Tot văd la știri în ultima vreme că nu trece ziua fără ca vreo mamă de ocazie să-și abandoneze pruncul proaspăt prin vreun subsol. Știu, astea vin în serii, ca și accidentele de avion sau împușcăturile. Dar nu cred că nașterea puilor vii și aruncarea lor în grija societății e un accident în România. Dacă suntem țara cu consum mic de săpun și pastă de dinți pe cap de locuitor, de ce am fi mai breji la prezervative/anticoncepționale? Mai ales că biserica, ai cărei supuși întru greșeli suntem, nu propovăduiește nici avortul, nici metodele contraceptive.
Totuși, ce te faci că f..ul e gratis, în general, și produce chiar plăcere? Suntem în secolul 21 și mi-e greu să găsesc scuze pentru o femeie care ajunge să nască și să-ți abandoneze copilul. Înseamnă că a ratat pilula contraceptivă, n-a reușit să-l convingă pe hăndrălău să folosească prezervativul, a ratat și pilula de a doua zi, habar n-are nici cum e cu calendarul, nici ce trebuie să faci când îți întârzie ciclul o lună, două, trei. Deci, ce dracu a fost în capul ei? Și aici mă gândesc la farmacista din Galați (parcă) care a sunat la 112 acum câteva zile, după ce născuse singură în baie, și a anunțat că a găsit un copil. Între picioare, probabil… 😀
Dacă farmacista nu are scuza că nu știa de metodele contraceptive sau că nu avea bani pentru ele, trebuie să recunoaștem că există mulți tineri care habar n-au care sunt urmările sexului neprotejat. Cauzele sunt multiple. Mi se părea că pe vremea mea exista un vid de informație oficială, combinat cu reținerea părinților de a discuta chestii intime. Oricum pe vremea aia regimul voia cât mai mulți copii, nu conta cum erau făcuți. Acum informația oficială și neoficială circulă nestingherită prin lume, pe Internet, la TV (adică cele două principale canale de informare preferate de public), dar ea tot nu atinge, se pare, toate uterele însetate.
Niște Gică contra ar folosi această ocazie să sublinieze că în școală tinerilor li se predă religie până în clasa a 12-a, în loc de educație sexuală și igienă. Iar Dumnezeu zice să creștem și să ne înmulțim. Eu am altă problemă. Aceea că toate știrile despre femei care-și abandonează pruncii se încheie inevitabil cu fraza „dacă va fi găsită, mama va fi cercetată pentru punerea în primejdie a unei persoane aflată în neputinţa de a se îngriji, faptă penală care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani”.
Să-mi explice și mie un avocat ce câștigă statul român de pe urma încarcerării acelei muieri nefericite? Dacă o prinde. O împiedică să mai procreeze? Nu, pentru că sexul e permis și în pușcării, ba chiar fără prezervativ. O învață minte să nu mai facă? Nu, pentru că închisoarea nu = educație contraceptivă. Nici pentru ea, nici pentru tatăl copilului. Bașca statul, adică noi, va face cheltuieli și cu încarcerarea mamei și cu creșterea copilului, că același stat nu e în stare să legifereze naibii odată adopția aia, ca să le facă viața normală miilor de copii abandonați.
Apropos, dacă legea e așa intransigentă cu mamele, pe bărbați de ce nu-i pedepsește? Că au contribuit și ei cu ceva la situația cu ochi, nu? 1-3 ani pușcărie pentru mame? Hai la paritate și pentru nefolosirea prezervativului. Știu, e nașpa, nu simți nimic, decât cauciuc, senzații la mâna a doua, bla, bla. Dar copilul ăla crescut în centre de primire sau spitale ce senzații o avea?
Pe urmă, avem în partide și în Parlamentul ăla o mulțime de femei. Unele frumoase, altele deștepte. Chiar nu le trece prin cap să facă o propunere legislativă prin care să abolească această aberație care nu face decât să perpetueze și în ziua de azi mentalitatea aia vetustă cum că „fereala e treaba muierii”? Bărbații știu doar „să dea”, femeile trebuie să „se descurce”.
Acum câțiva ani citisem că într-o țară catolică din Europa statul și biserica au organizat împreună un 
sistem de preluare a pruncilor abandonați de mame. Se înregistrase și acolo un val de nașteri nedorite și ca să preîntâmpine eventuale pruncucideri, voite sau accidentale, se făcuse un soi de sertar în care puteai să lași copilul în spital, sub anonimat. Cum zice în poza alăturată: „aștepți culoarea verde, apeși butonul roșu, depui copilul, închizi ușa și pleci liniștit”.
Modelul nu e nou, el datează de secole, când femeile abandonau pruncii pe la porțile mănăstirilor, dar nu văd de ce nu l-ar folosi și România, de vreme ce tot ne întoarcem în Evul mediu: construim temple închinate zeilor, învățăm să ne ferim de rele cu flacăra violet și folosim magia albă în direct, la știri.
Căutând poze pe Internet pentru postare am dat peste practica asta – baby hatch – destul de răspândită în vestul Europei. Se pare că toată lumea catolică și protestantă a aflat că e mai util să organizezi un abandon eficient, decât să hăituiești mamele care oricum sunt bătute de soartă. Plus că, deh, o gură în plus pe scăderile astea demografice din Europa nu strică.
Este foarte trist, atunci cand cresti, sa afli ca ai fost abandonat intr-un „baby box” dintr-asta.
Ți se pare mai vesel să afli că ai fost abandonat într-un subsol/tomberon și că era să mori dacă nu te găsea accidental gunoierul?
Nu.
stii care-i faza: mai vad prin filme cazuri d-astea-mame adolescente. si dau de replica „nu stiam ca se poate sa ramai insarcinata si prima oara cand o faci”. si vorbim de SUA, o tara care utilizeaza sexualitatea cam peste tot. si-ti inchipui ca aia stiu de la gradinita care-i treaba cu sexul si unde duce. si unde chiar au ore de educatie sexuala, igiena, clinici gratuite, consilieri de toate felurile pentru elevi. si ne mai miram de romania.
apropos de asta, am citit anul trecut o cartea care mi-a dat neuronul de-a dura: „profesoara de abstinenta” de tom perrotta. despre „educatia sexuala” in SUA, despre pudibonderie, despre multe. mie mi-a zgaltuit niste prejudecati.
aaaa, imi place ideea de a sanctiona si „tatal”. 🙂
Americanii sunt la concurenta cu romanii cand vine vorba de lipsa de educatie sexuala
Păi s-o citim la club, zic, ar fi interesant 🙂
Propunerea ta se loveste de nulitate absoluta, Dollores 🙂
Cum dovedeste statul ca X n-a folosit prezervativ? Pentru ca daca-i ancheta penala, statul tre’ sa aduca dovezile ca. Evident, exista mereu acea marja de eroare, acel numar de 1/1000 bucati defecte in fiecare lot, si e posibil (dar nu probabil) ca barbatul sa chiar fie nevinovat.
Sau ce faci cu aia care-or fost mintiti de gagici ca „iau pastile” da’ de fapt cucu’? Practic legea propusa de tine transmite mesajul ca TREBUIE SA PORTI MEREU PREZERVATIV (cu exceptia rarelor momente cand chiar vrei sa procreezi).
Io zic mai bine asa: exista legi care incrimineaza sexul cu minore, deci le scoatem din ecuatie pe caprele tinere & nestiutoare. Restul au responsabilitatea de a refuza sexul daca considera ca exista riscul sa ramana insarcinate. Da’ cum se face ca alea care raman grele, de obicei n-or considerat riscurile? Zic sa nu pasam responsabilitatea ca intr-un meci de rugby 🙂
O mica corectie: exista legi care incrimineaza sexul cu minore sub 14 ani.
Alex, evident că nu se poate face o astfel de anchetă penală. Dar reducând la absurd lucrurile putem demonstra că e absurdă și pedeapsa aplicată femeii. Din moment ce ambii sunt de vină pentru creația respectivă. Astea cu „ea zice că folosește și de fapt minte” sunt din categoria „acuplări ocazionale”. Cazuri în care e chiar indicat să folosești tu prezervativul, că e mai sigur și din alte puncte de vedere. Poate ea zice și că nu umblă și cu alții, și de fapt minte…
Pe urmă ideea e să nu o faci pe femeia aia să se simtă ca o criminală, și eventual chiar să facă o crimă, ci să ajuți un copil să crească într-un mediu mai prietenos decât ar fi la mama lui care nu l-a vrut.
Mei, dar ea nu-i pedepsita fiindca o nascut, ii pedepsita fiindca in urma actiunilor ei copilul abandonat murea. Vorba aia, daca vrei sa scapi de borac poti macar sa-l lasi naibii la un orfelinat, nu in strada.
Io-s de acord ca-i preferabil sa fie femeia in libertate decat in parnaie, da’ pana la urma trebuie cumva semnalizat ca abandonarea in conditii improprii e o actiune groaznica.
Păi tatăl e la fel de vinovat pentru abandon, de ce ar fi numai mama vinovată? S-a oferit el cumva să-l crească și ea, haina, a zis nu, nu, lasă că-l arunc mai bine? Pe urmă, pedepsești atunci când creezi și condiții ca nefericita să poată să scape de el în mod civilizat. Dacă nu a dus-o mintea să folosească metode contraceptive, nu o va ajuta pușcăria. E ca și când pedepsești parcarea ilegală, fără să creezi locuri de parcare. Suntem tari și la asta 🙂
Legea prin care se interzic parcarile ilegale nu creeaza obligativitatea statului de a crea locuri de parcare. Poti merge pe jos, cu bicicleta, cu transportul in comun sau poti parca la ceva distanta. La fel, legea care interzice furtul nu creeaza obligatia statului de a-mi pune la dispozitie tot ce ravnesc de la altii.
Obligativitatea statului/firmelor private de a construi locuri de parcare (la un număr de x locuitori, mp de birouri etc) este prevăzută în altă lege. Nu în aia care interzice parcarea. Oricum, se poate spune și că nu e musai să faci sex, există și alte metode de satisfacere, mai safe, nu? 😉
Tatal nu mai e la fel de vinovat pentru abandonul copilului din momentul in care am renuntat, ca societate, la familia traditionala. Una dintre reguli era: lasi o femeie insarcinata, o iei de nevasta, cu toate consecintele care decurg.Emanciparea femeilor e si emanciparea barbatilor.
Haide că totuși emanciparea femeii nu merge chiar până acolo încât se polenizează singură. Mai există și inseminare artificială, dar grosul populației se naște din sex real și în direct. Iar sexul se face în 2, pentru procreere, fie că e cu cununie, fie că e în picioare în magazie. Mie mi se pare că ambii participanți sunt în egală măsură răspunzători pentru ce iese.
Cand intre actul sexual si nastere se interpun prezervative, anticonceptionale si avort emanciparea femeii si barbatului e completa si nu mai putem spune ca sexul se face pentru procreere. Articolul de mai jos detaliaza mai bine ce vreau sa spun:
http://www.firstthings.com/article/2009/07/her-choice-her-problem
Mersi de link, e foarte interesant articolul, dar tot am niște obiecții 🙂 Poate că tipul are dreptate în mare, dar eu zic că societatea a evoluat de la epoca aia în care mariajul era obligatoriu și din alte cauze, nu numai a liberalizării avortului. Până la urmă la modul cum pune el problema ai zice că ar fi vrut ca femeia să rămână forever cetățeanul de mâna a doua, fără drept de vot și alte libertăți civice, pe motiv că asta strică bunul mers al lucrurilor. Pe urmă, căsătoria în sine nu a garantat niciodată comportamentul responsabil al tatălui. Nici al mamei. Atunci ar trebui să blamăm divorțul? Eu cred că sexul, ca și religia, trebuie să fie niște chestii foarte personale, nereglementate de cineva din afară, ci doar consimțite de cei implicați.
Nimeni nu spune ca femeile si barbatii sa nu aiba aceleasi drepturi cetatenesti. Articolul trateaza problema avortului, ori in aceasta chestiune femeile de fapt au mai multe drepturi decat barbatii: au drept de viata si de moarte asupra unei fiinte umane.
Mo, pana la urma aparatu’ reproducator din care iese boracul e al ei, pana una alta.
Ambii sunt legal responsabili, odata aratati ca parinti. Da’ mama e clara si evidenta din momentul cand incepe sa faca burta, si-n raspunderea ei primara e copilul la momentul nasterii. Tatal e cu cantec, trebuie ori sa-si asume el paternitatea ori sa fie dovedita legal inainte de a-l face raspunzator. Asa ca daca un copil nou-nascut fara tata cunoscut sfarseste aruncat la tomberon, mama e aia care va purta vina. Cand vor putea naste si barbatii atunci modificam argumentatia.
Vorba aia, chestia nu-i de ieri-azi, ci traditionala. Copiii „din flori” sunt vina mamei, nu ai tatalui necunoscut. A, ca nu-ti convine chestiunea, ca femeie .. tot mai simplu-i sa controlezi cine ejaculeaza si cu ce efecte, decat sa controlezi cine plateste pensia alimentara. Zic si io.
Apropo, de ce dracu l-ai lasa la tomberon cand macar il poti abandona intr-un spital, si acolo tot se gaseste niste ajutor pentru el? Parca intr-o vreme se mai lasau si la manastire, tot pe ideea „macar sa traiasca”. Ca aia era problema, denaturarea comportamentului vizavi de o fiinta umana complet neajutorata.
Păi văd că ajungi la vorba mea: să se facă niște locuri de abandonat copiii în mod pașnic și anonim. În spital nu poți să-i lași anonim, îți trebuie acte ca să te internezi să naști. Sigur că poți da unele false, dar e mai greu.
Și nu, argumentația mea nu se datorează sexului meu, nu am suferit vreodată din cauza asta, deci nu am resentimente față de bărbați, pur și simplu mi se pare corect să avansăm în mentalitate de la starea medievală în care femeia e curvă dacă face copii din flori. În timp ce bărbatul e stâlpul societății, chiar dacă e prins asupra faptului i se găsește scuza că „ce vrei, e bărbat”! Și ce, numai el are instincte?
Sa-ti povestesc o intamplare personala. SPOILER ALERT: urmeaza un mesaj lung.
Era in 1999 si eu eram in liceu. Eram si voluntar la Centrul Maternal din oras, asta fiind un soi de organizatie de ajutor pentru femei / tinere mame, care le ajuta pe cele insarcinate si alungate de acasa, pe cele cu copii mici ori pe cele care pur si simplu ramaneau acolo si cu copii mai mari pentru ca nu aveau unde sa se duca. Erau implicati ceva straini dar nu mai stiu exact detalii. Cert e ca aceasta organizatie dorea sa promoveze metodele contraceptive in licee, si pentru asta s-au inscris diversi voluntari printre care si eu. Era vremea „Faci ce vrei dar stii ce faci”, incepusera campanii publicitare pentru Durex, veneau in scoli reprezentanti de la Always sa explice cum vine cu trebile femeiesti. Deci o perioada roza pentru igiena si contraceptie – sau asa credeam eu.
Booon. Se face partea de instruire a voluntarilor, se duce fiecare in scoala lui/ei sa ceara un loc si o ora pentru prezentarea celor 7 metode contraceptive de pe un pliant. Ideea era ca fiind cineva „de-al lor” ar fi mai putin stanjenitor, dar la cerere puteau participa (si) oameni de la centrul cu pricina.
In fine, n-am ajuns pana acolo. M-am dus la al meu diriginte, unul din cei mai incuiati oameni de pe pamantul asta, si am incercat sa-l fac sa inteleaga care-i treaba. Ti-ai gasit! Si el, si de fapt majoritatea profesorilor de la reputabilul liceu la care aveam onoarea, au considerat ca activitatea sus-numita este inutila, ca discutiile despre „asa ceva” nu isi au locul in public si deci ca nu se aproba.
Dezumflata, am zis ca macar sa impartim niste flyere de informare. Nici pe astea nu le-au vrut, si-am sfarsit prin a astepta la sfarsit de ore 3 metri inafara portii, impartind pliante celor care ieseau. Multe rasete, pliante aruncate la cos, replici deocheate. Liceeni, nu?
Un an mai tarziu faceam ceva materie socio-umana care mi s-a parut a avea legatura cu contraceptia, asa ca eu, de la clasa de informatica, m-am inscris la sesiunea de comunicari stiintifice la materia cu pricina. Eram singura, asa ca am sustinut lucrarea impreuna cu cei de la biologie. Lucrarea mea trata modul in care igiena sexului si contraceptia sunt percepute si popularizate la romani. Aveam de la centrul maternal o sumedenie de lucrari scrise de straini pe tema asta, care m-au socat mai ales la capitolul interviuri cu femei reale, care povesteau ce metode gaseau sa scape de copii in anii 70-80. In plus, am dat la centrul maternal peste aberatii gen „Dar in zona intima te speli?” „Vai de mine, dar eu nu am voie sa pun mana acolo! Numa barbatu are voie, eu nu!”. Ok, era o femeie de la tara. Dar ma tem ca nici macar acum nu e doar o amintire.
Revin la sesiunea de comunicari. Ajung eu sa povestesc cum in societatea romana a fost promovat in special in comunism un rol primordial si atotputernic al tatalui si mai apoi al sotului in familie, ca exista o neconcordanta totala intre perceptia sociala a interdictiei sexului inainte de casatorie, dupa care dintr-o data totul e permis si nu stii ce sa faci, ca educatia sexuala se rezuma la discutii cu surorile mai mari (daca sunt) si rar de tot cu alte persoane, etc etc etc. Basically, ca suntem praf la capitolul asta, si incheiam cu niste statistici destul de recente la vremea respectiva in materia abandonului copiilor si avorturilor (legale) la femei sub 21 de ani.
Nici macar nu am apucat sa termin, pentru ca profilor din „prezidiu” li se parea mult mai interesanta o alta tema care urma.
Ma tem ca asta e, Dollo, nivelul mediu al perceptiei nevoii de contraceptie. Tare-as vrea sa ma insel.
PS: Aveam acasa dar nu mai gasesc o cartulie A4 cu coperta gri intitulata „Voci ale femeilor din Romania. Aspecte ale sexualitatii, comportamentului de reproducere si ale relatiilor de cuplu în epoca Ceausescu”, scrisa de Adriana Baban si Henry David. M-au bantuit multa vreme imagini cu femei care se aruncau in fund de pe masa de bucatarie de sute de ori pana sangerau, improvizatii gen „4,3,2” cu urmari ingrozitoare, automutilari peste puterea mea de intelegere, frica (de care ai mai scris si tu) de „sa nu-mi vii acasa cu burta la gura”, etc. Greu de crezut ca societatea a evoluat prea mult in 20 de ani, si tind sa cred ca abia cei nascuti la inceputul anilor 80 au sanse sa creasca copii cu care sa discute deschis despre sex, igiena si contraceptie.
Da, nu vorbim, dar facem și după aia aruncăm cu pietre.
Problema copiilor abandonati de mame nu este numai la noi si nici numai la americani. Se confrunta cu chestii de genul asta foarte multe din statele ‘civilizate’.
La noi probabil ca le mediatizeaza mai mult sau suntem noi expusi mai mult la astfel de chestii prin mass-media insa daca cauti statistici oficiale pe tema asta din toate Europa (nu spun din lume pt ca in afara de EU si SUA nu stiu) ai sa vezi cate probleme sunt si in afara cu copii abandonati cu mame adolescente si chiar pre-adolescente.
O parere bazata numai pe ce se vede in mass-media de la noi pe o tema oarecare nu are cum sa fie prea aproape de adevar. Daca ai ocazia/timpul sa cauti informatii pe tema asta s-ar putea sa ajungi la concluzia dubioasa ca Romania inca sta bine la capitolul asta.
Lilith, tocmai ce spuneam, la final, că alte țări au găsit metode mai puțin penale de rezolvare a situației, tocmai pentru că și alte țări s-au confruntat cu fenomenul. Nicăieri n-am spus că suntem singuri, noi și americanii, cu apucăturile astea.
p.s sa nu ma intelegi gresit: stiu ca este o problema chestia asta si orice initiativa pentru a o rezolva mi se pare binevenita insa pur si simplu nu-mi place cand ne denigram singuri (ca romani) pe lucruri care nu sunt atat adevarate.
Daca imi zicei ca mizerie pe strazi ca in Bucuresti cu greu mai gasesti in EU n-as fi putut comenta nimic 🙂 – asta n-ar fi fost prea departe de adevar
„Dar nu cred că nașterea puilor vii și aruncarea lor în grija societății e un accident în România. Dacă suntem țara cu consum mic de săpun și pastă de dinți pe cap de locuitor, de ce am fi mai breji la prezervative/anticoncepționale?” – la asta ma refeream in comentariu. Asa cum e pusa problema eu asta sunt tentata sa inteleg 🙂
Păi sunt niște realități, dar nu sunt însoțite de „cel mai mic”, „pe ultimul loc la”, „comparativ cu” 🙂 Poate că m-am făcut greșit înțeleasă, dar nu cred că stăm cel mai rău la capitolul ăsta. De asta și propuneam să luăm exemplu de la alții, ca să schimbăm lucrurile măcar după „accidentul” cu nașterea nedorită, dacă preventiv nu se poate.
Educatie nene…educatie…ca fara ea….nu ajugem nicaieri. Nu ma refer la cea din scoli…ci la educatia pe care o incepi de acasa…cu copilul tau…
Dacă nu-l abandonezi
Acum stau si ma gandesc:totul tine de o infinita incultura.Pe de alta parte,in mod ciudat,suntem si campioni la avorturi in Europa.Inca purtam cu noi tarele comportamentale si ideologice din anii intunecati ai comunismului.
In loc sa puna in scoli educatia sexuala se bat pe religie…asa ca vad un viitor sumbru…cu atat mai mult cu cat saracia va merge mana in mana cu ignoranta la noi.Nu degeaba cei saraci puiaza mereu,iar bogatii nu.
Dar ce limbaj aristocratic aveti!