Diseară mănânc nemțește

Ceva gătit de domnul cu cuțitul lung care amenință un biet ardei gras, galben de frică.

Dacă se ridică ceața și se va ridica și avionul, diseară voi mânca ceva făcut de domnul din imagine, care bănuiesc că e bucătar la restaurantul Essen fassen, în Berlin.

Vă țin la curent, dacă nu mă satur dau o fugă până în Alexanderplatz și iau un currywurst de la arabul ăla de astă vară, cu cartofeln prăjițăn și cu o bere Berliner, of cours 🙂

Să fiți pe fază zilele astea, că vă povestesc despre muzeul și arhivele Stasi, despre Foreign Office-ul german și despre cum e viața prin redacția Berliner Zeitung. Cică pe acolo ne duc în vizită. Și, firește, sâmbătă vă spun și dacă vin acasă pe scut sau sub scut 😀

Oricum ar fi, tot vin, că nu mă ține nimeni acolo pe cârnați și bere, din păcate.

Tags: , ,

6 Responses to “Diseară mănânc nemțește” Subscribe

  1. Liviu Filip 22/11/2011 at 12:40 #

    Pofta buna! Cat am stat in Germania, imi placea kebabul facut la ei. Era chiar mai bun decat kebabul din Turcia. Dupa aia am aflat ca kebabul din Germania era facut din carne expirata:(. Fii atenta cu currywürst-ul! Daca tot esti in misiune, afla reteta de Kartoffelsalat a celor de la Winzenzmurr daca tot treci pe la arhivele Stasi! Asta in contul datoriei pe care o are Germania fata de Romania si nu vor s-o plateasca.

  2. Xanaxdu 22/11/2011 at 12:40 #

    Daaaa, Dollo, chiar voiam sa intreb ce mai e cu premiile alea. Sper sa vii pe scut, bafta, tin pumnii !

    • Kitana 22/11/2011 at 14:36 #

      nu, trebuie sa vina SUB scut!!!! bafta!

      • Xanaxdu 22/11/2011 at 15:56 #

        Da, ai dreptate, SUB scut! Dar eu ma gindeam la desenele animate cu Asterix si Obelix, unde seful lor (Vercingetorix? parca) e purtat de gali mereu in picioare PE un scut, de unde isi da cu parerea la treburile urbei 🙂

        • Liviu Filip 22/11/2011 at 16:43 #

          Uf copii, ati loat-o razna cat am lipsit:) Dictonul era „CU scut, sau pe scut”. Acu nu cred ca spartanii veneau de la lupta cu scuturile in cap, banuiesc ca aveau umbrele in caz de ploie. Si intradevar, pe scut veneau victimele, nu e ceva tocmai de dorit la altii:). Acum intradevar, Atrix si Obelix sunt cronici la fel de importante ca scrierile lui Plutarch, numai ca nu la desenele animate/benzile desenate respective vroia Dollo sa faca referire. Cred.

  3. mircea 22/11/2011 at 18:02 #

    Bafta!
    A, si pofta mare!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.