Fițe de 4 ani

Toshiba a împlinit 4 ani și a intrat în etapa întrebărilor existențiale, care o împiedică să se bucure simplu și intens de o conservă aniversară de pateu pisicesc.
mitza2

prima poză

 

 

Pentru cine nu-i știe povestea, pe scurt a fost așa: avea maxim o lună, stătea zgribulită pe marginea șoselei, nici să miaune nu avea putere. Am luat-o în palmă, am dus-o acasă, nu a zis nici pâs, a început să lingă niște lapte, apoi a devenit stăpâna casei. După patru ani, multe injecții, o sterilizare, nenumărate cutii cu nisip căcate, pliculețe cu hrană umedă devorate, grăunțe ronțăite, mângâieri, giugiuleli, torsături, alintări, zgârieturi, stuchiri, sculat în creierii nopții pentru executat curse după demoni imaginari, a venit și ziua în care lumânarea cu numărul 4 de pe conserva de terină aniversară a lăsat-o indiferentă ca o jucărie veche și tocită.

 

toshiba2 toshiba1

Cred că pur și simplu trecem printr-o angoasă adolescentină, că nu cred că deja au apucat-o crizele de maturitate în care-și pune probleme existențiale: cine sunt eu?, ce am făcut până la vârsta asta?, ce știu să fac?, ce viitor am în țara asta?… 😉

În fine, după ce m-a ignorat și pe mine și conserva, a refuzat să pozeze, cum de altfel face mereu (are o aversiune față de aparatul foto), a decis într-un final să-i acorde o șansă conservei, așa că mai întâi cu unghiuțele, apoi cu lăbuțele, și în final cu limba, a onorat în felul ei aniversarea 😉

Cred că decisivă a fost replica: tu faci fițe și alte pisici mor de foame în Africa. Știi că ai fost la un pas să te cheme Somalia sau Biafra?

toshiba3 toshiba5 toshiba4 toshiba6

Poate la 5 ani ne descurcăm mai bine. Ce să vă zic, pisici mici, probleme mici, pisici adolescente, angoase pe măsură. E drept că nici cifra 13 și ziua mohorâtă nu ne ajută cu moralul, dar chiar să o lase pe ea rece o conservă de pateu nu m-așteptam.

Etichete: , , ,

17 comentarii la “Fițe de 4 ani” Subscribe

  1. Marius Georgescu 13/11/2014 at 14:24 #

    La multi ani!

  2. diana 13/11/2014 at 15:12 #

    la multi ani Toshiba !!!

  3. cristina 13/11/2014 at 15:21 #

    Ei, asa-i cu domnisoarele, incep sa aiba fite-n cap, vor pe Dorobanti, nu acasa, din conserva …

    La multi ani, Toshibutzo!

  4. Motanul 13/11/2014 at 15:23 #

    Ce repede trece timpul! La multi ani Toshibei! 🙂

  5. o femeie 13/11/2014 at 15:34 #

    la multi ani, mai matza. Torceala fructuasa pana la urmatorul tort.

  6. adobrero 13/11/2014 at 15:58 #

    Pai daca nu ai sarit si tu cu un pate de gasca, ceva mai fin, mai frantuzit 🙂

  7. Eugen 13/11/2014 at 16:09 #

    Nu putea saraca sa manance, o incurca lumanarea 🙂

    A ta mananca plicurile? Animalu’ meu doar linge sosul. Si nu l-a interesat vreodata, in 10 ani, ca „afara sunt pisici care mor de foame”.

  8. Claudiu Minea 13/11/2014 at 16:49 #

    O fi luat-o dorul de un Panasonic…

  9. Ady 13/11/2014 at 19:49 #

    La multi ani Toshibei!

  10. Gina 13/11/2014 at 20:01 #

    La multi ani, Toshiba! Iti reprezinti cu onoare rasa, tine- o tot asa! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.