– Peştele pe care l-am mâncat eu la terasă e prins de dumneavoastră?
– Ce spui? Vino mai aproape ca să ne faci şi nouă o poză.
– Păi am voie să calc pe plasele astea?
– Da cum? Hai, ne faci şi nouă o poză?
-Nu încăpeţi toţi trei, daţi-vă mai aproape…
– Hai mă să ne strângem. Aşa. Acuma ne-o trimiţi şi nouă acasă?
– Cum? Aveţi email?
– A… păi nu poţi să ne-o trimiţi acasă?…
– Doar dacă o scot pe hârtie…
– … bine!
– Deci ce se mănâncă la Popasul Pescarilor e prins de dumneavoastră aici în plasele astea?
– Da, ce-i de mare. Ce nu e, nu e din mare…
– Şi cum faceţi, sunteţi angajaţii lor sau vindeţi peşte la oricine?
– Angajaţi, da. Stăm aicea două săptămâni, apoi una acasă, apoi iar aicea… Tot ce prindem le dăm lor.
– De unde sunteţi?
– Din Tulcea.
– A, pescari de Deltă! Şi de ce v-aţi mutat la mare, nu mai avea Delta peşte?
– Nu mai avea… Avea odată, dar dacă a cumpărat ăla al vostru … şi a stricat tot…
– Cine?
– Bittner… Năstase ăla al vostru.
– Şi aici câştigaţi bine?
– 800 de lei pe lună.
– Plus casă, masă, locuiţi aicea în dependinţele astea?
– Da. Aicea cu chelnerii, ne-a făcut camere aicea, e bine.
– E frumos. De când lucraţi aici?
– Eu de cinci ani. Danilov Alexandru mă cheamă.Saşca.
– Sunteţi lipovean?
– Rus lipovean.
– Pe mine că cheamă Dollores.
– A, şi nevasta mea a plecat în Spania de zece ani. Ca să câştige bani…
– Şi nu se mai întoarce?
– Nu cred. A dat de „urs” acolo, da nu şi-a schimbat numele a naibii 😉 Îi trimite pachete cu pempărşi lu mama, că ştii, e acasă, paralizată, şi scrie pe pachet tot Danilov… de ce nu şi-a schimbat numele?
– Ştiu şi eu, nu s-o fi măritat… 🙂
– E, nu!
– Şi steagurile alea ale României cine le-a pus în larg acolo, unde sunt plasele de prins peşte?
– Noi, cine să le pună. Păi nu suntem români?
Asta a fost discuţia de după un prânz prelungit cu plajă, sâmbătă, la Popasul Pescarilor, probabil una dintre cele mai frumoase terase de pe litoralul nostru. Locul e amplasat undeva la marginea staţiunii Olimp (din drumul către Olimp se face stânga prin pădurice, imediat după Hotelul Lacul racilor, şi mergeţi până daţi de o mare de maşini parcate pe marginea căii ferate). Cred că e bine să faceţi rezervare înainte, la cât de popular e. Servirea e bună, dar durează cam mult – deşi eşti avertizat că tot ce e făcut pe plită ia cam 40-45 de minute – preţurile sunt un pic piperate, dar pe de altă parte condiţiile sunt ceva mai sus decât la o terasă oarecare. Cred că au cel mai curat WC la care am fost vreodată într-o unitate de alimentaţie publică la mare 😉
Una peste alta, pentru mine a fost o surpriză plăcută restaurantul ăsta. Mi-a amintit de Grecia, cu amplasarea pe plajă şi meniul variat. Başca faptul că l-am cunoscut pe Saşca 😉 Ceea ce vă doresc şi vouă, în vara asta, dacă aveţi drum prin zonă.
Fain doamna, fain. Am fost acolo, excelento-lenta mancarea dar de ce te-ai grabi? Sa incerci si la 2 Mai, e un mic restaurant-terasa al unor lipoveni langa primarie. Dar sa mergi cu foamea de minim doua zile.
offtopic (cum de altfel te si astepti 🙂 ):
Ce frumoasa e poza cu catelul !! 🙂
E cățea 😛
fie ce-o fi. oricum, e cea mai tare poza de pe blog de pâna acum (daca n-oi fi scapat eu vreun articol) 😀
Si totusi, faptul ca in Delta nu mai e peste intristeaza tot acest reportaj, altfel simpatic
Ai sa râzi (nu sunt fan pește) dar am mâncat cel mai bun porc acolo. Chiar mai bun decât in multe restaurante din București!
Confirm curățenia de la toalete. Prețurile sunt relative, dupa cum spuneam riști sa mănânci mai scump si prost in București.
In rest lucrurile sunt decente!