Saleuri-sărățele și o ghicitoare (de la mama)

Mare concurs mare: vă ofer rețeta de saleuri a familiei și vă invit să ghiciți ce a pus mama în guguloaiele din ultima poză. Premiul e la alegerea câștigătorului :) Ocazie unică în viață!

Mama face sărățele de când o știu eu. Pentru că nouă întotdeauna ne-au plăcut mai mult deserturile sărate decât alea dulci. Zilele trecute și-a amintit că a mâncat unele mai bune, la o nuntă în familie, și a sunat-o pe verișoara care se lăudase atunci cu ele.

– Auzi, dragă, ia spune-mi și mie cum faci tu saleurile?, o întreabă mama, doctă.

– Dar eu nu știu să fac saleuri, n-am făcut niciodată!, îi zice aia, surprinsă

– Păi cum, că am mâncat eu la nuntă…

– Aaa, păi alea sunt sărățele!, recunoaște ușurată verișoara.

Acum să ne-am lămurit etimologic, să vă zic și că în timp ce scriu aceste rânduri am în stânga o căpiță de saleuri, iar în dreapta un pahar cu bere. Iar într-un saleu-sărățel din ăsta s-au îmbinat armonios rețeta tradițională a mamei și inputurile verișoarei. Iată cum s-a întâmplat:

Ingrediente

1/2 kg de brânză telemea

200 gr brânză dulce

3 ouă

1 pachet de margarină+ 2 linguri de untură (vă puteți lipsi de untură dacă nu aveți, dar mama zice că le dă frăgezime)

100 ml de borș

3-4 linguri cu smântână + 1 borcănel cu iaurt de 200 gr

chimen după gust (mie îmi place mult chimenul, așa că a pus vreo 50 de grame)

drojdie cât o nucă (un pachețel 25 gr pentru riguroși)

făină cât cuprinde (ca să nu avem vorbe, mama a zis că a pus cam 1 kg de făină, dar trebuie să vă învățați cu acest „cât curpinde” că altfel nu iese coca)

Ostilitățile

Începeți să le amestecați pe toate, într-un lighean încăpător. Brânza, margarina, două ouă, untura, smântâna, drojdia dizolvată în borș, și pe măsură ce se omogenizează ingredientele începeți să adăugați și făină. La prima frământare compoziția înghite deja destul de multă făină, aproape un kg.

Pontul 1 – mama pune și semințele de chimen în cocă, pentru că astfel se dispersează uniform în sărățele. Unii presară deasupra chimen, odată cu sarea, dar nu e același lucru.

După ce ați obținut o cocă din toate ingredientele de mai sus o puneți la frigider până a doua zi.

Pontul 2– Secretul frăgezimii saleurilor este acela că prepararea lor trebuie începută cu o zi înainte de coacere. E bine să stea la frigider peste noapte coca, iar la fiecare 2-3 ore să fie scoasă afară și frământată, iar asta trebuie să se întâmple de cel puțin două ori.

Mama s-a apucat de exemplu să facă coca pe la prânz, a pus-o la frigider, a mai frământat-o de două ori până seara, iar a doua zi dimineața le-a copt. La fiecare frământat a mai adăugat făină, la ochi.

În timp ce întindeți foaie după foaie e bine să țineți restul de cocă la frigider, pentru că altfel se va înmuia afară. Foaia odată întinsă trebuie tăiată fâșii de lățimea unui deget, iar fâșiile trebuie așezate în tavă pe o hârtie de copt. Mama a preferat hârtia ca să nu ungă și să spele tăvile de fiecare dată, pentru că la cantitatea asta aveți câteva tăvi de copt.

Odată așezate frumos în tavă, ca soldățeii, sărățelele trebuie unse mai întâi cu celălalt ou rămas (bătut, da?), iar deasupra presărați sare de mare (din aia cu cristale mari) și cașcaval ras. Chestia cu sarea presărată e tot a la mama, pentru că ea a constatat că brânza asta pe care a folosit-o nu a fost suficient de sărată. Dar nu prea aveți cum să vă dați seama cât de sărate vă ies sărățelele până nu scoateți prima tavă din cuptor.

Și pentru că tot am rostit cuvântul, da, fiecare tavă se bagă la cuptor timp de 25-30 de minute la foc tare – 200-220 de grade. Problema cu cuptorul mamei e că el nu coace bine deasupra, de asta ele sunt cam palide când sunt scoase din cuptor, dar sunt făcute, pentru că pe fund sunt rumenite. Unii le preferă mai arse. Deci vedeți și voi cât le lăsați în cuptor. După gust 😉

Hai noroc și poftă bună!

Ghicitoare culinară

Și acum marea ghicitoare. Vă invit să ghiciți ce sunt chestiile astea din poză, și ce conțin ele. Vă spun doar că pot fi atât desert, cât și aperitiv, că nu sunt nici dulci, nici sărate, dar au un gust minunat, ca de trufă 😉 Deși nu costă atât de mult.

Cine ghicește are dreptul să-mi ceară ceva, ce dorește, în niște limite, desigur 😛 Nu știu ce premiu să ofer pentru că am mai avut două-trei concursuri până acum și n-am avut noroc să beau o bere cu câștigătorii, din varii motive. Așa că aș zice și acum că îi ofer o bere ghicitorului, dar poate e abstinent/ă, așa că las la latitudinea câștigătorului să ceară ce premiu vrea. Am de exemplu o ditamai biblioteca, pot să ofer cado din ea orice 🙂

Așadar, vă băgați? Ce credeți voi că e în poză?

 

Etichete: , , , ,

33 comentarii la “Saleuri-sărățele și o ghicitoare (de la mama)” Subscribe

  1. Ioana 02/02/2013 at 20:57 #

    Mama face o reteta asemanatoare, dar cu unt si fara branza dulce (doar sarata, iar mie imi place multa) si rezultatul se modeleaza in covrigei (cu o forma, evident). De cate ori ma duc acasa o innebunesc cu aia, ca e de muncit, nu gluma :))
    Prune umplute cu morcov, ciuperci, ceapa, cascaval si ou ? Trufa n-am mancat, la bucatarie nu ma pricep, dar ma iau dupa aspect :))

    • Béranger 02/02/2013 at 21:01 #

      Garantat prune umplute, dar cu ce?

    • Dollo 02/02/2013 at 21:24 #

      Ioana, prune umplute, evident 🙂 Dar compoziția e schepsisul 🙂 Nu ai nimerit, dar mai poți trage de câteva ori, că tot ziceam că bem o cafea vreodată :))

  2. ady 02/02/2013 at 23:56 #

    tata e marele maestru la saleuri cand eram eu copil. n-a mai facut de muuulta vreme. in ultimii ani am gasit o alta reteta de care sunt multumita: 250 g casacaval ras, 200g faina, 200g unt rece in fulgi, putina sare si un strop de boia dulce. se framanta toate impreuna, se tine aluatul la rece min. o ora si apoi se procedeaza cum face mama ta. se ung cu 1galbenus si se presara cu chimen.
    daca imi pemiti, as vrea sa adaug un pont, izvorat dintr-o oarecare lene: dupa ce se intande foaia de aluat, se pune in tava, asa, netaiata. se taie saleo-saratelele direct in tava ca sa nu ne mai pierdem mintile mutand fiecare saleo-saratea de pe masa in tava.
    umplutura ghicitorii sigur are morcov si ou ca sa lege. s-ar putea sa fie si ceva varza, ca in reteta de gogosar murat, umplut cu morcov si varza.

    • Dollo 03/02/2013 at 11:25 #

      Boia? Așa puțină făină? Da, și eu cred că tăierea direct în tavă ar fi mai eficientă, dar s-ar putea să tai hârtia.
      Doar morcovul e ghicit din umplutură 🙂

      • ady 03/02/2013 at 12:29 #

        pai ies putine. d-aia asa putina faina. boiaua le da o culoare un pic roscata. dar putina, ultima oara am scapat cam multa si mi s-au parut usor amarui. de obicei multiplic reteta.
        daca le tai cu o rola d-aia speciala nu se taie si hartia. nici cu cutitul dc esti un pic atent.
        eu prefer sa fiu atenta decat sa permut o masa de saratele pe tava. in plus se ung si mai simplu daca ungi cu ou toata foaia si apoi tai. ce sa zic, eu am accese de lene si incerc sa-mi usurez munca.

  3. sorin 03/02/2013 at 00:00 #

    kimen nu exista. chimen da. ka sa fiu karkotas

    • Dollo 03/02/2013 at 11:22 #

      eshti 😀

  4. Flower 03/02/2013 at 00:38 #

    Eu fac uneori un orez cu prune afumate. Il servesc si ca fel principal, dar si ca desert. Nu stiu daca am ghicit, dar mama ta mi-a dat o idee fenomenala de a scoate si un aperitiv din acest fel de mancare, aperitiv ce poate capata acea culoare „de morcov” de la gatirea in cuptor.

    • Dollo 03/02/2013 at 11:25 #

      Nu sunt băgate la cuptor 🙂 Da, și mama făcea pe vremuri orez cu prune, oare de ce n-o fi mai făcut?

  5. Elena 03/02/2013 at 00:53 #

    prune uscate umplute cu nuca si gem

    • Dollo 03/02/2013 at 11:26 #

      Nucă da, gem nu 🙂 Bine că n-ai câștigat că trebuia să vii în România:))

  6. Sakura 03/02/2013 at 04:10 #

    Aş propune o mică finisare. Seminţele de chimen înainte de a fi amestecate în blat, eu le-aş trece prin râşniţa de cafea. Eliberează mult mai bine aromele. Aşa procedez şi cu chimenul pentru salata de sfeclă.

    Legat de umplutura din poza aia… mi-am adus aminte de un banc. Bărbatul întors de la serviciu, îşi întreabă tânăra soţie:
    – Ce-ai gătit?
    – Pui umplut.
    – Cu ce l-ai umplut?
    – Cu nimic, era deja plin când l-am tăiat.

    • Dollo 03/02/2013 at 11:27 #

      Bancul ăsta e din categoria cu găinațul care ieșea la suprafața supei, nu? 🙂 Cum e salata de sfeclă cu chimen?

  7. Niki 03/02/2013 at 09:05 #

    Ce zic eu ca-i in prune: orez sau alte alea, de exemplu arpacas, si ceva miez de nuca.

    • Dollo 03/02/2013 at 11:28 #

      Fără orez.

      • Niki 03/02/2013 at 12:27 #

        da’ niste nuca e, nu?

        • Dollo 03/02/2013 at 12:33 #

          e

  8. Xanaxdoo 03/02/2013 at 15:45 #

    morcov, nuca, mere rase, trase toate-n prune

    • Dollo 03/02/2013 at 16:45 #

      fără mere 🙂

      • Xanaxdoo 03/02/2013 at 20:13 #

        pai merele erau contributia mea, prunele si morcovii fusesera deja ghicite…deci am ratat premiul

        • Dollo 03/02/2013 at 22:37 #

          Se pare că oricum l-a ratat toată lumea 🙂 Hotărât n-am noroc să premiez cititorii.

  9. spufi 03/02/2013 at 19:06 #

    mhmmmm…. telina, morcov si nuca?

    • Dollo 03/02/2013 at 22:36 #

      Fără țelină, dar noi oricum trebuie să bem vinul ăla 🙂

      • spufi 04/02/2013 at 17:21 #

        ce program ai in weekend?

        • Dollo 04/02/2013 at 20:49 #

          Deocamdată n-am, discutăm pe email:)

  10. Geezer 04/02/2013 at 14:02 #

    chiar nu se lasa ghicit. si mor de curiozitate. smantana/iaurt? (pe langa morcov, nuci, prune)

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?