Domnul care micționează pe băsiste

Înjurătorii de profesie au „curajul” să înjure sub numele real, dar nu în public. Trimit mesaje private, ca să ne bucurăm în intimitate de onoarea pe care ne-o fac. Ei există în ambele tabere și sunt mânați în luptă de singura doctrină politică acceptată în România: „Ciocu mic, acum noi suntem la putere!”

M-am tot gândit dacă să-i fac onoarea să-l dau în gât pe blog pe domnul ăsta din imagine sau să-l ignor, așa cum ar merita de fapt un individ care se excită onanist la gândul că înjură o femeie pe care n-o cunoaște. Ce m-a făcut să-l popularizez, însă, a fost o întâmplare în oglindă, povestită pe blogul lui de Viorel Ilișoi. Înjurat de un partizan al lui Băsescu, probabil. Iar asta mi-a demonstrat că niciuna dintre tabere nu e ocolită de fanatici din ăștia care stau cu diverse organe în gură, gata să le folosească în locul creierelor.

Ce e interesant și în cazul meu și în cel povestit de Viorel este faptul că înjurătorii de profesie au „curajul” să înjure sub numele real, dar nu în public. Ne trimit mesaje private, ca să ne bucurăm în intimitate de onoarea pe care ne-o fac. Spre deosebire de comentatorii de duzină, care defulează zilnic pe orice blog cu nick-uri unul mai inspirat ca altul, ăștia doi își folosesc identitățile reale ca să să răcorească. Au identificat în noi răul primordial. Dacă noi n-am exista lumea lor ar fi mai bună și mai dreaptă, probabil. Ar fi liberi să-și dea în cap reciproc când se întâlnesc pe stradă, iar dacă ar fi după dorințele lor, pesemne că fiecare adept al unei părți ar trebui să poarte la vedere o etichetă. Ca să se știe clar cine pe cine înjură sau susține.

E amuzant și trist totodată. E amuzant că oamenii ăștia se consideră îndreptățiți să înjure pe oricine nu le place, în virtutea dreptului la liberă exprimare și cu ajutorul sfântului Facebook, dar le contestă celorlalți același drept.

E trist că românul nu are o cultură a dialogului, ca să nu mai zic de toleranță, că aia e considerată deja o perversiune. Și mai trist e că dialogul și toleranța nu se învață nicăieri, nici în școală – unde grasul, aragazul cu patru ochiuri și handicapatul sunt taxați din primele zile – nici la biserică – homosexualii și sectanții sunt lucrarea Diavolului – nici în societate, politică, media – moarte țiganilor, bozgorilor și altor minorități care ne incomodează și ne frânează drumul nostru către succes. Dacă n-ar fi toți ăștia care ne trag în jos, noi ăștia care „gândim corect”, conduși de niște lideri drepți am face bine țara asta. Fiecare tabără gândește așa, nu are rost să ne ascundem după doctrine. Pentru că ele, doctrinele, de fapt nici nu există. Susținătorii lui Băsescu, ai lui Antonescu, Ponta sau oricui o mai apărea la orizont nu sunt decât niște exemplare multiplicate la scară națională a femeii ăleia vulgare din PDL care o să rămână în istorie cu declarația: „Ciocu mic, acum noi suntem la putere!”.

Etichete: , , , , ,

10 comentarii la “Domnul care micționează pe băsiste” Subscribe

  1. Escu 20/08/2012 at 11:15 #

    Ce suntem pana la urma? Lantul trofic se incheie cu noi, ultimul mamifer (animal). De mii de ani, animalele s-au dresat cu bataia, abia m-ai tarziu s-a descoperit ca si cu vorba buna se poate. In cele mai multe cazuri, bataia functioneaza si astazi. Cam asa si cu oamenii… Nu zic ca unii oameni merita batuti. Cine suntem noi sa judecam pe altii ? Dar sunt alti oameni (in special politicieni) care merita mai mult decat o bataie buna…

  2. NL 20/08/2012 at 11:18 #

    Nu cred ca e ok ca-l popularizezi din doua-trei motive:
    1/ se intretine cercul urii degeaba: el te uraste pe tine ca esti basista, un eventual basist o sa-l urasca pe el pentru ca te-a jignit si tot asa. Si ar fi bine sa fie un cerc – dar e o spirala: cu fiecare raspuns se mai adauga ceva la rahatul rostogolit. Cineva trebuie sa zica „stop”;
    2/ nu se cade – conform principiului cine se amesteca in tarite il maninca porcii sau acvila non capit muscam;
    3/ e inutil; acum, daca l-ai popularizat, nimic nu-l impiedica sa te jigneasca in continuare si inca mai abitir.
    Si macar de-ai fi basista.

    PS: si eu scriu sub un nick, dar adresa de email e reala si e chiar numele meu. Scriu sub nick pentru ca nu as vrea ca cei care ma cunosc sa ma cunoasca mai bine.

    • Dollo 20/08/2012 at 11:26 #

      Sunt de acord cu toate cele trei puncte, așa am și raționat până azi. Ce am vrut să spun mai mult decât să-l popularizez pe el a fost asta, că nici ceilalți nu sunt mai breji, din păcate. Nu prea poate nimeni să arunce cu piatra…

  3. Alex 20/08/2012 at 11:49 #

    Omul e de apreciat pentru delicatetea de care a dat dovada prin utilizarea verbului stiintific si nu a variantei uzuale 😀

  4. bugsy 20/08/2012 at 11:57 #

    Hai mai Dollo, ce pretentii ai si tu acum de la un mascul care poarta tricouri cu Bart Simpson, da link la emisiuni cu Mircea Badea si merge des la gratare in natura (si tine mortis ca lumea sa stie lucrul acesta)? Este totusi un lucru extraordinar ca „a mictionat” cand putea foarte bine sa „se pishe”.

  5. daniel 20/08/2012 at 15:02 #

    ..si daca ai fi o „propagandista basista”,tu
    esti febletea mea…si „mictionez” pe oricine ar incerca sa-mi stea in cale…:))…cine scrie atat de frumos despre zacusca…despre matzul negru…despre lumea ce ne inconjoara…??…cat despre Base…azi e,maine nu-i…insa draga mea de Dollo ramane…pup sa treaca!

    • daniel 20/08/2012 at 15:28 #

      apropo….vezi bine ca lupt din greu pentru „add-ul” meu…:))

  6. Ioana 20/08/2012 at 15:22 #

    Fantastic ce seamănă cu Delmar, că tot l-am revăzut recent pe TVR1. Are exact acelaşi avânt în priviri 😀 Spre comparaţie: http://sidesalad.net/archives/002231.html

  7. Gilbert 20/08/2012 at 21:12 #

    De ce zici că îl popularizezi? Eu mai degrabă aş zice că l-ai arătat cu degetul (ştim noi care).

  8. Eu insumi 06/04/2016 at 14:53 #

    asta nu e insultă, e compliment 🙂
    când eram la ora de matematica printr-a patra și am ajuns la chestia aia confuză cu semnele pentru mai mic .. regula de bun simț a invățătoarei a fost „in viață mereu piticul va incerca să latre la uriaș”

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?