Mă întorc de pe drumuri

Şi vă aştept la clubul de carte ca să vorbim despre aventurile unui homosexual român la Londra şi ale unei bloggeriţe românce în Turcia :)

drum

După două săptămâni pe drumurile fabuloase ale Turciei, despre care vă voi povesti curând – vă ofer un mic preview în poza asta – mă întorc la ale noastre. Înainte de orice vă aştept mâine, vineri 29 august, aşa cum am stabilit, la clubul de carte, ca să discutăm despre Cimitirul lui Teleşpan.

Pentru că voi ajunge destul de târziu în Bucureşti şi nu am timp să mai schimb locul, întâlnirea de luna asta rămâne tot la terasa InSpayer de pe strada Batiștei nr 24 A., ca şi la ultimele cluburi.

Ne vedem acolo la ora 19.00 trecute fix.

duru

P.S. Traficul din Turcia, în special din marile oraşe, necesită nişte curaj şi mai ales tărie de… caracter. După ce ai condus prin Istanbul şi ai scăpat cu fundul întreg, sigur îl ai şi mai ferm 😉 Asta ca să fac o trecere mai lină către tema cărţii de mâine 😛

P.S.2 – Dacă îmi scrieţi aici că veniţi poate am timp mâine să sun şi pentru o rezervare. Dacă nu, mergem la noroc. Sper să nu fie terasele pline prin Bucureşti.

 

Etichete: , , , , ,

6 comentarii la “Mă întorc de pe drumuri” Subscribe

  1. valentin 28/08/2014 at 12:05 #

    „Duru” … de la sapunu’ care face posterioru’ mai ferm 😉

  2. Marius Georgescu 28/08/2014 at 14:35 #

    As veni si eu.

  3. adobrero 28/08/2014 at 15:49 #

    Prezent. La 19 e mai bine decat la 18 (cum era initial), pentru ca eu vin maine direct de pe drum.

  4. Ileana 28/08/2014 at 16:32 #

    Ne vedem maine

  5. Ioana Sutu 28/08/2014 at 18:09 #

    Si eu

  6. ady 28/08/2014 at 21:01 #

    Se poate sa lipseasca martie din post!? Si pt mine mai bine 19 ca intru in concediu si trebuie sa termin tot felul de balarii. Eu mai am un pic si o termin si pe urmatoarea.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese