Cardul de infidelitate/sau de ce n-o să mă mai duc la Cora

Cum mi-a furat Cora de pe cardul de fidelitate mai bine de 3000 de puncte strânse cu sudoarea cardului bancar, timp de un an de zile.

Ieri am fost la cumpărături la Cora Pantelimon, cred că prima dată pe anul ăsta. În anii trecuți le eram clientă cel puțin de două ori pe lună, am card de fidelitate, adunam puncte ca o furnicuță și contribuiam cu sume de la 2-300 de lei în sus la biznisul lor, cu fiecare vizită. În a doua jumătate a anului am rărit vizitele acolo, din diverse motive. Am fost și plecată mai mult din țară, apoi mama făcuse o pasiune pentru Auchan, am zis să mai vedem și cum arată rafturile de la Real și de câteva ori am ajuns la alte Cora, din alte cartiere. Bref, cred că e mai bine de jumătate de an de când nu m-am mai dus pe la Cora Pantelimon.

Dar, ca o constantă a relației mele cu ei a fost acest card de fidelitate, pe care timp de un an am tot adăugat puncte. De fiecare dată când intram la ei în magazin mai aruncam un ochi pe rafturile cu obiecte care se pot lua pe puncte, și de fiecare dată vedeam că nu mă interesează nimic de acolo. În general sunt  nimicuri. Ce părea mai interesant, obiecte mai „valoroase”, erau de la 3-4000 de puncte în sus. Or eu abia am strâns vreo 3000 de puncte în toată perioada mea de „fidelitate”, fără să mă fi atins de ele vreodată până atunci.

Ieri când am intrat am remarcat un set de pahare pentru apă, de care m-a lovit brusc nevoia. La mine în casă se sparg paharele de parcă sunt atinse de duhuri rele. Niciun set de pahare avute de-a lungul timpului nu mi-a rămas întreg, așa că  acum cred că am vreo cinci-șase feluri de pahare, unicele supraviețuitoare ale unor perechi de câte șase. Paharele disponibile pe puncte erau vreo 3500 de puncte, și mi-am făcut eu socoteala că ar fi o bună ocazie să beneficiez și eu cumva de pe urma fidelității mele față de Cora.

Când am ieșit din magazin, după umplerea coșului de rigoare, am constatat cu stupoare că pe bon nu aveam decât un maxim de 275 de puncte, primite probabil la ultima vizită acolo. Trădare! am zis, și m-am dus întinsă la doamna de la ghișeul de puncte. Eram sigură că în lipsa mea, un om de bine din staff-ul lor mi-a subtilizat punctele adunate cu sudoarea cardului, atâta amar de timp.

Când colo, ce credeți că îmi zice doamna?

– Ziua dumneavoastră e în iulie, da?

– Da, și?

– Păi cardurile au perioada de aniversare la o lună după ziua dumneavoastră de naștere. Dacă nu folosiți punctele într-un an, până în luna dumneavoastră de naștere plus 30 de zile după, le pierdeți. Se resetează cardul și o luați de la zero.

– Dar nu e normal așa ceva, de vreme ce sunt puncte strânse din cumpărăturile mele, poate am vrut să adun mai multe ca să cumpăr ceva mai consistent…

– Asta e regula, să țineți minte data viitoare.

Da, după asta m-am dus să mă uit pe regulamentul ăla al lor întins de multe pagini, pe care, iată, îl semnasem ca primarul.  Așa zicea acolo, e foarte posibil ca să fi scris asta de la bun început pe contractul semnat când mi-a dat cardul, eu nu mai țin minte. Deși citesc de regulă hârtiile de care le semnez, iată că de data asta am luat țeapă. Mă deranjează însă principiul, pentru că e evident o măgărie făcută doar ca să te silească să cumperi cât mai mult, indiferent de nevoi. În timp ce tu, fraierul de cumpărător, crezi că uite, dacă ești suficient de fidel o perioadă, și strângător, vei avea un beneficiu de pe urma fidelității tale. No, acuma nici că mai calc pe acolo. Sigur că eu sunt de vină, că nu am citit, nu am fost atentă, bla, bla, dar nici nu mă interesează să mai cumpăr ceva de la unii care aplică astfel de măgării în relația cu clientul.

Cardul Cora a fost sigurul de felul ăsta făcut la un supermarket. În general nu mă interesează să-mi dau datele personale lanțurilor de retail, tocmai pentru că mă știu infidelă la capitolul ăsta. Iar pe ei îi bănuiesc că sunt nu tocmai siguri în manipularea datelor personale. Mai am un card căpătat cu mulți ani în urmă, de la Gima, pe care îl folosesc foarte rar, când mai fac cumpărături acolo, pentru că ăla oferă reducere la anumite produse. Dar la Cora când ai o reducere datorită cardului ei îți dau un soi de bon valoric, pe care îl poți folosi în săptămâna următoare, ca să cumperi altceva, tot de la ei. Or bonurile alea de regulă se pierd, fiind tot din hârtie din aia imprimabilă de casă de marcat. Iar eu nu mă duc la cumpărături ca să folosesc niște bonuri, ci ca să cumpăr ce și când am nevoie.

Nu pot decât să le urez, deci, să aibă cât mai mulți clienți care să nu-mi semene, care să cumpere mult și des, să-și folosească punctele de pe cardul de fidelitate, și să mănânce și să bea mult în incinta magazinului, printre rafturi, așa cum sunt sigură că o fac mulți, de vreme ce magazinul a considerat util să amplaseze dozatoare de apă „pentru confortul dumneavoastră”, ca să descurajeze furtul de apă din magazin. Dar, dacă au rezolvat furturile de apă n-au cum să le rezolve și pe alea de sucuri, bere, dulciuri sau alte mărfuri pe care rumânii pofticioși simt nevoia să le încerce înainte de a ajunge la casă.

Așadar, dragi comercianți de la Cora, una care v-a fost infidelă o vreme vă urează să aveți cât ai mulți clienți fideli care să vă lase suvenir multe, multe ambalaje goale pe rafturi! Pe care să le scoateți după aia și să le oferiți bonus, pe puncte, la ieșirea din magazin 😉 Adio și n-am cuvinte!

Etichete: , , ,

36 comentarii la “Cardul de infidelitate/sau de ce n-o să mă mai duc la Cora” Subscribe

  1. BogDan 22/04/2012 at 16:08 #

    Nici mie nu mi-au spus treaba asta. Am întrebat eu de valabilitate şi s-a văzut că doamna era surprinsă că mă gândesc la aşa ceva. A fost modalitatea prin care am aflat. Probabil se bazează pe faptul că nu întrebi, le pierzi, deci ei rămân cu marfa.

  2. Nicoleta Prodan 22/04/2012 at 16:10 #

    nici macar nu ti-a zis bine..punctele expira la 30 de zile de la data aniversara a cardului nu a proprietarului cardului :))
    eu mi-am luat pana acum un desfacator de conserve, un set de pahare si o cutie de plastic in care tin sosete :))))))

    • Dollo 22/04/2012 at 16:48 #

      Totuși pe regulamentul de pe perete scria de aniversarea proprietarului…

      • Nicoleta Prodan 30/04/2012 at 15:15 #

        si mai trist..au si printat si afisat prostia :))
        de obicei cand iti dau bonul mai primesti unu’ mic pe care scrie data aniversara, tocmai ca sa stii cand expira 🙂

  3. brontozaurel 22/04/2012 at 16:32 #

    Hmmm, era totusi destul de vizibila chestia. Eu am remarcat-o si am bagat-o la cap si in general sunt cu capul in nori. Ca veni vorba, eu trebuie sa ajung in cel de la Lujerului (deh, card facut cand eram studenta la Politehnica) pana la sfarsitul lunii asteia fix din acelasi motiv.

    Nu ca mi-as imagina ca as fi strans multe. Cred ca am calcat o singura data in cora anul asta si destul de rar anul trecut. Insa punctele se puteau schimba si in bonuri valorice cu care puteai cumpara diverse din magazin. Asa mi-am luat vreo cinci animale de plus…

    Si in Gima era chestia cu punctele la anumite produse, transformate apoi in bonuri valorice. Era, pentru ca acum Gima nu mai exista. Din pacate pentru mine, pentru ca era singurul loc unde aveau ciocolata Lauenstein.

    Si faza cu „bonurile alea de regulă se pierd, fiind tot din hârtie din aia imprimabilă de casă de marcat” – asta depinde de persoana. De cand am cardul nu am pierdut niciodata un bon. E drept ca nici n-am avut vreodata multe, pentru ca se dau la anumite produse, iar eu cumpar ce imi tuna, nu ce e marcat ca aduce bon cu x% din valoarea produsului…

    Pe mine ma enerveaza alta chestie, si anume ca bonurile din magazinul din Pantelimon nu se pot folosi si in cel de la Lujerului si invers. Ca am un Mega-Image la colt, un Billa la patru blocuri in spatele blocului meu, un Auchan la 15 minute si un real si un metro pe aceeasi strada la o statie de metrou distanta. Si in conditiile astea nu prea sunt sanse sa ajung intr-un cora daca nu mai am si altceva de facut prin zona. Iar data urmatoare cand ajung intr-unul, s-ar putea sa fie altul, pentru ca in zona aia aveam drum…

    • Dollo 22/04/2012 at 16:48 #

      În Cora Pantelimon regulamentul ăsta „vizibil” e afișat într-un colț, pe un perete la care nu ai cum să te uiți decât dacă ții neapărat să găsești regulamentul. Or asta a fost ultima mea grijă, iar dacă nu am reținut regula asta din start, chiar că nu aveam de ce să mai consult regulamentul. Bonurile alea valorice la fel, mi se părea inutil să primesc 10-15 lei pe câte puncte aveam, când oricum punctele alea nu-mi cereau de mâncare, și dacă se adunau aveai ocazia să iei ceva folositor. Așa, de dragul de a cheltui puteam să iau oricând o răzătoare de care nu am nevoie. Iar bonurile obținute ca reducere, am observat cu ocazia asta când am cumpărat un anumit detergent, că am primit o reducere de 12 lei, dar nu am plătit pe loc cu 12 lei mai puțin (cum ar fi fost firesc), ci va trebui să ne mai ducem acolo o dată pentru ăștia 12 lei. Vax! Da, Gima nu mai e, a fost cumpărată de Mega Image parcă. Nu știu dacă au cumpărat și baza de date cu cardurile, probabil că da, dar ei nu au sistem de carduri de fidelitate.

      • brontozaurel 22/04/2012 at 19:05 #

        Nu stiu ce sa zic, acum „folositor” inseamna ceva diferit pentru fiecare. Eu m-am bucurat cand a devenit posibila transformarea punctelor in bonuri valorice de care sa-mi iau eu ce-mi tuna, pentru ca din vitrina aia cu cadouri nimic nu se incadra la folositor.

        Aveau animale de plus – unele nu-mi placeau si pe restu’ le aveam. Aveau deodorante de masina – o singura data am gasit o aroma care sa-mi placa. Aveau chestii de bucatarie, care mie imi sunt total inutile. Am ajuns sa iau o cutie de creioane si o tava cu forme stupide intr-un an…

        Dar apoi cu bonurile am putut sa-mi aleg eu DVD-uri, animale de plus si alte maruntisuri dupa gustul meu.

        Si mie mi-ar placea sa se tot adune punctele peste ani, sa ofere reducere direct la produse, exact asa cum era la Gima, semnalizat frumos raft pret cu card & pret fara.

        Sunt magari pentru ca prin bonurile alea valorice incearca sa-ti forteze mana sa te intorci sa mai cumperi si alte chestii? Da. Insa a existat un regulament inca de la inceput si faptul ca ai semnat porcaria aia inseamna ca ai fost de acord cu el. Ca nu l-ai citit, asta nu mai e vina lor.

        Ar trebui sa fie evident pentru oricine ca hipermarketurile nu-s institutii caritabile. Vor sa iti vanda, in cantitati cat mai mari si cat mai scump. Produsele alea pe care ei le cumpara in cantitati foarte mari si cu mult sub pretul pe care il vezi tu la raft.

        • Dollo 22/04/2012 at 19:22 #

          Da, mă, știu și că nu-i instituție caritabilă, și îmi asum greșeala, neatenția, dar asta nu înseamnă că nu pot să-i zic de dulce și de marfă 😉 M-am răcorit și io…

  4. brontozaurel 22/04/2012 at 16:43 #

    Iar cu urarea aia iti garantez ca pagubit nu este hipermarketul, contractele sunt foarte in favoarea lor. Pagubele le suporta furnizorii 🙁 care primesc inapoi produsele pe bucati, taiate, patate, incleiate… sa se spele cu ele pe cap.

  5. Daniel 22/04/2012 at 17:36 #

    Mult zgomot pentru nimic…….si articolul nu e bine plasat la „Tzepe” pentru ca e vina ta ca n-ai citit Regulamentul si ai presupus ca punctele alea sunt valabile „pe viata”…….Eu nu-mi fac astfel de carduri pentru ca ajunsesem sa am portofelul mai plin de carduri decat de bancnote……Niste tute retardate si fara imaginatie de la departamentele de marketing, nu sunt in stare sa conceapa intr-alt fel fidelizarea clientilor decat cu carduri……In portofel aveam doua carduri de bani, cardul de combustibil, cardul cu coduri pentru internet banking, iar apoi incepusesera sa se adune fara sa-mi dau seama : card Centrofarm, card Sensiblu/Help-net, card Cora, card Mol, card Auchan, card Marks&Spencer,………Stupid si cat se poate de incomod ! I-am dat dracu pe toti cu curvele lor proaste de la marketing cu tot !

  6. Daniel 22/04/2012 at 17:40 #

    Aa….si era sa uit…..de cate ori sunt intrebat daca nu vreau sa-mi fac un card (vanzatorii/casierii sunt stresati maxim de curvele de la marketing sa promoveze cardurile astea intreband obsedant clientii !), le raspund textual : „Curvele alea pe care le aveti la marketing, altceva mai bun n-au de facut?!?”

    • Dollo 22/04/2012 at 19:23 #

      asta cu curvele e o jignire la fel de gratuită precum urările mele de la finalul postării 😉 suntem niște frustrați amândoi

  7. vienela 22/04/2012 at 19:08 #

    Am si eu un card de fidelitate de la Profi de aproape un an, dar inca nu poate fi folosit, desi mi-l cere la fiecare trecere pe la casa de marcat. In Italia mi-am luat cu cardul de la Billa seturi de prosoape mari-mici de bumbac, tigai si pahare, fara sa fi lasat prea multi bani acolo.

    • Dollo 22/04/2012 at 19:22 #

      Deh, niște generoși italienii ăia 😉

  8. vienela 22/04/2012 at 19:25 #

    Pe dracu. Mi-a zis sotul meu acum ca mint,ca 100-120 de euro la fiecare intrare in magazin nu-i chiar putin nici pentru ei.Mie asa mi se parea. :))

    • Dollo 22/04/2012 at 19:29 #

      :)) deci el era nababul :))

  9. mm 22/04/2012 at 19:40 #

    @Daniel….Hai sa-ti spun ceva din partea unui curvar de marketing! Baietasule, Dumnezeul , Fiul si Sfantul Duh al marketingului de retail dupa „location, location, location” este cardul de fidelitate. Imagineazati, daca ai cu ce, ca eu stiu despre tine si familia ta: ce bei, ce mananci, de cate ori, cu ce te speli, ca ai un nou membru in familie, ca ai masina, etc. Esti penis captivus pentru ofertele mele viitoare, pt ca stiu cum sa te iau. Bei vin si mananci branza fratuzeasca? Esti la categoria gourme finutzi. Bei bere marca proprie si salam no name? Esti facut pt oferte de ieftinaciuni. Cam asta inseamna un adevarat card de fidelitate, te tin langa mine dar apoi ma folosesc de date sa ma joc cu tine cum vreau. ….O da, stai, tu nu crezi in marketing si branduri. …D’aia bei redbull, johny/jack/jim si iti mai cumperi de la zara!

    • Daniel 22/04/2012 at 19:52 #

      ….Bine ma istetule…….si daca acest card e Sf.Treime, spune-mi CATE astfel de carduri ai tu in portofel in momentul asta ?

  10. Ami 22/04/2012 at 20:07 #

    Ah, am pierdut si eu punctele asa in primul an, dar mi-am invatat lectia 🙂
    Anyway, pe mine cel mai tare m-a deranjat la ei faptul ca pe perioada cat am fost insarcinata nu stiu daca am reusit sa folosesc de 5 ori in total locurile de parcare rezervate pentru gravide sau casele speciale, desi merg saptamanal la Cora Pantelimon. Locurile de parcare erau mereu blocate fie de un lant, fie de un suport din ala metalic, iar eu ar fi trebuit sa opresc masina si sa ma duc sa chem un bodyguard din ala retard de-al lor sa mi-l deblocheze, ceea ce ma obosea mai tare decat sa parchez pe un loc normal. O femeie insarcinata in minim 7 luni stie ce inseamna datul jos din masina si urcatul lo loc… asa ca m-am lipsit. Iar la casele speciale pentru „persoane insarcinate sau cu dizabilitati” erau mereu, dar mereu cel putin 2 barbati in fata mea care sigur nu erau insarcinati si nu pareau a se incadra nici la cealalta categorie, dar poate se stiau ei impotenti… Cu vreo 2 sapt inainte sa nascnu am mai rabdat si m-am dus la Relatii clienti sa ii intreb pentru ce le au daca persoanele carora le sunt adresate nu se pot folosi de ele inconditiile in care ar trebui: cu prioritate si rapid. Iar raspunsul doamnei de la ghiseu m-a lasat masca si mi-am dat seama ca nu am cu cine sa discut constructiv asa ca am zis „slava domnului ca nascin 2 sapt” :))

    • Dollo 22/04/2012 at 20:13 #

      care era răspunsul? 🙂

Lasă un comentariu