutările fanilor 🙂 Cât despre rețete, nu-i bai, le apreciază alții… care poate nu apreciază pisicile. Vezi un comentariu mai sus.
N-aș îndrăzni să mă bag în seamă cu sfaturi pe blog și indicări de articole… mai ales că bântui de curând pe aici.
Vreau doar să primești un La mulți ani! de la unul din ăia 8000. 😀
Și… aș spune că rețeta asta mi-a plăcut. După ce încercai creveți, m-ai că aș încerca și midii.
Mulțumesc pentru urări! Dacă ți-au plăcut creveții e musai să încerci și alte fructe de mare 🙂
Eu sint al 8001-lea. E prima oara cind ,,aterizez” aici. Ce sa va spun , LA MULTI ANI si sa nu disperati: la anul o sa fie si mai rau! Una din cugetarile mele care m-au facut sa rezist in toti acesti, 55, ani:
Mai sarac ca anul asta,
Cel trecut, si de cind sint,
N-am sa fiu decit la anul,
Si cit voi fi pe pamint.
Una din poeziile mele, am mai scris doua, dar nitel mai scurte. Poate la 43 am sa mai public una! Va doresc sa fiti sanatoasa si voioasa. Sarut mina!
Mandeo, bine ai aterizat. Să mai vii 🙂 Dacă nu mă înșel cugetarea asta a ta a fost făcută la vremea lui de unul Ion Creangă parcă, dar cine mai stă să-și amintească acum când BAC-ul e așa o lucrare de doctorat pentru jumătate dintre liceeni 🙂 Mulțumesc pentru urări!
nu prea stiu de ce intru. dar intru destul de des in ultima vreme, asa ca ceva o fi pe placul meu.
ps. acu’ am intrat sa-ti fac in ciuda. 🙂 la pensiunea unse-s cazata, (romania) net-ul e „din partea casei”. 🙂 un singur computer, dar momentan sunt singurul oaspete.
Asa suntem noi românii, ospitalieri 😉 Primim oaspetele cu paine, sare si internet gratis
1. La multi ani! Acu’ citesc, ai fost si tu la un mogul (strain, ce-i drept). Am lucrat tot weekendul si n-am avut timp sa citesc nici blogul meu 🙂
2. Super midii, maxi midii 🙂 Multumesc pt link.
3. Stay funny and straight (in sensul de directa, nu de heterosexuala :P). De asta te citesc si-mi place.
Eu iti multumesc pentru pofta 🙂
La multi ani! Sa fii sanatoasa, sa ai noroc fara limite, sa te tina condeiul tot asa, sa nu-ti crape umorul, sa ai cititori cat pentru o revolutie! Si sa te bucuri de mama ta si de cei dragi si alaturi tie!
Nu-mi plac pisicile, dar ma bucur ca exista in casa ta.
O iubesc pe mama ta numai din povestiri. Ca sa nu mai vorbim ca are niste reteteeeeeeeeee!
Scrisele pe buda mi se par foarte relaxante, asa ca mai du-te.
Citesc aici des. Sunt o mamica din aia stresata, sper ca nu si stresanta (ca ma executi imediat!) si dupa ce adoarme copila, ma bag aici pe blog. Zilnic sau din doi in trei, cum apuc. Sunt dezamagita in zilele in care nu e nimic nou, desi asta se intampla destul de rar.
Ma bucur ca te cunosc. De fapt, sunt chiar mandra de asta. Mereu spun „am o prietena care are un blog…”.
Imi plac textele pentru ca sunt din actualitate. Ar merita tratate in orice redactie. Imi place libertatea cu care iti alegi temele si admir usurinta ta de a scrie, cum se spune „pe orice domeniu”.
Pe scurt, sunt convinsa ca faci o treaba foarte buna. Nu stiu daca merita, financiar vorbind. Dar sunt sigura ca o renuntare ar fi dezamagitoare pentru fani :). Asa ca iti urez sa ai timp si pentru aia 8001, sa postezi zilnic, asa cum i-ai invatat!
Si tine-o tot asa, nu te lasaaaaaaaaaaaaa!
Măi Feliciune, pe tine nu te-aș executa nici dacă ai fi o mamă din aia 🙂 Ceea ce nu vei oricum fi niciodată, stai liniștită.
Cu putina intarziere, dar cu ceva mai mult creier la mine decat noaptea trecuta…
La multi ani!
Imi place cum scrii. Imi place ca ai articole bine documentate si bine structurate. Imi place ca prezinti subiectele in asa fel incat sa inteleaga tot prostu’. Crede-ma ca pana la tine eu nu am avut niciodata nervi sa citesc un articol politic (scrisesem polutic initial) mai lung de 2-3 randuri. You write just like I imagine a journalist should write.
Si apreciez si momentele relaxante cu alte specii decat cea umana.
Venind de la tânăra generație e chiar un compliment, Ana. În general mi se pare că scriu prea bătrânește pentru gusturile voastre.