O duminică la piscină în București echivalează cu o doză șoc de anticorpi pentru care altfel ar fi trebuit să te chinui să-i cultivi prin tot felul de tratamente costisitoare, și nici atunci n-ai fi fost sigur de rezultat. Pentru numai 150 de lei abonamentul de zece ședințe, la bazinul construit acum un an la Stadionul Olimpia din Vitan, am căpătat ieri într-o singură oră mai multă imunitate decât am nevoie o viață. Le mulțumesc proprietarilor piscinei că au decis să-i lase pe clienții nesimțiți să facă regulile, în detrimentul simandicoșilor care țin la igienă. În fond lumea în care trăim este un loc în care cel mai puternic învinge. Piscina va fi a celor care au șoriciul mai gros sau nu va mai fi deloc.
Să le luăm pe rând:
– la intrare dau legitimația de abonat ca să primesc cheia de la vestiar. O întreb pe doamna de la recepție dacă e aglomerat la bazin, ca să știu să nu mai intru, în caz că nu ai loc să dai din coate în apă. Îmi arată ecranul de pe biroul ei, pe care se vede bazinul și lumea din el. Nu pare așa grav, prin urmare decid să mă risc.
– în bazin, primul culoar e ocupat cu vreo 10-15 copii veniți la un curs de înot. Pe al doilea înoată trei persoane. La capătul celui de-al treilea stau de vorbă, în apă, vreo cinci bărbați, iar în al patrulea culoar sunt amestecați maturi și copii cu colace, care învață să dea zgomotos din mâini și să scuipe apă ca elefanții. Aleg culoarul doi, pentru că pare mai aerisit.
– după o tură de bazin pe culoarul ales ajung la capătul unde apăruseră două personaje noi: un tip burtos și negricios, însoțit de iubita din dotare. Tipul are o altercație cu bărbații care stăteau de vorbă pe culoarul trei. Unul dintre ei îi spunea burtosului că nu se face să ieși din saună și să intri direct în bazin, fără să treci pe la duș înainte, că de aia există și afișul ăla pe ușa saunei, pe care scrie chestia cu dușul. Burtosul zice sictirit că el așa a văzut că face toată lumea și că vrea să se răcorească, de aia a intrat în bazin. În lumina informațiilor auzite privesc cu alți ochi broboanele lichide de pe grumazul burtosului, mi se face brusc silă și decid să schimb culoarul. Cu siguranță sudoarea burtosului s-o fi amestecat deja în toată apa din bazin, dar apa are încă gust puternic de clor.
– schimb deci culoarul, mai ales că bărbații care stăteau de vorbă pe culoarul trei decid să iasă din apă după faza cu burtosul transpirat, așa că mai fac câteva ture de bazin ca să uit de umorile burtosului. La un moment dat mi se agață de degete un fir lung de păr. Blond. Îl desfășor de pe deget și-l las pe marginea bazinului, dar asta mă face să mă uit mai atent cine e în jur. Așa le depistez pe două, mamă fiică presupun, venite cu un bărbat și doi copii la bazin. Femeile – una blondă și una brună – au plete lungi și despletite, care plutesc suav în apa intens clorinată a bazinului. Decid să risc și să le atrag atenția că totuși există un regulament la intrarea în incintă, care spune că echipamentul obligatoriu la bazin prevede și o cască de protecție. Nu neapărat pentru părul dumneavoastră, care oricum se udă, ci pentru situația în care, iată, poate vă cade, și vi-l pescuiește altcineva. Tipele mă privesc în gol, fără o vorbă, și apoi se fac că plouă. Bărbatul care e cu ele – nici el nu are cască – se arată mai cooperant: „eu le-am zis să-și ia căștile, dar le-au uitat acasă, vedeți mă, ce v-am zis io acasă?!”.
– între timp burtosul se decide să părăsească și el bazinul, împreună cu iubita pe care o giugiulise preț de vreo zece minute în marginea bazinului. Doar de aia intraseră în piscină după saună, ca să se răcorească. Se știe că nu înotul te ajută să dai kilogramele jos, ci alternanța dintre zăcut în saună și răcorit în piscină.
– când al doilea fir lung de păr blond mi se împletește printre degete decid că am înotat destul și mă duc să stau un pic la saună, înainte de plecare. În saună, ce să vezi, cele două femei despletite ocupaseră bancheta de sus. Mă așez și eu pe aia de jos cu spatele la ele și aștept să treacă timpul. Mai intră trei bărbați, unul se urcă pe bancheta de sus, între cele două, și stă oarecum în spatele meu. La un moment dat aud un zgomot ciudat făcut de bărbat, ca un hârșâit repetat. Mă întorc și-l văd pe tip cu o racletă în mână, pe care și-o trece peste mâini, picioare, apoi pe cap, ca să-și dea transpirația jos de pe părul care-i acoperă corpul. Deja am o imagine monstruoasă a celulelor moarte de pe corpul tipului, cum se desprind ele dintre flocii îmbibați în sudoare ai bărbatului, și se împrăștie în mica saună deja prea aglomerată. Ies și de acolo și mă duc să mă spăl după atâția anticorpi.
– la duș, pe un afiș lipit pe ușă, scrie că utilizatorii sunt rugați să nu-și mai facă „treburile” pe jos.
– revin la recepție, dau cheia și primesc legitimația înapoi. O întreb pe doamna de la recepție de ce nu se duce să-i scoată din bazin pe cei fără cască, dacă tot îi vede prin camera de supraveghere. Discuția se transformă într-o litanie plângăcioasă în care ea îmi spune cum nu au ei cum să lupte cu nesimțiții. Cum că băiatul care face curat în bazin, exasperat de cât de des se înfundă filtrele cu păr, a scos câțiva clienți din piscină, dar că sunt atâția care nu vor să-și pună casca încât nu ai cum să-i convingi. Îi zic și de ăla care s-a răcorit în piscină după saună, și zice că știe, că de asta au pus afișele alea, dar că în concluzie nu ai cu cine…
Fatalismul mioritic al doamnei de la recepție mă dă gata și mă gândesc serios dacă să mai bifez cele trei intrări la care mai am dreptul sau nu. Până acum m-am dus în timpul săptămânii, la niște ore la care nu era așa de aglomerat ca duminica, și nu mi-am dat seama că am pierdut această suculentă oportunitate de a-mi întări imunitatea. Oricum banii sunt dați, că abonamentul se plătește înainte, dar mă gândesc că proprietarii bazinului ar putea să ne pună niște taxe în plus pentru beneficiile oferite: 5 lei firul de păr pescuit în bazin, 10 lei pentru onoarea de a te îmbăia în sudoarea altuia, 15 lei pentru oportunitatea de a face saună împreună cu domnul cu racleta, și dreptul de a beneficia de asta numai pentru posesorii de abonament „diamond”.
Ca să mergi în România la piscină-ștrand-etc. trebuie să te fi născut ieri (ca să nu cerc a găsi sinonime nemăgulitoare pentru „naivitate”).
Da, dar trebuie să fac cumva să-mi întrețin mușchii spatelui anchilozați de poziția de birou. Iar alt sport nu-mi place. Când s-o mai încălzi ies cu rolele în parc, dar iarna…
Daca scriai frumos de nea Gigi, te facea purtator de cuvânt al luminii, la resedinta din Dubai. Inotai toata iarna pe lânga insula lu’ Schumacher. Da’ tu… gura sloboda… 🙂
Ma ingrozeste ce povestesti, dar sunt sigura ca e adevarul-adevarat. Intr-un sat fara multe pretentii din Spania unde merg eu la piscina-spa zilnic situatia sta exact invers: sunt foarte rare situatiile in care cineva intra fara casca in cap in zona bazinelor (nici gand sa intre in apa) si daca e asa, sunt priviti cu mare curiozitate; plus de asta angajatii piscinei au un mereu cateva casti in plus pentru „uituci”! Cred ca as avea un soc daca as gasi un fir de par in apa; sotul meu s-a ras in cap si chiar asa trebuie sa isi puna casca!:)))
Și aici există la recepție căști de cumpărat, dar mă îndoiesc că se înghesuie cineva la ele.
Nu ar strica o reclamatie la Sanepid si/sau protectia consumatorului. Neamul prost ca neamul prost dar sanatatea e scumpa si daca proprietarii piscinei nu pot sa se ocupe de asta atunci sa lase pe altii.
Bazinele sunt putine in Bucuresti spre deloc, piscine insa sunt multe.
Lucrurile sunt ceva mai okay acolo unde se face cat de cat inot – gen stadionul national sau unde abonamentele sunt mai scumpe si se gasesc mai greu (gen WorldClass).
„Afara” exista o diferenta fata de traditionalul roman, daca unul observa o incalcare a igienei are mereu spatele asigurat de celelalte persoane de fata atunci cand atrage atentia nesimtitului / nesimtitei … astfel ca vrei nu vrei te conformezi.
1. e mizerie deja ce conteaza o hartie in plus
2. e curat peste tot, unde e cosul de gunoi
altfel spus traditia locului isi spune cuvantul.
Tine de gradul de civilizatie….. Civilizatia este ceva ce se construieste in foarte mult timp….. Ca schimbarea sa fie facuta pe termen scurt trebuie luate masuri care vor fi percepute ca foarte constringatoare. Lucru mai putin compatibil cu democratia foarte laxa de la noi….
Treaba nu se aplica doar la piscina, dar e un f.plastic exemplu.
Romanii care merg in Austria, etc o sa laude ordinea, curatenia si politetea de acolo. Dar acasa, acea persoana care iti povesteste pe strada sau in masina despre toate calitatile vietii intr-un mediu ca cel austriac o sa ARUNCE tigarea pe jos….. Asta chiar in timp ce iti povesteste!!! Tot in timp ce iti povesteste o sa-i faca educatie lu’ fiu-su spunindu-i clar si raspicat: ce iti pasa tie de altii?!?
Fara un anumit simt al responsabilitatii colective nimic din civilizatia dupa care tinjim nu o sa vina si la noi. Decit cu foarte mari costuri de bani si mai ales de timp.
Tarile occidentale si anumite tari asiatice care au un nivel ridicat al civilizatiei au ajuns acolo in timpuri in care un anumit autoritarism era posibil. In care pedepsele erau suficient de mari si aplicate cu rapiditate. Un exemplu contemporan e Singapore.
Constientizarea publica a necesitatii si trecerea la actiune ptr.remedierea problemei sint foarte problematice acolo unde individualismul e rege si unde retragerea in universul strimt strict familial este o virtute predata de la gradinita.
Acum mai este si o trastura de neam. Noi sintem vesnic nemultumiti (la doamne se vede cu precadere). Oriunde ne-am aseza nu e bine. Intotdeauna regulile locului acela ne nemultumesc. Orice regula este dezbatuta intre romani ca fiind ceva vecin cu asuprirea si nedreptatea. Foarte putini incearca sa treaca dincolo de aparente si sa inteleaga rostul respectivei reguli care il nemultumeste. Interesul colectiv, brusc, nu mai are nici o relevanta in fata interesului individual IMEDIAT.
Cauzele sint multiple. Dar ptr.depasirea metehnelor nationale e necesara o lunga exorcizare. Viitorul apropiat nu aduce nici un semn incurajator, din directia asta…
In Franta am fost la ditamai aquaboulevard-ul lu’ papuc (piscina cu valuri, tobogan, diferite adancimi, fara culoare), si castile nu erau obligatorii. Erau pe acolo de toate soiurile, dar mai ales adolescente cu plete pana la buci, despletite, suav plutind pe valuri. Nu am gasit nici un fir de par primprejurul meu. Nici eu nu mi-am pus casca, daca am vazut ca nimeni nu avea. Si am platit cam 50 de euro pentru mine si junior.
La piscina municipala (din aia clasica, cu culoare) intrarea e cam 3 euro, si castile sunt obligatorii, pe barbati nu-i lasa cu sorturi din alea pana la genunchi, ci musai sa poarte slip stramt. Dus esti cam obligat sa faci, ca treci prin zona lui inainte sa intri, si apa porneste automat, deci vrand nevrand te spala o tarasica.
Nu mi s-a parut ca f-una din ele e mai extraordinar de curata ca aialalta.
Toate ca toate, da’ de ce nu ii lasa in sort, numai in slip? Nu bag mina in foc, dar mi se pare ca in America e exact invers, nu mai e voie decit cu sorturi, ca sa nu fie expusi ochii sensibili ai minorilor chestiilor care se afla in slipii populatiei masculine
Intr-o tara araba am vazut recent costume de baie pentru femeile musulmane. Mai sint alea permise in Franta, sau si alea au fost poprite (si popreala pe sorturile masculine e o incercare de a echilibra cantitatea de centimetri patrati de piele acoperita de costum)?
Dacă nu dai de vreun păr în apă nu prea ai cum să-ți dai seama că e curată sau ba. Decât dacă nu cumva pute. Ceea ce e mai greu. Dar când nu porți cască, inevitabil lași și păr. Chestie de noroc cine îl găsește 🙂
Dollo, iti inteleg frustrarile, dar cred ca putin e exagerata teama ta de sudoarea grasunului. Ai impresia ca cine inoata pe culoar citeva lungimi de bazin nu transpira? Nemaivorbind de toate „bodily fluids” care se amesteca in apa aia.
Parerea mea e ca daca mergi la bazin si te gindesti cu insistenta la toate chestiile astea, iti ucizi cu buna stiinta placerea. Eu prefer sa nu ma gindesc – si dupa cum spune mai sus Ioana, nici in Aquaparkurile budapestane casca nu e obligatorie, si a cam iesit din inventar si la baile termale, saune, samd. Si nici nu am vazut lume sa se inghesuie la dusuri inainte de a intra in apa.
Mai apoi, depinde de la om la om cita rezistenta are la vederea unui fir de par (capilar sau pubian) in apa. Eu de exemplu rezist dirz la imaginea asta, insa nu mai pot minca mititei in Romania, de cind am vazut cum o femeie ii punea pe gratar cu miinile goale, apoi se stergea cu un prosop care arata pestilential, pregatea altii, iar ii punea pe gratar, samd…Fiecare cu idiosincraziile lui. Insa e clar ca dupa o tura la bazin, abia astept sa ajung acasa sa ma deparazitez, din cap pina in picioare…Insa nu o sa renunt la bai din cauta pilozitatii si a transpiratiei altora. Mai teama mi-e insa de chestiile mai putin vizibile: ciuperci, bacterii, trichomonas, samd.
Păi da, eu mă gândesc că dacă sunt atât de delăsători cu igiena, cum o fi cu bolile? Despre care trebuie să dai o declarație pe proprie răspundere, când îți faci abonament. În privința părului, nu știu ce să zic, mie mi s-a părut grețos să-mi curăț perii altora dintre degete și atâta vreme cât e un regulament pe care îl agreezi zic că trebuie să-l respecți. Și cu transpirația când înoți nu știu cum e, dar parcă nu cred că e ca atunci când faci saună. Tre să citim un studiu pe tema asta să vedem cât transpiră înotătorii 😉
Ha ha ha, deci aia cu abonament trebuie sa declare ca nu-s bolnavi. Noroc ca aia care merg doar aleator, fara abonament, nu trebuie sa o faca, ca sa poata raspindi molime in mai multe stranduri, asa, cum le pica bine.
Nu stiu ce s-ar putea face pe chestia asta – poate doar ca sa fie obligatoriu sa se afiseze rezultatele testelor Sanepidului facute asuprta apei, si cind a fost cel mai recent control…
poate citesc acest articol şi acei „indignaţi” care se tot întreabă tâmp cum e posibilă o carte ca „De ce e România altfel”…
Fusai la o zi si 440 de lei distanta sa-mi inscriu copiii la inot ACOLO. Saru’mana, bogdaproste!