Mercedesul, față cu mintea românului

Cum se șterge parbrizul unui autobuz Mercedes, în București. Click aici ca să vezi :P

A zi am mers cu Mercedesul în oraș. 385 Classe. Pe la Unirea, când s-au închis ușile și autobuzul s-a pus în mișcare, un boschetar care stătuse până atunci pe scaunul din spate a dat buzna la ușă să coboare. Era prea târziu, dar mașina încă staționa la semafor. A împuns ușa cu umărul de câteva ori, a început să tragă de bara de care te ții ca să te urci până când una din uși s-a întredeschis. Și-a strecurat căpățâna mai întâi, prin crăpătură, apoi umerii și, cu ultima zvâcnitură, și-a extras bazinul și picioarele. În urma lui ușa s-a trântit la loc cu o bubuitură. Îmi imaginez prin ce menghină a trebuit să iasă puștiul, dar voința lui a fost mai tare ca tehnologia.

La capătul de la Sfânta Vineri șoferul a coborât din mașină, a început să facă bulgări din zăpada de pe trotuar și să-i arunce în parbriz. L-a tot bombardat așa, preț de câteva minute, până când a fost convins că a atins principalele puncte de vizibilitate. Apoi a urcat în mașină și a dat drumul la ștergătoare.

În felul ăsta inedit și-a vărsat nervii acumulați în trafic, și-a dezmorțit oasele și a făcut economie la lichidul de parbriz. Sau poate nici nu avea lichid de parbriz, că tot zicea într-o vreme directorul RATB că regia nu are bani să plătească RCA-ul pentru toate autobuzele. O fi dat vreo circulară acum cu zăpada, să se profite de condițiile meteo ca să facă economii la buget.

Două exemple din Bucureștiul nostru drag, care arată că tehnologia germană e bătută oricând la fund de spiritul ascuțit, românesc 😉

Etichete: , ,

9 comentarii la “Mercedesul, față cu mintea românului” Subscribe

  1. angel 01/03/2012 at 18:38 #

    cam banala povestea. credeam ca dupa ce te-ai scolit vii si tu cu ceva mai tare. dar azi te iertam!

    • Dollo 01/03/2012 at 18:46 #

      prea multă școală dăunează, măi îngeraș 😉

    • Niki 01/03/2012 at 21:09 #

      Nu cred ca emigrantii de se mirau acum cateva zile de ce chestii li se intampla lor pe aici ar zice ca e banala povestea.

      • angel 02/03/2012 at 14:52 #

        Da, asta se intimpla si in alte parti (chiar si la metro). Stii ce nu am vazut nicaieri in lume: sa parchezi masina in centrul orasului pe domeniu public si sa vina un individ colorat sa iti ceara bani ca sa nu-ti zgarie masina. Maine-poimaine o sa ceara la si pietoni taxa de mers pe trotuar.

  2. Adi 01/03/2012 at 21:40 #

    Se vede ca ai invatat ceva la social media ala. Daca intr-o singura zi ti-ai tras asa masina… 😀 La mai mare! 😛

  3. vraciu 02/03/2012 at 09:12 #

    Nu puteai spune simplu ca ai Mercedes? Si nu mai trebuia sa te scremi sa povestesti niste aiureli fara cap si fara coada!

  4. mixy 02/03/2012 at 16:05 #

    ce-mi plac povestile cu ratb… nu ma plictisesc nici sa le scriu, nici sa le citesc…
    in orice caz, soferul tau e mortal daca s-a apucat de bulgarit ditai parbrizul…

  5. Gilbert 03/03/2012 at 05:16 #

    Să mai spună careva că zăpada din această iarnă a adus numai belele…

  6. Matronul 04/03/2012 at 12:51 #

    hahahaha hai ca mie mi-a placut asa de duminica !

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?