Un transplant de creier la doamna

Donarea de organe, acceptată în fine și de biserică, promovată de medici și popularizată de ProTV, orbecăie, totuși, în întunericul din mintea unora. Chiar și după ce au beneficiat de un transplant în familie

U nul din motivele pentru care admir știrile ProTV – dincolo de prostiile pe care le-au mai făcut și ei de-a lungul vremii – este faptul că acolo cineva gândește niște politici editoriale. Lucru care nu se întâmpla la niciun alt organ de presă din țărișoară. Actuala campanie derulată de ei mă încântă și mă face, ca ziarist, să salivez profesional. „Există viață după moarte” e o campanie prin care ProTV sprijină eforturile Ministerului Sănătății de a impulsiona donarea de organe într-o țară cu oameni egoiști, habotnici, prost informați sau doar proști.

În fiecare seară, la știri, ProTV mai picură un strop de informare în mintea îmbâcsită de tabloide a nației. Suntem țara europeană de la coada clasamentului ca număr de donatori – doar patru la un milion – țara în care legal nu a fost acceptat acordul prezumat al omului de a fi, când moare, donator de organe. Deși e treaba fiecăruia să decidă pentru el, legiuitorul român a decis că asta e de competența familiei. Rudele de gradul unu trebuie să semneze dacă sunt de acord să îngroape un cadavru cu organe sau fără.

Surprinzător, în campania asta este pus la loc de cinste „acordul” Bisericii ortodoxe. Oamenii trebuie să știe că biserica (și ortodoxă și catolică) și-a dat acordul (abia) în urmă cu trei ani pentru donarea de organe. „În Rai nu intrăm cu un inventar de organe pe care le-am avut. Ci viața de dincolo este dată de câte virtuți am însumat”, spune Vasile Răduca, profesor de bioetică, citat de ProTV.

E interesant de aflat ce a stat acum trei ani la baza acestei decizii a Consiliului de Bioetică al Patriarhiei Române. Și de ce nu se pot însuma virtuțile astea și când omul vrea să fie incinerat, că doar nu-și arde și virtuțile odată cu carnea. Oricum, fiecare poate alege să creadă ce vrea. Că persoana lui dragă va trăi în alții, prin organele alea sau că pur și simplu va face o faptă bună fără să aștepte ceva în schimb. Indiferent de situația mortul de la groapă nu se mai întoarce, dar măcar ai încercat să le lungești drumul altora către mormânt.

În fine, e bine că în ciuda defectelor legislative, a penuriei de fonduri, a stângăciilor de tot felul se mișcă lucrurile și se face ceva. Nu suntem noi chemați să-i judecăm nici pe cei care primesc organele – dacă le merită – nici pe cei care mor. După cum nici pe rudele acestora nu se cade să le judecăm, mai ales dacă nu au habar, n-au fost în situația aia,  nu au citit, nu știm cum reacționează fiecare la durere etc. Totuși, de la ruda cuiva care a beneficiat de un organ donat ai oarecari așteptări. Priviți-o pe mama de la minutul 1 din această știre ProTV. Fiul ei este primitorul unui ficat. Băiatul spune că ar vrea să fie și el donator, dacă vreodată va fi cazul. Mama lui nu știe dacă ar fi de acord să semneze. Măcar pentru conjunctura în care se afla atunci, oare mintea doamnei în cauză nu putea să facă un efort și să gândească un pic? Că doar nu i se cerea să-și doneze creierul, doamne ferește!

Nu vă întreb dacă v-ați dona propriile organe, că oricum nu vă dă nimeni posibilitatea asta în România, dar 

Voi ați fi de acord să donați organele altcuiva din familie?

Vezi Rezultatele

Etichete: , , , ,

32 comentarii la “Un transplant de creier la doamna” Subscribe

  1. claus web 13/03/2013 at 11:49 #

    E o veste extraordinara. Ma bucura foarte mult ca sustine televiziunea astfel de campanii. Exista si alte campanii pe la care televiziunea, una dintre cele cateva de calitate, le-a initiat cu sprijinul oamenilor obisnuiti si in care statul era binevenit sa se implice sau sa isi acorde sprijinul dar nu s-a intamplat asa. Totusi, e o veste foarte buna pentru ca intr-adevar, titlul campaniei e cel mai inspirat si de maxima incurajare, pentru cei care au nevoie de un transplant sau care au o ultima sansa de a supravietui printr-un transplant de organe.

  2. Emil 04/04/2013 at 02:17 #

    După ce ani de zile ne-au bombardat cu profeţiile jegului ăluia numit Brucan, pe post de guru politic (nu sunt chiar sigur că fanii Pro TV realizează cu ce s-a ocupat domnu’ guru prin tinereţea lui revoluţionară) şi după ce ce l-au transformat pe musiu căcărează, crescătorul de oi de la Pipera, în star naţional, io, personal, îmi rezerv dreptul fundamental de a trata cu silă şi siktir orice fel de campanie de responsabilizare venită din partea ProTV. Indiferent de tematica abordată.

  3. claus web 04/04/2013 at 10:41 #

    Aveti dreptate, in privinta asta. Se stie ca a contribuit la ascensiunea ‘acelui’ sistem, insa e bine-venita, totusi, campania aceasta. Daca are anumite substraturi, atunci, deja se intra in alta zona…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată