Mă întorc de pe drumuri

Şi vă aştept la clubul de carte ca să vorbim despre aventurile unui homosexual român la Londra şi ale unei bloggeriţe românce în Turcia :)

drum

După două săptămâni pe drumurile fabuloase ale Turciei, despre care vă voi povesti curând – vă ofer un mic preview în poza asta – mă întorc la ale noastre. Înainte de orice vă aştept mâine, vineri 29 august, aşa cum am stabilit, la clubul de carte, ca să discutăm despre Cimitirul lui Teleşpan.

Pentru că voi ajunge destul de târziu în Bucureşti şi nu am timp să mai schimb locul, întâlnirea de luna asta rămâne tot la terasa InSpayer de pe strada Batiștei nr 24 A., ca şi la ultimele cluburi.

Ne vedem acolo la ora 19.00 trecute fix.

duru

P.S. Traficul din Turcia, în special din marile oraşe, necesită nişte curaj şi mai ales tărie de… caracter. După ce ai condus prin Istanbul şi ai scăpat cu fundul întreg, sigur îl ai şi mai ferm 😉 Asta ca să fac o trecere mai lină către tema cărţii de mâine 😛

P.S.2 – Dacă îmi scrieţi aici că veniţi poate am timp mâine să sun şi pentru o rezervare. Dacă nu, mergem la noroc. Sper să nu fie terasele pline prin Bucureşti.

 

Tags: , , , , ,

6 Responses to “Mă întorc de pe drumuri” Subscribe

  1. valentin 28/08/2014 at 12:05 #

    „Duru” … de la sapunu’ care face posterioru’ mai ferm 😉

  2. Marius Georgescu 28/08/2014 at 14:35 #

    As veni si eu.

  3. adobrero 28/08/2014 at 15:49 #

    Prezent. La 19 e mai bine decat la 18 (cum era initial), pentru ca eu vin maine direct de pe drum.

  4. Ileana 28/08/2014 at 16:32 #

    Ne vedem maine

  5. Ioana Sutu 28/08/2014 at 18:09 #

    Si eu

  6. ady 28/08/2014 at 21:01 #

    Se poate sa lipseasca martie din post!? Si pt mine mai bine 19 ca intru in concediu si trebuie sa termin tot felul de balarii. Eu mai am un pic si o termin si pe urmatoarea.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.