Cum a ajuns lipoveanul Saşca să pescuiască la Olimp

Dacă nimeriţi la Popasul Pescarilor din Olimp, puteţi să-i cunoaşteţi şi pe oamenii care întind setcile în larg şi se duc să le culeagă roadele dis de dimineaţă, ca să vi le pună în farfurie.

pescari

– Peştele pe care l-am mâncat eu la terasă e prins de dumneavoastră?

– Ce spui? Vino mai aproape ca să ne faci şi nouă o poză.

– Păi am voie să calc pe plasele astea?

– Da cum? Hai, ne faci şi nouă o poză?

-Nu încăpeţi toţi trei, daţi-vă mai aproape…

– Hai mă să ne strângem. Aşa. Acuma ne-o trimiţi şi nouă acasă?

sasca2 sasca

– Cum? Aveţi email?

– A… păi nu poţi să ne-o trimiţi acasă?…

– Doar dacă o scot pe hârtie…

– … bine!

– Deci ce se mănâncă la Popasul Pescarilor e prins de dumneavoastră aici în plasele astea?

– Da, ce-i de mare. Ce nu e, nu e din mare…

peste popasul pescarilor

– Şi cum faceţi, sunteţi angajaţii lor sau vindeţi peşte la oricine?

– Angajaţi, da. Stăm aicea două săptămâni, apoi una acasă, apoi iar aicea… Tot ce prindem le dăm lor.

– De unde sunteţi?

– Din Tulcea.

– A, pescari de Deltă! Şi de ce v-aţi mutat la mare, nu mai avea Delta peşte?

– Nu mai avea… Avea odată, dar dacă a cumpărat ăla al vostru … şi a stricat tot…

– Cine?

– Bittner… Năstase ăla al vostru.

– Şi aici câştigaţi bine?

– 800 de lei pe lună.

– Plus casă, masă, locuiţi aicea în dependinţele astea?

– Da. Aicea cu chelnerii, ne-a făcut camere aicea, e bine.

– E frumos. De când lucraţi aici?

– Eu de cinci ani. Danilov Alexandru mă cheamă.Saşca.

– Sunteţi lipovean?

– Rus lipovean.

– Pe mine că cheamă Dollores.

– A, şi nevasta mea a plecat în Spania de zece ani. Ca să câştige bani…

– Şi nu se mai întoarce?

– Nu cred. A dat de „urs” acolo, da nu şi-a schimbat numele a naibii 😉 Îi trimite pachete cu pempărşi lu mama, că ştii, e acasă, paralizată, şi scrie pe pachet tot Danilov… de ce nu şi-a schimbat numele?

– Ştiu şi eu, nu s-o fi măritat… 🙂

– E, nu!

– Şi steagurile alea ale României cine le-a pus în larg acolo, unde sunt plasele de prins peşte?

– Noi, cine să le pună. Păi nu suntem români?

barca eu

 

Asta a fost discuţia de după un prânz prelungit cu plajă, sâmbătă, la Popasul Pescarilor, probabil una dintre cele mai frumoase terase de pe litoralul nostru. Locul e amplasat undeva la marginea staţiunii Olimp (din drumul către Olimp se face stânga prin pădurice, imediat după Hotelul Lacul racilor, şi mergeţi până daţi de o mare de maşini parcate pe marginea căii ferate). Cred că e bine să faceţi rezervare înainte, la cât de popular e. Servirea e bună, dar durează cam mult – deşi eşti avertizat că tot ce e făcut pe plită ia cam 40-45 de minute –  preţurile sunt un pic piperate, dar pe de altă parte condiţiile sunt ceva mai sus decât la o terasă oarecare. Cred că au cel mai curat WC la care am fost vreodată într-o unitate de alimentaţie publică la mare 😉

Una peste alta, pentru mine a fost o surpriză plăcută restaurantul ăsta. Mi-a amintit de Grecia, cu amplasarea pe plajă şi meniul variat. Başca faptul că l-am cunoscut pe Saşca 😉 Ceea ce vă doresc şi vouă, în vara asta, dacă aveţi drum prin zonă.

Etichete: , , , , , , ,

6 comentarii la “Cum a ajuns lipoveanul Saşca să pescuiască la Olimp” Subscribe

  1. Adrian 29/06/2014 at 15:00 #

    Fain doamna, fain. Am fost acolo, excelento-lenta mancarea dar de ce te-ai grabi? Sa incerci si la 2 Mai, e un mic restaurant-terasa al unor lipoveni langa primarie. Dar sa mergi cu foamea de minim doua zile.

  2. val 30/06/2014 at 11:00 #

    offtopic (cum de altfel te si astepti 🙂 ):
    Ce frumoasa e poza cu catelul !! 🙂

    • Dollo 02/07/2014 at 10:51 #

      E cățea 😛

      • val 03/07/2014 at 00:58 #

        fie ce-o fi. oricum, e cea mai tare poza de pe blog de pâna acum (daca n-oi fi scapat eu vreun articol) 😀

  3. TUdor 30/06/2014 at 11:07 #

    Si totusi, faptul ca in Delta nu mai e peste intristeaza tot acest reportaj, altfel simpatic

  4. bogdand 02/07/2014 at 09:01 #

    Ai sa râzi (nu sunt fan pește) dar am mâncat cel mai bun porc acolo. Chiar mai bun decât in multe restaurante din București!
    Confirm curățenia de la toalete. Prețurile sunt relative, dupa cum spuneam riști sa mănânci mai scump si prost in București.
    In rest lucrurile sunt decente!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.