Începe transhumanța până în Mongolia

Dacioții pleacă cu Miorița în Mongolia. Veniți de vă luați adio de la ea sau ieșiți-le cu plin înainte, pe traseu. Următoarea oprire e Festivalul de jazz de la Gărâna, unde Miorița o va arde intelectual înainte de startul raliului din Praga ;)

Sătulă de atâta dramă și indecizie națională, Miorița își ia lumea în cap și ne părăsește. Cei trei „ciobănei”, despre care vă spuneam că au de gând s-o ducă până în Mongolia și s-o lase acolo, își iau avânt mâine dimineață, din fața Casei Presei Libere. Dacă vreți să le urați drum bun sau să le puneți ceva în traistă, pentru drum, mai aveți câteva ocazii.

Mai exact, joi 12 iulie pleacă de la București, de la ora 9. Se opresc la Gărâna Jazz Festival timp de trei zile, apoi o iau spre Praga, unde pe 17 iulie se dă startul oficial al raliului umanitar până în Mongolia.

În drumul spre Praga băieţii se vor opri în câteva oraşe mari, pentru a se întâlni şi cu prietenii din ţară care îi urmăresc. Programul va fi așa: pe 12 iulie, în drum spre Gărâna Jazz Festival, vor face câte un scurt popas în: Piteşti, Craiova, Drobeta Turnu Severin şi Reşiţa. La ieşirea din ţară către Praga, adică pe 14 iulie, vor trece prin Timişoara.
Pe 18 iulie, la întoarcere, se vor opri în Arad, Petrila (unde îl vor vizita pe Ion Barbu, cel care le-a desenat tricourile), Târgu Jiu şi poate Sibiu. Vor anunţa din timp pe site-ul www.freemiorita.ro şi pe pagina lor de Facebook, www.facebook.com/dacioti, orele la care vor ajunge în fiecare oraş enumerat.

Dacă aveți cu ce, ieșiți-le și voi cu plin înainte, acum cât mai suntem o democrație, că cine știe cum ne găsesc peste două luni când se întorc 😉

P.S. La Gărâna o să fiu și eu zilele astea, așa că dacă vreți să bem o bere în acorduri de jazz, strigați după mine. Ori Dollo, ori „tipa cu Toshiba”, că mai nou așa mă abordează cititorii care mă văd live 🙂

Etichete: , , , , ,

7 comentarii la “Începe transhumanța până în Mongolia” Subscribe

  1. Gogu 12/07/2012 at 00:17 #

    Io tot zic ca baietii astia-s aburitori cu cei 12 kiloEuroi ai lor. Dar ma rog, daca i-au strans, sa-i pape cu satisfactie.
    Sunt atatia care pleaca inspre Mongolia si n-au parte de asa publicitate, de asa tam-tam. Care stau cu morcovu’ de nu-i se mai vad nici frunzele cand trec peste o groapa si masina scartzaie.
    Uite, spre exemplu baiatu’ ala de-a plecat pe motocicleta si-a ajuns si pe Discovery, Mihai Barbu. La el situatia era si mai namoloasa ca daca pica de pe dansa, dracu’ si cu vreo 5-6 tatari ridicau monstru’ de 200kile de jos. Suprapunand damful asta al imaginatiei cu realitatea ca pe drum te-ntalnesti cu 2-3 masini pe zi iese o situatie la care nici in cosmarele alea cu transpiratii reci nu prea indraznesti sa te gandesti. Ma-ndoiesc ca el a avut 12 kile de moneda europeana ca doar a vandut kilometri ca sa nu plece cu chimiru’ gol.
    Oricum, ce-a fost, a fost, ce-o fi, o fi! Cu gandu’ bun si Sefu-al-Mare inainte.
    Si la sfarsit c-am ajuns sa ne pupam si sa ne uram de bine, sa le urez si-una sa mearga bine cu drumul lung.
    https://www.youtube.com/watch?v=EtbuUlSGXzc

    • Dollo 12/07/2012 at 07:06 #

      Păi n-au reușit să strângă banii ia, merg mai mult pe banii lor plus alte câteva mici donații. Și sunt destul de conștienți ce-i așteaptă, dar ce vrei, bărbatul secolului 21 trebuie să ducă și el bătăliile lui 😉 Probabil că după ce se vor întoarce vor ajunge și ei la Descoperi și pe alte media, că știi cum e, după război…

      • RC 12/07/2012 at 07:33 #

        Au bani numai de dus, carevasazica? :))

        • Dollo 12/07/2012 at 07:42 #

          da, când or ajunge acolo or să facă niscai comisioane ca să strângă bani de întors 🙂

    • eugenie 18/07/2012 at 02:04 #

      băieţii sunt prieteni cu Mihai Barbu, cel care a mers în 2009 cu motorul până în Mongolia. el a strâns bani, dar s-a şi împrumutat, ceea ce este oarecum şi povestea Dacioţilor. oricum din cei 12.0000 de euro au plătit deja vize, maşina, pregătirea cât de cât a Daciei şi multe altele. dincolo de partea de aventură şi distracţie este un raliu umanitar şi, nu în ultimul rând, un drum care se face cu steagul României la vedere, cu o maşină românească şi cu marea dorinţă de a arăta că se poate.

  2. umoristu 12/07/2012 at 08:45 #

    Drum bun:) M-am intilnit in 2008 in kazachstan si uzbekistan cu participanti la editia de atunci:)

  3. Motanul 12/07/2012 at 16:12 #

    Poate nu se mai intorc. Poate cer azil politic in Mongolia cand afla rezultatele referendumului:).

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.