D upă ce a salvat caii din Deltă, o mare firmă de telefonie mobilă și-a propus să-i salveze de singurătate și pe ciobanii de la stână, conectându-i cu fetele de pe Facebook. Ai zice văzând reclama asta că numai oierii izolați în creierii munților rămăseseră neconectați la Internet, că în rest tot românu-i frate cu mediul virtual, „ca cu codru”. Prin prisma unei preocupări sezoniere, despre care v-am mai povestit și în anii trecuți, mi se întâmplă zilele astea să aflu că nu e așa. Chiar în marile orașe se ascund o grămadă de ciobani cu acces la computer, care folosesc emailul de serviciu la fel cum ar mânui ghioaga la alungarea lupilor.
În fiecare an lucrez la niște proiecte ce implică contactarea câtorva sute de oameni din toată țara, cărora le cer niște date despre firmele la care lucrează ei, ca să le includ într-un ghid. Treaba e gratuită – pentru ei – tot ce trebuie să facă e să-mi completeze un formular atașat emailului, cu date de bază despre firmă. Nimic sofisticat, o chestie de rutină, iar beneficiul e al firmei, că primește reclamă moka apărând în ghidul ăsta. Pentru mine e o chestie care-mi ucide neuronii încet și sigur, dar na, fiecare tre să plătim niște facturi…
Trebuie să admit că de acum trei ani, când am debutat în activitatea asta sezonieră, lucrurile au evoluat satisfăcător. În sensul că prin 2010 am dat peste secretare care nu făceau diferența între adresă de email și site sau aveau senzația că emailul e ceva care vine în plic și aterizează misterios pe biroul domnului director.
Pe zone geografice lucrurile au rămas, însă, neschimbate. La Cluj primesc răspunsuri de genul:
– Aaa, am primit emailul dumneavoastră, dar ce, trebuia să răspundem la el?
sau
– Da, am văzut emailul, l-a văzut și șeful, dar n-a înțeles despre ce ghid e vorba și l-am șters. No, mai trimiteți odată, bine?!
La Iași sictirul e egal cu indiferența, nimeni nu știe unde a ajuns emailul, deși adresa e bună, și în general avem categoria:
– Aaa, dar la câte emailuri primim ce credeți că le citim pe toate? Mai trimiteți o dată…
Azi toată ziua m-am delectat sunând la oameni cărora le-am trimis emailurile respective în urmă cu o săptămână-zece zile. Un termen rezonabil de răspuns, s-ar zice. Menționez că e vorba de oameni care lucrează în mediul privat, la firme mari, în marile orașe reședință de județ. Emailurile conțin fraze scurte, clare, e de ajuns să le deschizi ca să te lămurești. Bașca, e al treilea an consecutiv în care oamenii ăștia primesc aceste formulare și ar trebui să știe despre ce e vorba. Din aproape 150 de emailuri trimise am primit răspunsuri fără să sun doar de la zece oameni.
Premiul pentru originalitate pe ziua de azi merge însă la un tip din București, director de publicitate într-o astfel de firmă – deci care ar trebui să știe importanța unei reclame gratis într-un ghid tematic, pentru care alții plătesc ca să apară – care mi-a răspuns pe un ton superior la întrebarea dacă a primit emailul meu:
– Dar ce, m-ați anunțat că-mi veți trimite un email?
– Păi știți că ați apărut și anul trecut în ghid, sunteți în baza noastră de date, vă întreb acum dacă ați primit formularul…
– Dacă nu mă anunțați înainte că-mi veți trimite un email eu le șterg ca fiind spam.
– Și un email care se intitulează „apariție gratuită în ghidul x editat de firma Y” (firma Y e recunoscută în domeniu) îl considerați spam?
– Da.
– Ok, și acum cum facem, vă considerați notificat astfel prin această convorbire că veți primi un email de la mine?
– Trimiteți și vedem…
Am rămas perplexă de raționamentul tipului. Oricât spam ai primi – și tuturor ni se întâmplă – cred că genul ăsta de reacție anulează aproape complet funcția comunicării prin email. E ca și cum ar trebui să-i scrii omului o scrisoare înainte de a-l suna la telefon, ca să fii sigur că-ți va răspunde. Mie mi se pare aberant, dar ce știu eu, nu sunt director de publicitate la o firmă mare din București…
si in statia (de metrou) Piata Unirii tot ca dindosul merge semnalu’ G(fost H+, fost 3G) de la aceeasi ciobaneasca firma. E drept, nu e-n creierul muntilor, e-n fundu’ pamantului …:)))
Aia cu anuntatul mailului de dinainte sigur nu e banc ? Daca nu, omu’ are peste 60- de ani sau e functionar CEC, altfel nu-mi explic…
Greseala este a ta. Este chiar mai multe greseli (sic!).
Daca vrei ca un e-mail sa fie deschis (nu obligatoriu citit) atunci pui in subiect „Asa ceva n-ati mai vazut” si atasezi o prezentare in PowerPoint. Bagi niste poze cu Toshiba (daca ai nevoie iti trimit si eu niste poze cu Urechila, cred ca la origine sunt sora si frate). Dupa doua saptamani vei primi mesajul inapoi insotit de vreo 300 de alte adrese de e-mail in clar pe care le vei putea folosi data viitoare. Nu-ti foloseste dar macar te alegi cu ceva.
Tipul acela are dreptate. El este „conectat cu tehnologia” si are „feisbucul propriu”. La ce-i mai trebuie e-mail? Pune-i pe „perete” formularul si apoi da-i un telefon. Da’ vezi sa fie neaparat „smart”!
acuma, sincer, eu mai anunt cate un mail 🙂 . dar dupa ce l-am trimis; pun mana pe telefon, la 3 secunde dupa ce am dat „send” si zic „vezi ca ti-am trimis un mail (sau o adresare mai protocolara, depinde in ce termeni sunt cu adrisantul), arde, sfaraie, deschide-l azi/acum si fa ce zice acolo”. ca si eu mai deschid mail-uri la cate ore/o zi dupa ce primire cand sunt prea multe si treaba pt 3 oameni si vreau sa ma asigur ca e vazut la timp.
ca reveniri la fiecare ora ma enerveaza sa primesc, asa ca nu trimit. 🙂
Scuze pentru mesajul foarte lung, dar am constatat că legile cu privire la comunicaţiile electronice nu sunt prea cunoscute iar, de anul trecut, amenzile au cam început să curgă.
Trebuie să ai mare grijă când trimiţi asemenea mesaje.
Legea este destul de dură (amenzile sunt uriaşe) şi foarte restrictivă.
Nenea ăla putea să fie şi el mai cu bun simţ – sigur era director de (cu) publicitatea?
Citeşte ce spune legea (ştiu, o să te iei cu mâinile de cap!) şi răspundeţi singură dacă mesajul tău era sau nu nesolicitat (SPAM)!
Ca idee e-mailul tău trebuia să conţină inclusiv CUI-ul (de la pantofii) firmei în numele căreaia trimiţi mesajul:
Normă metodologică din 20/11/2002 pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic
CAPITOLUL II Comunicările comerciale
Art. 7. – (1) Este interzisă efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2) Consimţământul prevăzut la alin. (1) poate fi obţinut în orice formă şi poate fi probat cu orice mijloc de probă. Sarcina probei revine furnizorului de servicii.
(3) Consimţământul comunicat printr-un mesaj transmis prin poşta electronică este valabil exprimat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) este expediat din cutia poştală în care destinatarul doreşte să primească comunicările comerciale;
b) subiectul mesajului este format din concatenarea textului „ACCEPT COMUNICĂRI COMERCIALE DIN PARTEA”, scris cu majuscule, şi numele sau denumirea persoanei în numele căreia se vor transmite comunicările comerciale.
Art. 8. – (1) Subiectul mesajelor transmise prin poşta electronică, care constituie comunicări comerciale, trebuie să înceapă cu cuvântul „PUBLICITATE” scris cu majuscule.
(2) Comunicările comerciale trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii referitoare la persoana în numele căreia sunt făcute:
a) numele sau denumirea completă;
b) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare, după caz;
c) domiciliul sau sediul;
d) numerele de telefon şi fax;
e) adresa de poştă electronică.
……………
Lege nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice
ARTICOLUL 12 Comunicările nesolicitate
(1) Este interzisă efectuarea de comunicări comerciale prin utilizarea unor sisteme automate de apelare şi comunicare care nu necesită intervenţia unui operator uman, prin fax ori prin poştă electronică sau prin orice altă metodă care foloseşte serviciile de comunicaţii electronice destinate publicului, cu excepţia cazului în care abonatul sau utilizatorul vizat şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), dacă o persoană fizică sau juridică obţine în mod direct adresa de poştă electronică a unui client, cu ocazia vânzării către acesta a unui produs sau serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, persoana fizică sau juridică în cauză poate utiliza adresa respectivă, în scopul efectuării de comunicări comerciale referitoare la produse sau servicii similare pe care acea persoană le comercializează, cu condiţia de a oferi în mod clar şi expres clienţilor posibilitatea de a se opune printr-un mijloc simplu şi gratuit unei asemenea utilizări, atât la obţinerea adresei de poştă electronică, cât şi cu ocazia fiecărui mesaj, în cazul în care clientul nu s-a opus iniţial.
(3) În toate cazurile este interzisă efectuarea prin poşta electronică de comunicări comerciale în care identitatea reală a persoanei în numele şi pe seama căreia sunt făcute este ascunsă, cu încălcarea art. 5 din Legea nr. 365/2002, republicată, sau în care nu se specifică o adresă valabilă la care destinatarul să poată transmite solicitarea sa referitoare la încetarea efectuării unor asemenea comunicări ori în care sunt încurajaţi destinatarii să viziteze pagini de internet care contravin art. 5 din Legea nr. 365/2002, republicată.
(4) Prevederile alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi abonaţilor persoane juridice.
………..
O zi bună.
Nu era vorba despre „comunicări comerciale”, ci despre o solicitare de informații, pentru includerea firmei într-un ghid gratuit, deci un mijloc de informare în masă. Emailul prin care solicit aceste informații conține atât datele mele de identificare cât și ale editorului în numele căruia le solicit.
Mah, oamenii poate n-au nevoie de publicitate… Ce sa zic, unora le ajunge sa existe, si dup-aia tot ei se mira ca nu le merge afacerea… Aia carora le-ar merge pe bune. Majoritatea presupun ca folosesc cararile batute si cunoscute ale…networking-ului…
hmm..am trecut oarecum prin experiente asemanatoare si ce-i drept cel mai bine a functionat strategia pe care ti-a sugerat-o ultimul tip…marele si superiorul: sunat omu’ ca faci cutare si cutare si daca il intereseaza sa ii trimiti cutare chestie pe mail…dai un ban pe telefon, dar stii ca iti raspunde…mai ales ca sunt treburi de „rutina” cred ca reactiile de plictis sunt oarecum de inteles