Mama face sărățele de când o știu eu. Pentru că nouă întotdeauna ne-au plăcut mai mult deserturile sărate decât alea dulci. Zilele trecute și-a amintit că a mâncat unele mai bune, la o nuntă în familie, și a sunat-o pe verișoara care se lăudase atunci cu ele.
– Auzi, dragă, ia spune-mi și mie cum faci tu saleurile?, o întreabă mama, doctă.
– Dar eu nu știu să fac saleuri, n-am făcut niciodată!, îi zice aia, surprinsă
– Păi cum, că am mâncat eu la nuntă…
– Aaa, păi alea sunt sărățele!, recunoaște ușurată verișoara.
Acum să ne-am lămurit etimologic, să vă zic și că în timp ce scriu aceste rânduri am în stânga o căpiță de saleuri, iar în dreapta un pahar cu bere. Iar într-un saleu-sărățel din ăsta s-au îmbinat armonios rețeta tradițională a mamei și inputurile verișoarei. Iată cum s-a întâmplat:
Ingrediente
1/2 kg de brânză telemea
200 gr brânză dulce
3 ouă
1 pachet de margarină+ 2 linguri de untură (vă puteți lipsi de untură dacă nu aveți, dar mama zice că le dă frăgezime)
100 ml de borș
3-4 linguri cu smântână + 1 borcănel cu iaurt de 200 gr
chimen după gust (mie îmi place mult chimenul, așa că a pus vreo 50 de grame)
drojdie cât o nucă (un pachețel 25 gr pentru riguroși)
făină cât cuprinde (ca să nu avem vorbe, mama a zis că a pus cam 1 kg de făină, dar trebuie să vă învățați cu acest „cât curpinde” că altfel nu iese coca)
Ostilitățile
Începeți să le amestecați pe toate, într-un lighean încăpător. Brânza, margarina, două ouă, untura, smântâna, drojdia dizolvată în borș, și pe măsură ce se omogenizează ingredientele începeți să adăugați și făină. La prima frământare compoziția înghite deja destul de multă făină, aproape un kg.
Pontul 1 – mama pune și semințele de chimen în cocă, pentru că astfel se dispersează uniform în sărățele. Unii presară deasupra chimen, odată cu sarea, dar nu e același lucru.
După ce ați obținut o cocă din toate ingredientele de mai sus o puneți la frigider până a doua zi.
Pontul 2– Secretul frăgezimii saleurilor este acela că prepararea lor trebuie începută cu o zi înainte de coacere. E bine să stea la frigider peste noapte coca, iar la fiecare 2-3 ore să fie scoasă afară și frământată, iar asta trebuie să se întâmple de cel puțin două ori.
Mama s-a apucat de exemplu să facă coca pe la prânz, a pus-o la frigider, a mai frământat-o de două ori până seara, iar a doua zi dimineața le-a copt. La fiecare frământat a mai adăugat făină, la ochi.
În timp ce întindeți foaie după foaie e bine să țineți restul de cocă la frigider, pentru că altfel se va înmuia afară. Foaia odată întinsă trebuie tăiată fâșii de lățimea unui deget, iar fâșiile trebuie așezate în tavă pe o hârtie de copt. Mama a preferat hârtia ca să nu ungă și să spele tăvile de fiecare dată, pentru că la cantitatea asta aveți câteva tăvi de copt.
Odată așezate frumos în tavă, ca soldățeii, sărățelele trebuie unse mai întâi cu celălalt ou rămas (bătut, da?), iar deasupra presărați sare de mare (din aia cu cristale mari) și cașcaval ras. Chestia cu sarea presărată e tot a la mama, pentru că ea a constatat că brânza asta pe care a folosit-o nu a fost suficient de sărată. Dar nu prea aveți cum să vă dați seama cât de sărate vă ies sărățelele până nu scoateți prima tavă din cuptor.
Și pentru că tot am rostit cuvântul, da, fiecare tavă se bagă la cuptor timp de 25-30 de minute la foc tare – 200-220 de grade. Problema cu cuptorul mamei e că el nu coace bine deasupra, de asta ele sunt cam palide când sunt scoase din cuptor, dar sunt făcute, pentru că pe fund sunt rumenite. Unii le preferă mai arse. Deci vedeți și voi cât le lăsați în cuptor. După gust 😉
Hai noroc și poftă bună!
Ghicitoare culinară
Și acum marea ghicitoare. Vă invit să ghiciți ce sunt chestiile astea din poză, și ce conțin ele. Vă spun doar că pot fi atât desert, cât și aperitiv, că nu sunt nici dulci, nici sărate, dar au un gust minunat, ca de trufă 😉 Deși nu costă atât de mult.
Cine ghicește are dreptul să-mi ceară ceva, ce dorește, în niște limite, desigur 😛 Nu știu ce premiu să ofer pentru că am mai avut două-trei concursuri până acum și n-am avut noroc să beau o bere cu câștigătorii, din varii motive. Așa că aș zice și acum că îi ofer o bere ghicitorului, dar poate e abstinent/ă, așa că las la latitudinea câștigătorului să ceară ce premiu vrea. Am de exemplu o ditamai biblioteca, pot să ofer cado din ea orice 🙂
Așadar, vă băgați? Ce credeți voi că e în poză?
Am facut si eu o reteta asemanatoare de prune uscate si curmale, dar cu umplutura de branzica de vaci, fistic macinat, miere si 2 lg cognac.
Insa in poza prunele par sa fie umplute cu somon/peste afumat sau bacon, pe langa morcov si nuca, legate cu putina maioneza. Si pentru cine nu a gustat, aceste umpluturi se preteaza foarte bine si cu smochine.
Dap, maioneza cu o leacă de usturoi era ce lipsea ca să le lege. Dar fără carne de vreun fel. Numai morcov, nucă, maioneză, usturoi
Bravo Vio. Sa ne spui si noua cum te-ai bucurat si de premiul oferit 🙂
Păi nu prea a câștigat nimeni după ochiul meu, Vio a plusat și cu somoane, ceea ce nu există în compoziție, dar dacă are drum prin România putem negocia:) Din câte văd după IP nu prea e de pe meleagurile noastre. Nu Vio?
Castigul consta in obtinerea retetei 🙂 … din moment ce suntem mai multi cei care ne-am dat cu presupusul nu avea cum sa fie un castigator. Cred ca IP-ul ala arata ceva gresit, sunt la o aruncatura de Bucuresti (oleaca mai spre Calarasi), desi pana acum trei ani jumate ingrosam randurile la tramvaie si metrou in drum spre jobul din Aviatiei … ce vremuri, brrr… mai aveam putin si o luam razna si eu si sotul.
Păi atunci poate bem un suc de prune cândva, dacă ești așa aproape 🙂 Când ai drum prin frumoasa Capitală să dai un semn.