Mama face sărățele de când o știu eu. Pentru că nouă întotdeauna ne-au plăcut mai mult deserturile sărate decât alea dulci. Zilele trecute și-a amintit că a mâncat unele mai bune, la o nuntă în familie, și a sunat-o pe verișoara care se lăudase atunci cu ele.
– Auzi, dragă, ia spune-mi și mie cum faci tu saleurile?, o întreabă mama, doctă.
– Dar eu nu știu să fac saleuri, n-am făcut niciodată!, îi zice aia, surprinsă
– Păi cum, că am mâncat eu la nuntă…
– Aaa, păi alea sunt sărățele!, recunoaște ușurată verișoara.
Acum să ne-am lămurit etimologic, să vă zic și că în timp ce scriu aceste rânduri am în stânga o căpiță de saleuri, iar în dreapta un pahar cu bere. Iar într-un saleu-sărățel din ăsta s-au îmbinat armonios rețeta tradițională a mamei și inputurile verișoarei. Iată cum s-a întâmplat:
Ingrediente
1/2 kg de brânză telemea
200 gr brânză dulce
3 ouă
1 pachet de margarină+ 2 linguri de untură (vă puteți lipsi de untură dacă nu aveți, dar mama zice că le dă frăgezime)
100 ml de borș
3-4 linguri cu smântână + 1 borcănel cu iaurt de 200 gr
chimen după gust (mie îmi place mult chimenul, așa că a pus vreo 50 de grame)
drojdie cât o nucă (un pachețel 25 gr pentru riguroși)
făină cât cuprinde (ca să nu avem vorbe, mama a zis că a pus cam 1 kg de făină, dar trebuie să vă învățați cu acest „cât curpinde” că altfel nu iese coca)
Ostilitățile
Începeți să le amestecați pe toate, într-un lighean încăpător. Brânza, margarina, două ouă, untura, smântâna, drojdia dizolvată în borș, și pe măsură ce se omogenizează ingredientele începeți să adăugați și făină. La prima frământare compoziția înghite deja destul de multă făină, aproape un kg.
Pontul 1 – mama pune și semințele de chimen în cocă, pentru că astfel se dispersează uniform în sărățele. Unii presară deasupra chimen, odată cu sarea, dar nu e același lucru.
După ce ați obținut o cocă din toate ingredientele de mai sus o puneți la frigider până a doua zi.
Pontul 2– Secretul frăgezimii saleurilor este acela că prepararea lor trebuie începută cu o zi înainte de coacere. E bine să stea la frigider peste noapte coca, iar la fiecare 2-3 ore să fie scoasă afară și frământată, iar asta trebuie să se întâmple de cel puțin două ori.
Mama s-a apucat de exemplu să facă coca pe la prânz, a pus-o la frigider, a mai frământat-o de două ori până seara, iar a doua zi dimineața le-a copt. La fiecare frământat a mai adăugat făină, la ochi.
În timp ce întindeți foaie după foaie e bine să țineți restul de cocă la frigider, pentru că altfel se va înmuia afară. Foaia odată întinsă trebuie tăiată fâșii de lățimea unui deget, iar fâșiile trebuie așezate în tavă pe o hârtie de copt. Mama a preferat hârtia ca să nu ungă și să spele tăvile de fiecare dată, pentru că la cantitatea asta aveți câteva tăvi de copt.
Odată așezate frumos în tavă, ca soldățeii, sărățelele trebuie unse mai întâi cu celălalt ou rămas (bătut, da?), iar deasupra presărați sare de mare (din aia cu cristale mari) și cașcaval ras. Chestia cu sarea presărată e tot a la mama, pentru că ea a constatat că brânza asta pe care a folosit-o nu a fost suficient de sărată. Dar nu prea aveți cum să vă dați seama cât de sărate vă ies sărățelele până nu scoateți prima tavă din cuptor.
Și pentru că tot am rostit cuvântul, da, fiecare tavă se bagă la cuptor timp de 25-30 de minute la foc tare – 200-220 de grade. Problema cu cuptorul mamei e că el nu coace bine deasupra, de asta ele sunt cam palide când sunt scoase din cuptor, dar sunt făcute, pentru că pe fund sunt rumenite. Unii le preferă mai arse. Deci vedeți și voi cât le lăsați în cuptor. După gust 😉
Hai noroc și poftă bună!
Ghicitoare culinară
Și acum marea ghicitoare. Vă invit să ghiciți ce sunt chestiile astea din poză, și ce conțin ele. Vă spun doar că pot fi atât desert, cât și aperitiv, că nu sunt nici dulci, nici sărate, dar au un gust minunat, ca de trufă 😉 Deși nu costă atât de mult.
Cine ghicește are dreptul să-mi ceară ceva, ce dorește, în niște limite, desigur 😛 Nu știu ce premiu să ofer pentru că am mai avut două-trei concursuri până acum și n-am avut noroc să beau o bere cu câștigătorii, din varii motive. Așa că aș zice și acum că îi ofer o bere ghicitorului, dar poate e abstinent/ă, așa că las la latitudinea câștigătorului să ceară ce premiu vrea. Am de exemplu o ditamai biblioteca, pot să ofer cado din ea orice 🙂
Așadar, vă băgați? Ce credeți voi că e în poză?
Mama face o reteta asemanatoare, dar cu unt si fara branza dulce (doar sarata, iar mie imi place multa) si rezultatul se modeleaza in covrigei (cu o forma, evident). De cate ori ma duc acasa o innebunesc cu aia, ca e de muncit, nu gluma :))
Prune umplute cu morcov, ciuperci, ceapa, cascaval si ou ? Trufa n-am mancat, la bucatarie nu ma pricep, dar ma iau dupa aspect :))
Garantat prune umplute, dar cu ce?
Ioana, prune umplute, evident 🙂 Dar compoziția e schepsisul 🙂 Nu ai nimerit, dar mai poți trage de câteva ori, că tot ziceam că bem o cafea vreodată :))
tata e marele maestru la saleuri cand eram eu copil. n-a mai facut de muuulta vreme. in ultimii ani am gasit o alta reteta de care sunt multumita: 250 g casacaval ras, 200g faina, 200g unt rece in fulgi, putina sare si un strop de boia dulce. se framanta toate impreuna, se tine aluatul la rece min. o ora si apoi se procedeaza cum face mama ta. se ung cu 1galbenus si se presara cu chimen.
daca imi pemiti, as vrea sa adaug un pont, izvorat dintr-o oarecare lene: dupa ce se intande foaia de aluat, se pune in tava, asa, netaiata. se taie saleo-saratelele direct in tava ca sa nu ne mai pierdem mintile mutand fiecare saleo-saratea de pe masa in tava.
umplutura ghicitorii sigur are morcov si ou ca sa lege. s-ar putea sa fie si ceva varza, ca in reteta de gogosar murat, umplut cu morcov si varza.
Boia? Așa puțină făină? Da, și eu cred că tăierea direct în tavă ar fi mai eficientă, dar s-ar putea să tai hârtia.
Doar morcovul e ghicit din umplutură 🙂
pai ies putine. d-aia asa putina faina. boiaua le da o culoare un pic roscata. dar putina, ultima oara am scapat cam multa si mi s-au parut usor amarui. de obicei multiplic reteta.
daca le tai cu o rola d-aia speciala nu se taie si hartia. nici cu cutitul dc esti un pic atent.
eu prefer sa fiu atenta decat sa permut o masa de saratele pe tava. in plus se ung si mai simplu daca ungi cu ou toata foaia si apoi tai. ce sa zic, eu am accese de lene si incerc sa-mi usurez munca.
kimen nu exista. chimen da. ka sa fiu karkotas
eshti 😀
Eu fac uneori un orez cu prune afumate. Il servesc si ca fel principal, dar si ca desert. Nu stiu daca am ghicit, dar mama ta mi-a dat o idee fenomenala de a scoate si un aperitiv din acest fel de mancare, aperitiv ce poate capata acea culoare „de morcov” de la gatirea in cuptor.
Nu sunt băgate la cuptor 🙂 Da, și mama făcea pe vremuri orez cu prune, oare de ce n-o fi mai făcut?
prune uscate umplute cu nuca si gem
Nucă da, gem nu 🙂 Bine că n-ai câștigat că trebuia să vii în România:))
Aş propune o mică finisare. Seminţele de chimen înainte de a fi amestecate în blat, eu le-aş trece prin râşniţa de cafea. Eliberează mult mai bine aromele. Aşa procedez şi cu chimenul pentru salata de sfeclă.
Legat de umplutura din poza aia… mi-am adus aminte de un banc. Bărbatul întors de la serviciu, îşi întreabă tânăra soţie:
– Ce-ai gătit?
– Pui umplut.
– Cu ce l-ai umplut?
– Cu nimic, era deja plin când l-am tăiat.
Bancul ăsta e din categoria cu găinațul care ieșea la suprafața supei, nu? 🙂 Cum e salata de sfeclă cu chimen?
Ce zic eu ca-i in prune: orez sau alte alea, de exemplu arpacas, si ceva miez de nuca.
Fără orez.
da’ niste nuca e, nu?
e
morcov, nuca, mere rase, trase toate-n prune
fără mere 🙂
pai merele erau contributia mea, prunele si morcovii fusesera deja ghicite…deci am ratat premiul
Se pare că oricum l-a ratat toată lumea 🙂 Hotărât n-am noroc să premiez cititorii.
mhmmmm…. telina, morcov si nuca?
Fără țelină, dar noi oricum trebuie să bem vinul ăla 🙂
ce program ai in weekend?
Deocamdată n-am, discutăm pe email:)
chiar nu se lasa ghicit. si mor de curiozitate. smantana/iaurt? (pe langa morcov, nuci, prune)