Păi uite așa:
„Primaria Municipiului Bucuresti, prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială…, în parteneriat cu Spitalul de Psihiatrie Obregia şi Asociaţia de Suicidologie, organizează sâmbătă, 10 septembrie, evenimentul Viaţa este un dar, nu o opţiune. Actiunea are loc cu prilejul Zilei Mondiale de Prevenire a Suicidului, începând cu ora 11.00 şi va fi structurată în doua etape diferite, după cum urmează:
1. Un concurs de desene pe asfalt, la care vor participa aproximativ 100 de copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 10 ani – desfăşurat între orele 11,00 – 12,30, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 1, sector 1, în zona fântânii din faţa Facultăţii de Geografie, şi pe trotuarul din faţa Facultăţii de Litere, de pe Strada Edgar Quinet nr. 5-7. Toţi copiii participanţi vor primi cadouri şi diplome de participare. În acelaşi timp, specialişti în suicidologie vor prezenta celor interesaţi concluziile raportului de activitate al Centrului.
2. În Parcul Cişmigiu, la intrarea din Bulevardul Elisabeta, vizavi de vechea clădire a Primăriei Municipiului Bucureşti, în faţa ceasului floral, între orele 21,00 – 22,00, aproximativ 100 de adolescenţi şi tineri vor aprinde lumânări în memoria prietenilor şi cunoscuţilor care şi-au găsit sfârşitul în urma unei sinucideri, transmiţând totodată un mesaj distinct în vederea implicării comunităţii în activităţile de prevenire a suicidului”.
Fraților, ce treabă au copiii de 3 ani și desenele pe asfalt, cu sinuciderile? Și ce va scrie pe diplomele lor de participare? A făcut cel mai frumos desen cu ocazia zilei mondiale a suicidului! Nu știu ce-i cu festivismele astea, parcă sunt făcute de aceeași mamă, aceeași minte bolnavă, dar fără tendințe suicidale. Or fi produsul minții unei femei?
Căutând date despre sinucideri am dat peste site-ul ăsta. Unde zice că explicația ratei mai mici de sinucidere la femei (o sinucigașă la patru sinucigași) e că la fiecare tentativă masculină de sinucidere există trei feminine. Deci, noi mai mult încercăm. Tot în bărbați e baza, ca să zic așa.
În fine, nu e chiar un subiect de glumă, dar ăștia care organizează astfel de manifestări, zic eu că ar trebui să se gândească un pic înainte, că nu merge să-i pui pe copii să deseneze pe asfalt la orice ocazie. Oare n-ar fi fost mai interesant să facă niște campanii de educație, să înțeleagă și românul că nu e o rușine să te duci la psiholog/psihiatru, dacă chiar simți nevoia. În loc să ne prostim cu desene pe asfalt, ca să dea bine și colorat în pozele din analiza SWOT a evenimentului.
P.S. După ce am scris am găsit și site-ul oficial al organizației care sărbătorește 50 de ani de luptă împotriva sinuciderii. Dacă vă interesează cum „sărbătoresc” alții ziua asta, găsiți acolo situația, pe țări. Eu am reținut doar că unii te provoacă să dai „like” pe Facebook. Deci nu suntem singuri, tovarăși, în bezna asta a minții.
m-a mancat sa scriu un post despre metode de sinucidere (la misto, evident) si sa vezi cate cautari ajung la mine dupa „cum sa mori”. creeepy.
„Deci, noi mai mult încercăm. Tot în bărbați e baza, ca să zic așa.”
Comedian George Carlin spunea, in replica la acest detaliu, ca voi, femeile, ar trebui sa lucrati mai mult in acest domeniu, pentru a ajunge la egalitate!
Ca fapt divers, „Viaţa este un dar, nu o opţiune” e gresit. Un dar este optional. Darurile se pot refuza, se pot arunca, se pot returna, se pot accepta…
he, he, într-adevăr :))
Asta suna ca propunerea tovului presendinte francez pentru elevii de primara, sa studieze cate un caz de tanar evreu care si-a gasit sfarsitul in lagar. In loc sa se ocupe sa-i invete chestii pozitive cu care sa-si umple timpul, o iau pe aratura cu sinistreli la care nici adultii nu se gandesc cu placere. Pentru asta sunt psihiatri si psihologi, nu tzangulici de unshpe ani…
sunt foarte curioasa cum ii explici unui copil de 3 ani ce inseamna suicidul, pentru ca nu-i poti spune doar ca sinucigasii sunt oameni care au ales sa moara. fiindca iti va pune un catralion de intrebari, si nu cred ca-i un subiect la care ai vrea sa se gandeasca plodul tau.
parca-s tampiti astia, pe cuvant, campanii peste campanii si una mai debila ca alta.
Bună întrebare Blo!
Juniorul meu are 6 şi mi-e greu să-i explic ce e aia „să mori”, mai ales când e vorba de oameni…
Păi ce, credeți că le-o fi explicat cineva copiilor despre ce tre să deseneze? Erau folosiți ca umplutură, să mai bifăm o manifestare, să mai încasăm banu.
Gilbert, eu i-am explicat pumpkinei mele inca de acum vreo doi ani, pentru ca era curioasa si m-a intrebat ce inseamna. Doar ca a trebuit sa-i explic „in cerc” adica dupa ce murim, stam un pic in cer dupa care ne nastem din nou, tot impreuna 🙂