Mă tot gândesc, de aseară, ce să vă zic. Și adevărul e că nu știu. Mă simt ca acum 20 de ani când rămăsesem ca proasta pe trotuarul din Piața Romană (în drum spre serviciu), incapabilă că înțeleg cine sunt oamenii de lângă mine care aplaudau camioanele cu mineri. Erau oameni care până să treacă minerii pe acolo circulau liniștiți. Pe vremea aia „urâții” erau Coposu, Rațiu, Doina Cornea. Ura față de Iliescu era aprig sancționată.
Aseară, în Piața Universității, privindu-le fețele congestionate de ură, m-am gândit din nou, cine sunt oamenii ăștia și ce au făcut în ultimii 20 de ani? Ce fel de viață au, ce frustrări, ce așteptări? Parcă n-ar fi trecut timpul deloc peste noi. Sau a trecut degeaba. Cei 20 de ani ai lui Brucan unde sunt? Când încep? Cine e Coposu, cine e Rațiu, și cine mai e Iliescu? Și cum e posibil să urăști atât de visceral niște politicieni, dar să-i iubești pe alții?
„Du-te-la-mă-ta-și-a-du-ne-flo-ta!”
Am asistat la scene hilare, dacă n-ar fi fost triste, în care unii nimereau în câte o tabără și nu știau care e. Pentru că ura era la fel și la unii și la alții. La Teatrul Național erau ăia anti-Băsescu și pro USL. Bine organizați, o armată ascultătoare care scanda strigăturile pe care le dicta unul cu portavocea. Printre dirijori, un consilier general de la Capitală, striga cu sete să plece Băsescu. Cea mai bună strigătură mi s-a părut „Du-te-la-mă-ta-și-a-du-ne-flo-ta!”, dar se scanda, surprinzător, și vechea „la Cotroceni cântă cucuveaua!”. cu Băsescu în rolul lui Iliescu.
Un cuplu se certa pe margine pentru că ea credea că nimeriseră în tabăra lui Băsescu și se cerea peste drum. El îi explica: „nu, dragă, dincolo era tabăra lui Băsescu, du-te tu acolo să strigi jos Băsescu, să vezi ce ți se întâmplă!”. Nici acolo nu îndrăznea nimeni să strige jos Ponta, ar fi fost sinucidere curată. În direct la toate televiziunile care filmau numai pe malul ăla.
„Boule care ești!”
Pe malul celălalt al Bulevardului jos Băsescu erau împărțiți. Unii îl susțineau pe Băsescu, alții, mai spre fântâna de la arhitectură, apărau statul de drept protestând pentru Roșia Montană și „adevăratele probleme ale României”. Ceva cu gazele de șist. Nu-i organiza nimeni, se striga haotic, se uitau unii la alții indeciși. Dihotomia adunase la un loc o mulțime pestriță, unii veniți de la mitingul PDL de la Piața Victoriei încheiat mai devreme. Mulți curioși care așteptau să se întâmple ceva, câțiva care intrau „în ring” ca să se răcorească, strigându-le celor de peste bulevard „bă-ses-cu!”.
Din când în când mai traversa mulțimea câte un provocator care striga Jos Băsescu. Era luat pe sus de jandarmi înainte de a fi linșat. La un moment dat un bărbat cu un ziar în mână a început să strige că Băsescu trebuie să plece. „Uite de asta!” și le arăta pagina de ziar celorlalți. Câteva muieri isterice au tăbărât pe el și l-au îmbrâncit. Omul mergea cu spatele, ținând ziarul ca un scut, în ochii femeilor care-l împingeau. Una dintre ele întreba cu ochii injectați de ură: „Ce e asta, mă? Ce e asta mă? Boule care ești!”. Mai încolo doi moși se certau pentru că unul strigase ceva cu Ponta, și celălalt , mai surd, înțelesese că moșul e cu Ponta.
Un aer fierbinte și încărcat domina ambele tabere. Ar fi fost suficient să vină Băsescu, Ponta, Antonescu și să înceapă o luptă sângeroasă, cu mâinile goale, în mijlocul bulevardului . Liderii ne-au adus în halul ăsta de abrutizare, liderii să ne ofere și sângele.
Nu m-am identificat cu niciuna dintre tabere. Nu știu cum poți fi așa de sigur nici de ăia, nici de ăștia. De asta nu mă mai văd ieșind prea curând în stradă în contextul ăsta. Nici cu tabăra nou înființată de dreapta, care s-a afișat în alb alături de tabăra veche PDL ieri la miting nu mă identific.
Monica Macovei era aseară, aproape de miezul nopții, la protestul ghilimelelor, lângă girafa de la Antipa. Ce mai rămăsese din protest. O mână de oameni 
adunați în jurul europarlamentarei, într-o mare de mucuri de țigări. Niște măturători de la Romprest pe lângă, nervoși că trebuie să curețe mucurile de țigări de pe trotuar în fiecare seară.
Pentru că Monica Macovei mi-a fost profesoară la facultate, o admir. Nu sunt capabilă s-o urmez, însă, ca să susțin actualul PDL. Nu pricep de ce noua dreaptă se complace să se afișeze cu vechiul PDL, dacă chiar vrea să câștige adepți, de ce se lasă confiscată de baronii PDL?
După o seară în stradă sunt la fel de nelămurită cum am plecat de acasă. Dacă îl suspendă pe Băsescu, mă duc să-l votez? Dacă da, ce rezolv, dacă nu, ce rezolv? Eu cu cine protestez pentru că nu-mi convine ce se întâmplă în România? Care e ieșirea din blocajul ăsta, oameni buni?
exista intotdeauna solutia … cratitei !
desigur, când ai ce pune în ea
pai o simpla adresa pe e-mailul meu personal si trimitem „ceva” din provincie!
lasă, nu e nevoie, vin eu acolo că am portbagajul încăpător
Nimeni nu are dreptul sa-ti spuna sa votezi intr-un fel sau altul.
Poate cel mult sa te roage sa votezi, nu este o obligatie ci un privilegiu.
Ideea este ca persoanele care pot lua o decizie aleg sa fie pasive, iar cei cu IQ mic se exprima (in ambele feluri).
nu să-mi zică cum să votez, ci ce se întâmplă dacă, pentru că la momentul ăsta mi se pare că indiferent ce faci tot dracul ăla e
Ce se intimpla este explicat la diverse televiziuni, si fireste este diametral opus, fiindca aia nu sint ziaristi ci propagandisti (de ambele parti).
Ai dreptate, cu sau fara votul tau e tot un drac, dar daca toti ar gandi la fel….
Dollo scrie bine, dar mereu e indecisă…
mi-e greu să am certitudini, de când mă știu…
🙂 Sunt convins că ai văzut „Scent of a woman” – dacă nu l-ai văzut, ţi-l recomand serios, în opinia mea e cel mai bun film al lui Al Pacino şi un film pe care dacă nu-l vezi înseamnă c-ai pierdut o zi din viaţă – e, chiar pe la început, o secvenţă în care Pacino îl ia-n braţe pe motanul casei, – „Tomsey, Tomsey, come here!” – un motan adorabil, îl pupă – „Tomsey Tomsey” – şi-i zice: „Remember, when in doubt… fuck!” 😀 când ţi-e greu să ai o certitudine, crează-ţi una.
am văzut filmul, dar eu, fiind femeie, am reținut alte scene 🙂 mersi pentru sfat.
Nu e asa greu de decis. Ca de fiecare data noi romanii trebuie sa alegem intre 2 rele. Prin urmare tre sa identificam raul cel mai mic. Nici eu n-am crezut ca o sa ajung in situatia asta, sa votez din nou Basescu, dar privind la ce se intampla, la ce face USL (functii si politizare), la ce planuri are mai ales cu justitia (ca sa poata fura si corupe in liniste) ma sit obligat sa-l votez pe Basescu. Macar el a dat libertate procurorilor. Corlatean si Ponta le vor baga pumnul in gura. Au dovedit ca asta vor prin ceea ce au tot spus si facut. Deci raul cel mai mic e NU demisiei presedintelui la referendum.
Normal că ești indecisă, doar ești hipsteriță!
și tu, Brutus? 😛
Stii de ce nu stii ce sa votezi? Raspunsul ti l-ai dat singura (te citez, ca sa nu ma acuzi de plagiat ):
„Mă simt ca acum 20 de ani când rămăsesem ca proasta pe trotuarul din…bla,bla,bla”
Concluzia e: stai asa cum esti !!!
nu sunt sigură că înțeleg tonul tău, dar sunt sigură că nici tu nu l-ai înțeles pe al meu, așa că mă gândesc să-ți explic: lumea aia din stradă a rămas așa cum era acum 20 de ani. mie mi se pare că eu am evoluat, ceea ce-mi doresc în continuare. dacă nu, aș fi aplaudat și eu în vreo tabără, pesemne.
Am o parere proasta despre Monica Macovei.
de ce?
In primul rind imi cer scuze pentru lipsa argumentatiei initiale si a intirzierii. (Am niste probleme de sanatate grave in familie care au aparut chiar atunci cind am scris comentariul.) Motivul: nu-mi place atitudinea aceasta inflexibila a Domniei-Sale (prefer incertitudinlele Domniei-Tale, Dollo) – daca nu mai sunt ai mei la putere nu mai exista democratie, vai, sariti, sa fie pedepsita Romania. Jelaniile penibile la tovarasa Europa. Sa pedepsim toata clasa ca Gigel a spart geamul. Chiar nu ne putem regla noi intre noi problemele? Mi se pare potrivit un referendum – alegatorii se vor pronunta si va exista o baza solida pentru evaluararile viitoare. Problema este ca prea se agata de putere…
Și asta e adevărat, dar nici referendumul nu e chiar ceva foarte popular, mai ales că mulți sunt sictiriți de alegeri, de orice fel și preferă să le ignore. Reprezentativitatea obținută prin vot în ultimul deceniu cel puțin, în România, e discutabilă. Sper că familia e ok, sănătate vă doresc!
Saptamana asta va fi neagra in analele istoriei UE. Este saptamana in care intr-o tara membra UE a avut loc un puci. Din pacate e tara mea; chiar daca acum sunt departe de ea, m-am nascut roman si voi muri roman. Dar in aceasta saptamana o gloata de hoti mi-a furat tara.
poate pentru că prea mulți din ăia conștienți au plecat și i-au lăsat pe alții s-o fure…
Dar de ce au plecat aia de au plecat?…
Aceata-i intrebarea…
Iar in incheiere, ma duc sa ma culc, sa-mi fac ,,amiaza’ cum se zice pe la noi, prin Moldova, si dezlegarea saradei : obraznicul maninca intotdeuna praznicul! Cel putin pe aici, pe la noi, prin Moldova. Sa fie la Bucuresti altfel, tare ma mai indoiesc… Deci trimiteti obraznicii la munca, si va va fi voua bine… Poate si noua.
Imi place ca suntem un popor de ecologisti. Reciclam pana si lozincile.
Mitingul de ieri din Piata Revolutiei a fost organizat de partid (PDL) si a fost ca de obicei mobilizata ceva lume de-a partidului. Totusi, a fost mult mai civilizat decat alte mitinguri de acest tip, in plus jumatate dintre participanti au venit din convingere.
Protestul ghilimelelor (anti USL) este un protest de o decenta cum nu a mai existat in Romania, cu oameni deosebiti care vin din pura convingere.
Nu se poate compara cu pseudo mitingurile anti basescu organizate de USL, unde pensionari si femei la menopauza scandeaza pe 20-30 de lei pentru un presedinte care oricum avea sa fie suspendat. Au fost (si sunt) doar contramanifestatii platite pentru a fi televizate si a manipula prin presa.
Cat despre perioadele in care am avut un presedinte de stanga, respectiv de dreapta, poti aprecia singura situatia. Pana in 2005 nu s-au scris prea multe articole de ziar politice necenzurate, pentru a ne referi doar la presa. Dupa 2005 cenzura a fost impusa de moguli.