Căutând ceva pe sfântul Goagăl am dat peste poza asta. Și mă năpădiră amintirile din tinerețe. Când am fost și eu în postura asta, pentru câteva zile 🙂
Era în toamna lui 1988, terminasem liceul și am mers într-o excursie la mare, ca o consolare că n-am intrat la facultate. Eram mai multe loaze unite de aceeași nereușită.
Printre băieții din grup a fost unul mai cu moț, de care m-am îndrăgostit. Era singur la mare pentru că prietena lui intrase la facultate, el nu, iar excursia coincidea cu perioada de începere a anului universitar. Ea rămăsese la București ca să participe la festivitate, el se consola în valurile mării, cu ceilalți de teapa lui.
Mamă, și ce ne-am mai consolat! Vreo trei zile ne-am distrat, am vorbit, ne-am dat seama ce bine ne potrivim noi doi, el – că ce fată de gașcă eram eu, eu – că ce tip sensibil era el, și ce ochi albaștri minunați avea. Dap, pe vremea aia îmi plăceau blonzii cu ochi albaștri. Ce mai, ne-am și pupat, pentru că am apucat să avem un soi de tete-a tete când ceilalți nu erau atenți. Altfel, toată lumea știa că el avea prietenă.
Prietenă care a sosit la mare când ne era unora dintre noi marea mai dragă. Adică, exact după primul sărut. Îmi amintesc că eram la Saturn sau Jupiter, una din stațiunile alea de lângă Mangalia, și ca să putem fi singuri ne-am dus pe jos până în oraș. Și eram cam amețită de euforia descoperirii unui tip așa ca el, și ne țineam de mână, și mergeam alene prin soarele unei zile plăcute de toamnă călduță, și totul promitea să fie minuat, și… Ne-a strigat unul din grup, care alergase după noi, gâfâind, spunând că a venit prietena lui și-l așteaptă la hotel.
Am ajuns la hotel, el s-a pupat cu prietena, eu am remarcat ce fată frumoasă e ea, prietena era fericită că se revăd, el era cam stânjenit, noroc că ea a început să povestească cu însuflețire despre deschiderea anului universitar. Ce mișto! Toată lumea era interesată să afle detalii din viața la care aspiram, dar nu toți reușisem.
Prima mea postură de „cealaltă femeie” a fost, cred, mai incitantă decât relația în sine cu tipul. Pe care uite că nu-mi mai amintesc deloc cum îl chema. Au urmat două zile petrecute în grup, în care el era cu ea, eu eram …cu grupul. Și da, s-a întâmplat și scena din poză, mergeam pe faleză și el mi-a atins mâna, pe furiș, în timp ce de cealaltă se atârna prietena. Huh, ce emoție! Cred că de fapt țin minte chestia asta datorită scenei ăsteia, care mi-a rămas în amintire mai vie decât toată povestea cu tipul ăsta fără nume. Și atunci mi-am dorit să nu ajung vreodată să fiu în rolul prietenei strânse la piept de mâna cealaltă, aia fără emoții.
Apoi a mai fost o întâmplare aproape la fel de încărcată de adrenalină, când mi-a șoptit că vrea să mă vadă pentru ultima dată, în seara dinaintea plecării. Eram toți în camera băieților, iar el a pretextat că e obosit și vrea să se culce. Ne-am mutat în una din camerele fetelor. Am pretextat și eu la un moment dat că mă doare capul și mă duc în cameră. Știu, trăiam numai clișee…
Dar am alergat pe faleză. Unde l-am așteptat ca proasta vreo oră. Și n-a venit. M-am întors în cameră, unde, surpriză, erau și colegele mele de cameră. Care se întrebau unde fusesem, că parcă mă durea capul 😀
A doua zi am aflat că el fusese consolat de prietenă că nu intrase la facultate :))
În fine, când am ajuns în București el a tot insistat să ne mai vedem, m-a așteptat de câteva ori la ieșirea de la serviciu, parcă am mai ieșit o dată în oraș, apoi chiar am mers într-o altă excursie, la munte, de data asta el încheiase relația cu prietena de la facultate. Dar ceva n-a mers. Nu-mi amintesc ce.
Dar îmi mintesc iată și azi, după 20 de ani, ce început de toamnă intens am avut atunci, de acel 1 septembrie, la mare, când învingătoarele începeau facultatea, iar învinsele le furau iubiții pe plajă 😉
P.S. După aia am încercat să nu înșel. Ceea ce mi-a reușit în mare, dar viața te pune de multe ori în postura de a fi nevoit să faci fix ceea ce jurai că nu vei face niciodată. Chiar dacă nu mi-am înșelat eu partenerul, am mai fost în situația „celeilalte” și tot înșelat se cheamă și asta. Deci, n-aș arunca cu piatra, dacă aș fi în locul vostru, că nu se știe niciodată 😉
Băăăi, de paraşute sunteţi voi, muierile…
Dap, dacă n-am fi noi așa parașute, voi ați pluti ca îngerii pe norișori de fidelitate;)
Păi voi sunteţi tentaţia. Judecând la extrem, fireşte că dacă n-ar exista clienţi n-ar fi bordeluri pe lume, dar şi dacă ar exista doritori, iar femeile n-ar fi curve… ei, cum ar fi?
ar deveni, că voi aveți capacitate mare de convingere :))
Dacă ar fi pe bază de size matters, numai negrii ar merge la curve. Mă tem că femeile se excită doar când văd portofelul, ceea ce le face… cum am zis. Câţi gigolo sunt pe lume faţă de câte curve sunt? Fireşte, al doilea sex, bla-bla, dar asta nu le face pe curve mai puţin curve.
Vorbim de lucruri diferite. Nu zic că e mai puțin blamabil dacă te îndrăgostești prostește, decât dacă înșeli influențat de dimensiune sau de portofel. Zic doar că de cele mai multe ori e inevitabil. Sau hai să zicem mai puțin controlabil. Chimia nu are legătură nici cu dimensiunea, nici cu portofelul. Părerea mea
🙂 🙂 🙂 Fii si tu mai delicat! Parapante! 🙂 🙂 🙂
Hmmm…era macho rau baiatul, wish I was like him :)))
dimpotrivă, era total opusul unui macho
Aia se cheamă free love, Dollo. Eu vorbeam de disponibilitatea femeilor de a fi uşoare. (Că bărbaţii sunt futangii by design este evident. Doar că femeilor le place să afirme că ele sunt altfel. Cum adică, altfel?)
Păi și eu tot de free love povesteam în postare, tu m-ai făcut parașută:P
Păi nu, că free love nu e totuna cu love for free. Free love înseamnă «şi cu X, şi cu Y».
eh, până la urmă… love să fie, că de restul ne descurcăm 🙂
Suna cunoscut… 🙂
și, și, cum s-a terminat? 🙂
Intr-o zi nu mi-am mai facut aparitia. Pentru ca era prea intens si n-am vrut sa se dilueze. Imi placea prea mult si n-am vrut ca intr-o zi sa-mi zic „meh, a fost ceva grozav candva, dar acum nu mai e…”
De doua ori varsta mea. Casatorit. A batut apropouri, eu am marait urat la el pentru ca eram convinsa ca a fost doar la misto si n-ar putea sa fie interesat de mine, pentru ca altfel nu faceam decat sa schimbam rautati, de multe ori imi venea sa-l strang de gat si si el am vazut ca si-a tras palme si si-a smuls par la unele chestii pe care i le-am zis. Si apoi m-am gandit… hehe, daca e o gluma, hai sa vedem cat de departe merge, hai sa-l provoc… A mers mai departe decat m-as fi asteptat, el n-a zis stop joc, eu n-am zis pentru ca imi placea, plus ca era al dracului de convenabil ca era insurat… nu-mi statea mie in cap. Nu ma indoiesc ca a schimbat multe femei pe langa nevasta… era prea bun!
Aduceţi-mi aminte să-mi fac un tricou pe care să scrie MISOGIN, DAR PE BUNĂ DREPTATE!
1. „Pentru ca era prea intens si n-am vrut sa se dilueze.” -> Asta sună ca curul calului. Şi e tipic feminin. Nici un bărbat nu va spune că s-a retras dintr-o relaţie (a părăsit-o pe Eva) pentru că era prea bine, prea intens, prea „perfect”. Asta e o aşa-zisă scuză muierească. Şi nu face nici un sens, ca să mă esprim aşa. N-ai ce să înţelegi la muieri, că nu e nimic de înţeles.
2. „De doua ori varsta mea. Casatorit. ” -> Foarte, foarte tare. Mereu, dar MEREU aud de mujeres care umblă cu însuraţi. Însuraţii ie mai atractivi. Întotdeauna. Nu ştiu cum dracu. Başca vârsta. Poate ar trebui să umblu şi eu cu demi-minore de vârsta mea. Că se pare că niecă n-au în capul ăla al lor.
3. „era prea bun!” -> Absolut. Certamente. Femeile n-au nevoie de etnobotanice ca să fie sky-high. Atât de bun încât era bun pentru tot cartierul. Dar fiind prea bun, amantele ilegitime l-au părăsit. Fiind însă însurat (şi prea bun), a continuat să facă o cucerire după alta.
Misoginismul este undervalued. El este de fapt adevărul suprem.
Dimpotrivă, nu e pe bună dreptate, are trebui să apreciezi altruismul femeilor. Când dau de unul bun îl împart cu toată specia, ca să se bucure toată lumea 😛
Imi fac si eu tricou. Da cu scris si pe fatza si pe spate. Ca ma enerveza cand tre’ sa-ti dau dreptate… 🙂 🙁
Si o sa printez mesajul si pe dos
(pe dosul textilei) a. î. daca-l iau pe dos din greseala mesajul sa se vada, totusi. 🙂
LOL! E prima data cand cineva imi zice ca gandesc muiereste. Mereu mi s-a spus exact invers.
1. Mi-am luat acum cateva saptamani o ciocolata Lindt Excellence 65% Madagascar. Dupa ce s-a topit prima bucata in gura eram in extaz. Cat de fructata poate sa fie! A devenit instant #1 in topul preferintelor mele in materie de ciocolata simpla. Trei zile mai tarziu terminam tableta. Tableta de 100g. Eu nu fac aproape niciodata asta. Iau o patratica sau doua, restul sa le ia cine vrea, daca nu le mai vrea nimeni, zboara la gunoi. Dar in cazul asteia chiar imi placuse la nebunie prima patratica. Asa ca am mancat-o toata. Ultimele patratele mi-au provocat o reactie intre meh si bleh. Nici urma de extazul de la prima patratica. Asa e cu orice chestii as incerca. Inclusiv barbati. Ma satur repede si imi trebuie altceva. Daca initial sunt satisfacuta, e mai bine ca lucrurile sa se incheie cat timp lucrurile stau asa. Sa nu astept pana cand totul devine meh sau bleh. De ce sa raman cu amintiri neplacute cand pot ramane cu amintiri placute?
2. Faptul ca era insurat nu l-a facut mai atractiv. S-a intamplat sa fie asa. Desi recunosc ca mi s-a parut convenabil. Nu-l vedeam mai mult de doua ore pe zi, puteam sa-i spun oricand ca n-are dreptul sa se bage in viata mea, n-are dreptul sa stie ce fac in restul timpului, n-are dreptul sa-mi strice mie ziua povestindu-mi ce i-a mers lui prost, n-are dreptul la exclusivitate.
3. N-am inteles niciodata ce e asa grozav la sex (chiar ma intrebam daca nu cumva sunt frigida… desi dorinta exista, doar ca pana la urma nu-mi placea niciodata). Pana la el. De asta am zis ca era bun. De asta am fost recunoscatoare pentru faptul ca probabil avea o experienta foarte bogata.
Si acum puteti sa dati cu pietre 😀
Unele ar zice că gândești ca un bărbat, Ana 😉
dap. si mie-mi suna cunoscut. aveam 20 de ani, el 26 si era casatorit. nefericit, din ce-mi povestea el, extrem de nefericit si cauta consolare. eu mica si proasta, m-am indragostit de el, el incerca sa ma convinga sa ma mut cu el in casa maica-sii, din care tocmai plecase nevasta-sa. eu n-am vrut, el a plecat la munte cu alta. am suferit ingrozitor timp de cateva luni pana am dat peste altul care ma iubea dar umbla in paralel si cu fosta iubita. da’ pe mine ma vroia, de aia ii era doar mila :))
restul habar n-am daca m-au inselat sau nu, nici nu vreau sa stiu.
Să mă scuze blo de-o putea, dar mărturia domniei sale nu face decât să-mi întărească misoginia, constituind încă o dovadă că muierile ie proaste.
Numărul muierilor care umblă cu masculi însuraţi sau ocupaţi va fi întotdeauna mai mare decât reciproca.
Oiţe lăcrămoase, care nu pot ţine picioarele împreunate. Femei le zice.
Explicația rațională e că femeile sunt mai numeroase decât bărbații.
Iar aia emoțională – că femeile cred că toți „ăia buni” sunt deja luați. De aia se lasă amăgite de însurați.
În rest eu cred că generalizezi cu misoginismul tău;)
E ceva ce-mi scapă în logica feminină. Deci «ăia buni» sunt deja luaţi. Dar, de «buni» ce sunt, calcă în străchini cu amante extraconjugale, daaa? Vaaai, ce «băieţi buni» ie ei! Ca să nu mai spun de păsăricile care…
păi nu e nimic logic, e emoțional. ăia buni sunt luați, dar au avut ghinion de femei rele :p
stiu ca muierile-s proaste, personal am si recunscut asta in public :))
ala m-a prins intr-un moment in care eram extrem de vulnerabila si s-a dat peste cap ca sa ma faca sa ma indragostesc de el. iar urmatorul chiar m-a iubit, dovada ca dupa 12 de la momentul ala, cand ne-am reintalnit intamplator, ii tremurau mainile si vocea de emotie 😀
da’ evident ca asta nu ma incalzeste cu nimic :))
da faptura aia blonda din prima poza ii baiat sau fata? ma bag si eu in vorba asa, ca experiente complicate in halul asta nu am avut, nu am ce impartasi…
E un „făptur” 😉
as comenta si eu, dar mi-e frica de Béranger, asa ca o las balta
Well, pentru un misogin oricum femeile sunt aşa cum sunt, deci eu zic totuşi că poţi să comentezi, nu-i bai 😉
…ba nu, un comentariu tot am: cum se face, Dollo, ca tii minte atitea detalii, dar nu si numele tipului? E bizar cum functioneaza memoria asta…totusi, eu le tin minte numele tuturor baietilor cu care m-am pupat, inclusiv lui Cosmin, cel cu care m-am pupat la 3 ani, sub masa, la gradinita (deh, am fost un child prodigy)
Da mă, chiar nu mai știu cum îl cheamă, și m-am străduit să-mi amintesc. De fapt nu am deloc memoria numelor
@Ana: Pietre.