D e câteva zile, de când colind străzile Istanbulului, am dezvoltat o obsesie pentru pisici. De vină e şi dorul de Toshiba, evident, dar şi dragostea turcilor pentru animale. Străzile lor sunt pline de farfurii, castroane, cutii cu apă şi mâncare uscată pentru câini şi pisici. Câinii sunt mai rari, toţi au cercel în ureche, sunt uneori şi de rasă – dar pare că trăiesc pe străzi. Pisicile, însă, flanchează aproape fiecare uşă, treaptă sau pervaz, fie că e o zonă rezidenţială de lux sau una mai rău famată. De toate vârstele, culorile şi dimensiunile, mai jigărite sau mai îngrijite, în general cam atletice, ca să nu zic slabe, se vede că trăiesc în libertate, deci cutreieră în voie uriaşul Stanbul.
Pare că pisicile sunt numitorul comun al tuturor raselor, religiilor, statusurilor sociale sau economice care s-au adunat aici, pe malurile Bosforului. O babilonie, din punct de vedere al comerţului, circulaţiei, distracţiei, dar o uniune în dragostea sau măcar toleranţa faţă de animale. Iar asta spune mai multe despre oamenii care trăiesc aici decât alte prejudecăţi pe care le avem toţi despre diferite popoare. Başca faptul că deşi locuiesc în Taksim – un fel de Ferentari la puterea a doua – n-am văzut o coadă de şobolan pe străzi, ceea ce mi s-a întâmplat în Bucureşti, în timp ce mâncam la terasa de la Caru cu bere, de exemplu 😉 Dar hai mai bine să ne uităm la pozele cu pisici pe care le tot fac eu de patru zile:
11 Responses to “Pisicile din Istanbul” Subscribe
Leave a Reply
Articles
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
21/03/2026
-
Vechituri
17/03/2026
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
07/03/2026
-
Carnavalul din Basel
27/02/2026
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
06/02/2026
-
Onoare de taximetrist
01/02/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
21/03/2026
-
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
-
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
-
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
-
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
-
Dollo: Încercăm...
-
Dollo: Da, diferența e cā la ei nu pare să fie nevoie ...
-
Dollo: Mai avem şi țâfnă, că fără ea ce ne-am face...
-
Ady: există și infracțiunea de ”însușire a bunul...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 25 aprilie 2026, ora 20.00, discutăm „Nexus” de Yuval Noah Harari. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”



































recomand si documentarul Kedi (2016)
https://www.imdb.com/title/tt4420704/?ref_=nv_sr_1