Oltenia își așteaptă conducătorul iubit

Din Colonești, Pielești sau Scornicești se înalță stencil-uri de slavă. PSD-ul e vopsit pe toate podețele și gardurile în Dolj, în așteptarea vizitei lui Victor Ponta la Craiova.

psd5

Pe un cod portocaliu de furtună, înfruntând vicisitudinile vieții politice, Victor Ponta merge azi la Craiova ca să-și anunțe candidatura la președinția patriei iubite, România. Chiar dacă stihiile naturii îi par potrivnice, drumul îi va fi pavat cu dovezi de iubire și apreciere din partea oamenilor din partid. Zeci de podețe, parapeți și chiar cocioabe ruinate de pe marginea drumului dintre Pitești și Craiova erau ștampilate ieri cu un stencil roșu ca flamura partidului: PSD, striga un canal de colectare, PSD, îi răspundea un parapet de consolidare, PSD e în tot și în toate, în podul pe care calcă poporul, sau în ruina pe care se pișă șoferul.

 

psd4 psd3 psd2 psd

Doamne ferește să-i dea prin cap conducătorului iubit să folosească elicopterul ca să ajungă la destinație, că bieții olteni ar trebui să se dea peste cap să are câmpurile în formă de PSD, ca să se vadă din zbor. Sau măcar să scrie cu pepeni numele partidului pe câmpuri, precum alt politruc, pe vremuri, care scria cu oile pe deal numele altui conducător iubit. Sic transit gloria mundi, ce e oaie pe deal, ca oaia piere, pe când PSD-ul va rămâne scris pe veci. Și pe toate gardurile.

 

Etichete: , , , , , , , , ,

2 comentarii la “Oltenia își așteaptă conducătorul iubit” Subscribe

  1. Fluieratorul 29/07/2014 at 10:05 #

    Nu ca n-ar mai fi facut-o si cu PDL, si nu ca nu i-am mai fi vazut si pe altii. Ca asa s-a scris si epoca de aur, si aia care-au scris atunci, au scris si dup-aia. Ca nu-si scria Impuscatul (de unii Regretatul) singur numele pe toate gardurile…
    Ca sa nu mai spun de aia care scriau pe toate zidurile prin ’98-’99 „moarte ungurilor”, in Pitesti. Si cind i-am intrebat pe cei pe care-i cunosteam ce treaba au cu ungurii, mi-au spus ca nu sint unguri deloc in oras… Da’ poate vin.

  2. camione 29/07/2014 at 11:21 #

    daca ar fi facut niste pusti graffiti cu puie monta, acum erau la jandarmerie
    probabail ca tinerii psdisti olteni trabuie sa-i raporteze lu Ponta pe facebook maretele lor realizari, altfel nu-i vad asa harnici

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.