L-am adunat dintr-o cârciumă într-o sâmbătă seară, acum fix o săptămână. Se lăsase îmbătat de mângâierile tuturor femeilor din incintă până când a adormit pe masa mea. Mic, slăbănog, cu niște cataliguțe de picioare, mustăți albe, ochi caramel, urechi mari ca de liliac și glas pițigăiat încă neformat.
Am zis să-i fac o bucurie Toshibei, să avem și noi un bărbat în casă, stâlp de încredere în calea plictisului. Zis și făcut. Când am intrat amândoi pe ușă, Toshiba s-a zbârlit, a scuipat, a mârâit și dusă sub cadă a fost, de parcă venea furtuna. Știa ea ce știa. Pentru că nimic din ce era al ei n-a rămas de atunci neocupat. Pisicul s-a simțit ca la el acasă din primul moment. I-a mâncat mâncarea, i-a botezat nisipul, i-a fugărit un pic prin casă jucăriile și apoi s-a stabilit în pat, de unde nu s-a mai dat jos toată noaptea.
A doua zi a plouat cu bulbuci, iar Toshiba a postit negru. N-a mâncat, n-a băut, n-a vrut nici măcar să iasă de sub cadă. Pe pisic l-am prezentat la doctor, a fost deparazitat și consultat. Are cam trei luni, judecând după dinții deja formați. Încă mai bea lapte, motiv pentru care e și el la fel de bășinos cum era ea la început. În rest îi mănâncă mâncarea ei deși i-am luat și din aia de pui – și cacă intens și urât mirositor în nisipul comun.
Zilele au trecut, norii s-au risipit, a ieșit și Toshiba din ascunzătoare ca să-și vadă cu ochii ei uzurpatorul. Mamă și ce ochi. Știți senzația aia când te trezești noaptea în sudori reci și vezi niște ochi verzi și ficși ațintiți asupra ta? E, asta era Toshiba, în primele nopți, când venea la marginea patului și ne privea pe amândoi cum dormim. Pumnale otrăvite îi ieșeau din ochi și pe toate le-ar fi înfipt direct în trupul deșirat al pisicului care se cuibărește mereu lângă mine.
Mie îmi arunca privirea aia de soție înșelată cu atitudinea „Miroși a curve!”. Ori de câte ori încercam s-o iau în brațe mă respingea cu dispreț cu labele și întorcea nasul. Pisicul, ca o Lolită care sparge căsnicii, se urcă pe mine, mă miroase, mă pupă, mă privește fix în ochi și toarce din te miri ce. Cum să nu-l urască? Bașca pozițiile cele mai rupătoare de inimi în care doarme.
Drept să spun, în primele trei zile am crezut că soarta lui nu e la noi în casă. Noroc că a plouat două zile că altfel îl duceam înapoi în cârciumă. Mi se rupea inima de suferința Toshibei și mă simțeam vinovată. Nu vă mai spun ce reacție furioasă a avut mama când a aflat că încep să semăn cu „femeile alea nebune care adună pisici”. „Îți faci grădină zoo din casa aia, ce e în capul tău?! Mă faci să-mi schimb părerea despre tine!” Clar săptămâna trecută a fost una dificilă. Chin s-o împac pe Toshiba, să-l iau pe uzurpator din calea ei măcar ca să mănânce, chin s-o fac să se lase din nou mângâiată, exclus să se lase luată în brațe sau să se mai urce în patul spurcat de el.
În cele din urmă lucrurile au început să se îndrepte. L-a amușinat de câteva ori când el dormea răstignit în patul matrimonial, iar când sunt treji amândoi nu se mai înfoaie toată când se apropie de ea. Ea continuă să mă aștepte la ușă când vin, el n-o face întotdeauna, iar eu profit de ocazie s-o mângâi și s-o pup pe ea, ca să vadă că ea e în continuare prima doamnă. El a prins curaj și acum nu mai scâncește cum făcea când ea îl scuipa, ci sare la bătaie cu labele din față în sus. Ea se retrage nervoasă. Probabil că încă nu s-a tranșat supremația.
Soarta lui încă nu e decisă, nu sunt sigură că e o idee bună să-l păstrez, deși mi-a intrat deja la suflet. Are o personalitate complet diferită de a Toshibei, nu se teme de furtună, nici de aspirator, sare la bătaie cu mătura și a cam hărtănit feriga agățându-se de ea. Nopțile mele sunt pline de pe la 2 până pe la 4-5 dimineața, pentru că se aleargă unul pe altul și se bat pe jucării. Toshiba le redescoperă acum, deși zăceau prin casă nejucate de luni de zile, văzând că el le apreciază.
Dacă ne decidem să-l păstrăm pe noul bărbat din viața noastră va trebui să-i punem un nume, Deocamdată nu răspunde la niciun apelativ, e un rebel. Dar probabil că ar trebui să primească o denumire tot din domeniul computerelor, ca să fie armonie în casă. Ce părere aveți?
WordPress!
Bose! Nu fac computere, dar fac sisteme de sunet care completează perfect computerele ;).
Daca e sa ma iau dupa poze si din ce ne-ai povestit, as zice ca ambele si-au ales singure numele. Toshiba a ales, primul loc din casa unde sa doarma, laptopul, iar pe junior l-am vazut langa o chestie (am inteles ca-i o jucarie) cu marca Canon. Langa un laptop Toshiba ar sta bine o imprimanta Canon. Asadar … propun Canon sa se numeasca. Dar, daca vrei musai brand de computer, mutrisoara lui imi sugereaza ca i s-ar potrivi Philip(s).
Ai sa vezi ca, in scurt timp, Toshiba il va accepta si cum spunea Oana mai sus, isi va descoperi si instinctele materne. Si dupa ce se vor imprieteni … he he, nu te vad bine … sa vezi ce trezire iti vor da la 5 dimi, ce joaca le apuca la ora aia, cata energie au, ce alergatura, tropote si smotoceli acompaniate te mieunaturi … revolutie fac :))
Fiind motanel va avea picioare mai lungi, in speta cele din spate, cap mai mare si urechiusele, din pacate, vor ramane de liliac. Fizic o sa fie mult mai robust decat Toshiba si ai sa vezi ce frumusete de motan va fi la maturitate si ce iubaret. Te vei topi de dragul lui.
Si da, musai mai pune o buda sau mareste-o pe actuala.:D
Da, e capacul de la aparatul foto 🙂
Sony
am uitat … si va manca dublu chiar triplu fata de Toshiba, motanii sunt mereu infometati, saci fara fund :))
Laptele normal nu e bun pentru pisici, pentru ca lactoza le face sa faca nr. 2 moale / sa aiba balonari. Sfatul meu e fie sa ii iei lapte special pt pisici, fie sa nu ii dai deloc. Se descurca perfect si fara lapte.
Trebuie să compenseze cumva aportul de vitamine, că nu vrea să mănânce mâncare de pui, ci tot de la ea mănâncă. Și Toshiba a băut mai bine de un an lapte Zuzu
am citit pe nu stiu unde, sfaturile unor „mamici” de matze care recomandau iaurtul. acelasi aport de vitamine, etc, fara necazurile provocate de lapte.
Dell, clar! 😀
In viitorul apropiat te vei muta la casa, asta este evident. 🙂
http://coffeeandcrosswords.files.wordpress.com/2012/04/crazy-cat-lady-starter-kit.jpg
Privind mai atent pozele cu cel mic am observat un detaliu …important …Canon 🙂
Ah, si vei avea nevoie de o tura pana la Ikea, masina ai deja deci poti transporta asta:
http://i.imgur.com/hIz5YCh.jpg
Succes si bafta ! 😀
sper că nu ajung acolo, dar raft din ăla deja am 😉
l-ai declarat la asociatie? e trecut la intretinere?
da, are și rol fiscal