Cum a ajuns lipoveanul Saşca să pescuiască la Olimp

Dacă nimeriţi la Popasul Pescarilor din Olimp, puteţi să-i cunoaşteţi şi pe oamenii care întind setcile în larg şi se duc să le culeagă roadele dis de dimineaţă, ca să vi le pună în farfurie.

pescari

– Peştele pe care l-am mâncat eu la terasă e prins de dumneavoastră?

– Ce spui? Vino mai aproape ca să ne faci şi nouă o poză.

– Păi am voie să calc pe plasele astea?

– Da cum? Hai, ne faci şi nouă o poză?

-Nu încăpeţi toţi trei, daţi-vă mai aproape…

– Hai mă să ne strângem. Aşa. Acuma ne-o trimiţi şi nouă acasă?

sasca2 sasca

– Cum? Aveţi email?

– A… păi nu poţi să ne-o trimiţi acasă?…

– Doar dacă o scot pe hârtie…

– … bine!

– Deci ce se mănâncă la Popasul Pescarilor e prins de dumneavoastră aici în plasele astea?

– Da, ce-i de mare. Ce nu e, nu e din mare…

peste popasul pescarilor

– Şi cum faceţi, sunteţi angajaţii lor sau vindeţi peşte la oricine?

– Angajaţi, da. Stăm aicea două săptămâni, apoi una acasă, apoi iar aicea… Tot ce prindem le dăm lor.

– De unde sunteţi?

– Din Tulcea.

– A, pescari de Deltă! Şi de ce v-aţi mutat la mare, nu mai avea Delta peşte?

– Nu mai avea… Avea odată, dar dacă a cumpărat ăla al vostru … şi a stricat tot…

– Cine?

– Bittner… Năstase ăla al vostru.

– Şi aici câştigaţi bine?

– 800 de lei pe lună.

– Plus casă, masă, locuiţi aicea în dependinţele astea?

– Da. Aicea cu chelnerii, ne-a făcut camere aicea, e bine.

– E frumos. De când lucraţi aici?

– Eu de cinci ani. Danilov Alexandru mă cheamă.Saşca.

– Sunteţi lipovean?

– Rus lipovean.

– Pe mine că cheamă Dollores.

– A, şi nevasta mea a plecat în Spania de zece ani. Ca să câştige bani…

– Şi nu se mai întoarce?

– Nu cred. A dat de „urs” acolo, da nu şi-a schimbat numele a naibii 😉 Îi trimite pachete cu pempărşi lu mama, că ştii, e acasă, paralizată, şi scrie pe pachet tot Danilov… de ce nu şi-a schimbat numele?

– Ştiu şi eu, nu s-o fi măritat… 🙂

– E, nu!

– Şi steagurile alea ale României cine le-a pus în larg acolo, unde sunt plasele de prins peşte?

– Noi, cine să le pună. Păi nu suntem români?

barca eu

 

Asta a fost discuţia de după un prânz prelungit cu plajă, sâmbătă, la Popasul Pescarilor, probabil una dintre cele mai frumoase terase de pe litoralul nostru. Locul e amplasat undeva la marginea staţiunii Olimp (din drumul către Olimp se face stânga prin pădurice, imediat după Hotelul Lacul racilor, şi mergeţi până daţi de o mare de maşini parcate pe marginea căii ferate). Cred că e bine să faceţi rezervare înainte, la cât de popular e. Servirea e bună, dar durează cam mult – deşi eşti avertizat că tot ce e făcut pe plită ia cam 40-45 de minute –  preţurile sunt un pic piperate, dar pe de altă parte condiţiile sunt ceva mai sus decât la o terasă oarecare. Cred că au cel mai curat WC la care am fost vreodată într-o unitate de alimentaţie publică la mare 😉

Una peste alta, pentru mine a fost o surpriză plăcută restaurantul ăsta. Mi-a amintit de Grecia, cu amplasarea pe plajă şi meniul variat. Başca faptul că l-am cunoscut pe Saşca 😉 Ceea ce vă doresc şi vouă, în vara asta, dacă aveţi drum prin zonă.

Etichete: , , , , , , ,

6 comentarii la “Cum a ajuns lipoveanul Saşca să pescuiască la Olimp” Subscribe

  1. Adrian 29/06/2014 at 15:00 #

    Fain doamna, fain. Am fost acolo, excelento-lenta mancarea dar de ce te-ai grabi? Sa incerci si la 2 Mai, e un mic restaurant-terasa al unor lipoveni langa primarie. Dar sa mergi cu foamea de minim doua zile.

  2. val 30/06/2014 at 11:00 #

    offtopic (cum de altfel te si astepti 🙂 ):
    Ce frumoasa e poza cu catelul !! 🙂

    • Dollo 02/07/2014 at 10:51 #

      E cățea 😛

      • val 03/07/2014 at 00:58 #

        fie ce-o fi. oricum, e cea mai tare poza de pe blog de pâna acum (daca n-oi fi scapat eu vreun articol) 😀

  3. TUdor 30/06/2014 at 11:07 #

    Si totusi, faptul ca in Delta nu mai e peste intristeaza tot acest reportaj, altfel simpatic

  4. bogdand 02/07/2014 at 09:01 #

    Ai sa râzi (nu sunt fan pește) dar am mâncat cel mai bun porc acolo. Chiar mai bun decât in multe restaurante din București!
    Confirm curățenia de la toalete. Prețurile sunt relative, dupa cum spuneam riști sa mănânci mai scump si prost in București.
    In rest lucrurile sunt decente!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău