Scoate polițistul din tine și spune-i povestea

Concurs de suspans și umor involuntar: scrie-mi o pățanie cu un polițist și ai ocazia să câștigi cărți din colecția Engima, de la Editura Univers.

Am șapte cărți de dat, oferite de Editura Univers. „Ucigașul”, „Reduși la tăcere”, „Betibu”, „Justițiarii”, „Nedoriți”, „Pana de dinozaur” și „Lanțul de crime” sunt cele șapte titluri pe care editura le promovează luna asta, în colecția Enigma, sub titlul „Ai aflat enigma?”. În toate găsiți acțiune polițistă care poartă cititorii prin țări în care eu una mi-aș dori să ajung (Brazilia, Argentina, Suedia sau Marea Britanie), dar nu neapărat ca să dezleg enigme, ci ca să văd locurile 🙂

Dacă vă place genul ăsta literar sau dacă doar aveți chef să intrați în competiție ca să vă testați talentul de povestitor, vă provoc la concurs.

Ce se cere:

Povestiți cu cuvintele voastre o întâmplare reală cu un polițist. Fie el român sau străin. Că nu e om să nu fi scris o poezie sau să nu fi avut de-a face cu organul, măcar o dată, doar o dată-n viața lui… Frumos ar fi ca întâmplarea să fie hazlie, dar nu trebuie să înflorim realitatea pentru asta. Aș accentua ideea că povestea trebuie să fie reală. Lungimea poveștii nu contează, dar aveți în vedere că publicul apreciază scrierile scurte și la obiect.

Pentru că totul va fi supus aprecierii publicului. Mai exact, după ce îmi trimiteți poveștile voastre la adresa de contact, eu le voi publica pe blog și vom invita cititorii să le voteze pe cele mai bune. Voturile publicului vor stabili locurile 1, 2 și 3. Îmi rezerv dreptul de a da și eu un premiu personal, pentru povestea care-mi place cel mai mult, dintre cele care nu au întrunit aprecierile populare. Un fel de premiu de consolare 😉

Ce se dă:

Premiile vor fi astfel:

Locul 1 – cele mai multe voturi – primește 3 cărți din cele 7 din colecția Enigma, la alegere.

Locul 2 – primește 2 cărți din aceeași colecție, la alegere din cele rămase.

Locul 3 – primește o carte din colecție.

Premiul special Dollo – primește cartea rămasă, eventual din mâinile mele și bea și o bere cu mine 😉

Modalitățile de intrare în posesia cărților sunt două: fie îmi scrieți adresa și vi le trimite editura Univers prin poștă (asta în cazul în care nu sunteți din București sau din România), fie veniți pe 31 ianuarie la clubul de carte și le primiți chiar de la mine. Bonus, ne cunoaștem, schimbăm impresii, despre cărți, polițiști și alte subiecte care s-or mai ivi în jurul mesei.

Care e termenul:

Scrieți și trimiteți-mi poveștile până cel tîrziu duminică 25 ianuarie 2015. Eu le public luni, 26 ianuarie, și dau startul votului.

Votarea va ține până pe 28 ianuarie 2015, pe 29 ianuarie anunțăm câștigătorii. Pe 31 e clubul de carte, dacă vreți să veniți la București. Dacă nu, așteptați cărțile acasă.

Ce ziceți, vă băgați? Sunt acceptați și polițiști în concurs, mai ales că ei știu glume de interior 😉

Etichete: , , , , , , , ,

20 comentarii la “Scoate polițistul din tine și spune-i povestea” Subscribe

  1. VASILIU MIRCEA PAUL 16/01/2015 at 17:50 #

    În vara lui 1990, la O SĂPTĂMÎNĂ după mineriada din13-15 Iunie am plecat spre Germania. Spun ”spre” și nu ”în” deoarece viza de Austria era atît de greu de obținut încît am hotărît s-o iau prin Cehoslovacia (încă exista). Călătoream cu bătrîna Dacie break din 1975 care, deși îngrijită cu dragoste, îmi dădea, din cînd în cînd, tot felul de emoții tehnice.

    După ce am bîjbîit o vreme prin pădurile din jurul lui Zelezna Ruda (fostă zonă militară – lipseau indicatoarele) mă prezint la frontieră (Bayerisch Eisenstein). Mai întîi am fost luat la trei păzește că nu am indicator de țară și un tip în uniformă mi-a lipit, bombănind, RO pe geamul din spate (fără bani). Apoi un altul, cu mutră de SS-ist bine hrănit, m-a tras în parcare și s-a legat de cauciucurile mele. Este foarte adevărat că erau cam prăpădite, dar în țară încă se găseau la fel de greu ca și înainte de 1989 (și la fel de proaste). Avusesem intenția să cumpăr în Ungaria, dar mi s-au părut scumpe și m-am gîndit că în GrossDeutschland voi găsi ceva convenabil la mîna a doua. I-am explicat toate astea individului într-o germană care m-a surprins și pe mine. „Bine, bine” îmi spune fiorosul vameș (sau ce-o fi fost) „dar dacă faceți vreun accident aveți de unde scoate mii de mărci ?” ”Păi n-am.” „Vedeți ! Așa că lăsați mașina aici în parcare și să vină prietenii să vă ia” (acolo era deja tras un antic Citroen 2CV cu număr de Mureș). Am luat aer în piept: „Domnule ! Există în apropiere un magazin cu anvelope ?” „Există – uite-l acolo.” „Nevastă, scoate alea trei sute de mărci.” Cînd am pus mîna pe bani asasinul cu chipiu îmi spune „Știți ceva ? PROMITEȚI-MI (textual) că nu depășiți 80 de km pe oră și puteți pleca. Dar vă rog frumos să schimbați cauciucurile la prima ocazie.” Și ne-am despărțit prieteni (nu care cumva să credeți că am dat vreo șpagă).

    Care-i morala poveștii ? Polițaiul ăla, cu mutră de împușcă-mamă, împușcă-tată, A INTERPRETAT LEGEA, nu a aplicat-o orbește (cum ne place să credem că fac nemții în general).

    Despre cei 80 km/oră puteam să mor de rîs: era viteza de consum minim și am respectat-o cu atîta strictețe încît pe nesfîrșitele lor autostrăzi n-am reușit să depășesc decît DOUĂ camioane foarte greu încărcate. Mă și mir că nu m-au amendat.

  2. Oana Pauna 16/01/2015 at 19:11 #

    Nu am avut mari tangente cu politia, nu am carnet, nu am nicio legatura cu ei. Ma infioara cand ii vad fara motiv…Stiu doar ca odata eram cu prietenul meu la miezul noptii pe drumuri,ne plimbam si ne-a oprit un politist. Tin minte ca tremuram de frica, de frica a ce o sa ne intrebe, dar a fost ok. Ne-a crezut ca ne plimbam si am plecat spre casa linistiti.Sper sa nu mai am vreo tangenta cu ei vreodata!

  3. Emil 17/01/2015 at 12:00 #

    Eu am una mai scurta, intr-o zi am trecut strada printr-o zona interzisa, m-am asigurat inainte ca nu e nici un politist. La mijlocul strazii era un spatiu verde care separa cele doua directii de mers, am ajuns pe spatiul respectiv si asteptam sa treaca masinile cand vad un politist care nu stiu cum naiba de nu l-am observat inainte sa trec. Ma vede si el pe mine, eu ma-ntorc si trec inapoi repede. El dupa mine, ajunge pe zona verde dar intre timp a venit o coloana de masini si trebuia sa astepte. Am fugit usor, sa ma pierd intre blocuri, n-aveam chef sa le dau bani (cred ca n-are nimeni). De frustrare striga de-acolo „Asa, fugi ca te prind…” (n-am mai auzit continuarea ca eram deja prea departe). M-am amuzat, avea vreo 90kg si slabe sanse sa ma prinda.

    Interesant e ca s-a deranjat sa ma urmareasca pentru o simpla trecere printr-un loc nepermis, daca ar fi asa zelosi si in alte cazuri …

  4. andreea t 18/01/2015 at 13:36 #

    Anult trecut, in drumul nostru catre concediul din Grecia, am trecut prin Bulgaria. La un moment dat, de dupa niste boscheti, apare bastonul reflectorizant. Oprim si ne gandim ca daca a vazut ca n-avem numere de Bulgaria, o stii si el ceva in english, da nimic, nici ” buna seara”, o tot dadea in bulgara lui, iar noi nu intelegeam ce-am facut si ce vrea. Dupa ce am scos 20 de leva, s-a linistit si ne-am putut continua drumul, dar nici acum n-am inteles ce facusem si ce avea cu noi:)

    • Nautilus 18/01/2015 at 21:03 #

      Bulgaria e ţara lui H.P. Lovecraft. Din mai multe motive, logica fiind unul din ele.

      De 1 Mai trecut, într-o mică excursie cu maşina pe la ei, trecem de graniţă şi toată lumea se opreşte, de parcă ar fi căzut vreun meteorit în mijlocul drumului. Întrebăm în dreapta, în stânga, ne trebuie (bulg)vignetă de 7 zile. De ce 7 zile? Că aşa se dă. Dar noi stăm 2 zile. Puteţi să staţi şi o oră, de plătit plătiţi 7 zile. Şi de unde se ia? De la staţia de benzină sau de la cabină de aici. Şi unde e staţia de benzină? Mai încolo, dar nu au (bulg)vignete. Aşa încât stăm la coadă la cabine. 2 cabine. După prima oră, mai era una funcţională. Nu fiindcă s-ar fi dărâmat cealaltă între timp, ci fiindcă li s-a blocat calculatorul. Mai trece o oră. Acum nu mai era nicio cabină funcţională, fiindcă s-a blocat şi dincoace. Ajunge coada, suspect de asemănătoare cu coada de la carne din vremea lui Ceaşcă, la cabină. Acolo, atmosferă de transpiraţie combinată cu zacuscă. De parcă transpirau zacuscă. Se mai blochează încă o dată calculatorul. Miliţianul lor, vorbitor de română cu accent bulgăresc, se face că vrea să îl reseteze. Nu îl resetează, dar Excelul lor îşi reia funcţionarea ca prin farmec. Probabil i-a făcut intravenos o doză de zacuscă. Iese bulgarovigneta, se face că vrea euro, sau leve, până la urmă a luat nişte lei pe care nici nu i-a numărat.

      (Asta n-are nicio legătură cu subiectul concursului. Cel mult cu faptul că e o modă hipstărească de prin 2009 încoace să povesteşti ce proşti sunt românii şi ce tari sunt bulgarii. Orice asemănare între oraşele Balcic şi Innsmouth e doar o coincidenţă.)

  5. Andor 19/01/2015 at 11:22 #

    Acum vreo 8-10 ani, patanie a unui coleg (e reala 🙂 ):
    Pe drumul de Zalau spre Cluj cam tot timpul e filtru de politie – deh, in salaj au un drum principal si cele 3 echipaje trebuie sa stea pe undeva si sa-si faca norma.
    Si te amendeaza pentru te miri ce.
    Ei succesiunea evenimentelor:
    – il opresc sa-l caute la acte;
    – descopera ca nu-i merge o pozitie spate dreapta;
    – vor amenda, dar o tot taraganau;
    – asta isi da seama ca „asteapta” si negociaza 20 RON (200.000 in banii de atunci);
    – asta fuga la portofelul lu’ nevasta-sa, ca el n-avea bani. Surpriza – nici ea…
    – asa ca omu’ ia 3 BONURI DE MASA si s-a dus cu ele la masina politiei si si-a recuperat actele.
    Morala: nu va tineti banii in cont si bonurile in portofel !!!

  6. o femeie 19/01/2015 at 14:27 #

    Sambata miezul noptii, plecam de la un botez 2 familii, 2 fete in brate adormite, intr-o Dacie . Soferul era un doctor roman. Politia, 6 masini, 3 pe fiecare sens , oprea tot ce misca si avea minim 1 cal putere si testau alcoolemii. Dupa cum se prezenta situatiunea, erau cativa … ‘incaltati’. Soferul, emotionat, recunoaste ca a baut cu 2 ore inainte o sticla de vin ( de fapt un pahar de vin)dar din greseala i-a iesit cuvantul buteille in loc de verre (de, limba lui Voltaire e dificila la ora aia). Femeile din masina cu un simt critic am sarit repede in aparare: PAS BUTEILLE, pahar nene, pahar. pahar. VERRE. 100 grames. Politist confuz, sofer confuz, soferul sufla in fiola si iese curat ca lacrima, ca dupa acel pahar de vin venise si o rata in sange care se pare ca ii placuse mult ca eu am lasat-o in farfurie.
    Nicio problema, ne-au salutat si zis noapte buna si sa fie soferul mereu asa.

    Dar inima mea…..

  7. o femeie 19/01/2015 at 14:30 #

    Si inca una, tot de la un doctor, il opreste filtru dupa intersectie, langa spital. II lipseau masinii mai multe, si nu era circulabila. El cere sa il lase macar sa parcheze masina, uite acolo in curtea spitalului, ii lasa actele si vine el inapoi dupa acte in 5min.
    Intre timp suna pe fostul pacient (seful sefului sefilor), explica ca are urgenta (doctorii stiu sa minta biiine), si cand ajunge la politist, acesta tocmai era cu actele in mana si telefonul la ureche, isi ia actele din mana si isi ureaza ziua buna si sa mai treaca pe la el pe la urgente.

  8. Vlad 19/01/2015 at 15:09 #

    2008. Locuiam in caminul Leu, al Politehnicii Bucuresti, intr-o camera de 4, doar eu si colegul Alex. Celelalte doua paturi nu erau ocupate, nu stiam de ce, dar nici nu ne interesa.
    Intr-o zi primesc citatie sa ma prezint la sectia de Politie din Regie, in spatele discotecii Maxx. Ma duc, fara nici cea mai vaga idee despre ce urma. Un politist la 40 de ani, serios si implicat in ancheta la care eram partas fara sa stiu, ma intreaba unde stau si cu ce ma ocup. In Leu, student la Electronica, evident. Cu cine stau in camera? Cu Alex, coleg de grupa. Si altcineva? Nu, doar noi doi. OK…
    Incepe sa imi arate niste fotografii, tiparite pe coli A4, color. Par a fi poze de buletin marite. Imi arata doi tipi negriciosi, ma intreaba daca-i cunosc. Nu-i cunosc. Apoi mi-l arata pe Alex. Pe el il stiu, e colegul meu de camera si de grupa, v-am spus despre el. OK.
    Apoi se intampla. Imi arata o a patra poza, la fel, tiparita pe A4, color. Ma pufneste rasul, cu toate ca eram deja stresat de micul interogatoriu… Rad pentru ca in poza sunt EU. Ma intreaba: dar pe el il stii? Zic… sunt EU, e poza mea din buletin, deci da… ma stiu. Ah, scuze… da, corect, hai sa scrie declaratia, ok?
    Am scris in declaratie ca ma cunosc doar pe pe mine si pe Alex. Pe cei doi bronzati care figurau ca fiind colegii nostri de camera si care tocmai erau suspecti de talharie, nu-i stiam.
    Am iesit din sectia de Politie cunoscandu-ma mai bine, din poza de buletin…

    • Dollo 19/01/2015 at 15:16 #

      și care era fapta nu ne spui? ne lași așa în suspans 😛

      • Adrian 19/01/2015 at 15:56 #

        ” si care tocmai erau suspecti de talharie”

      • Vlad 20/01/2015 at 15:27 #

        Baietii erau suspecti de talharie, noi eram doar suspecti de necunoastere de sine 🙂

  9. prietenul militienilor 19/01/2015 at 20:46 #

    Am nenumarate intamplari cu politistii de la rutiera (intr-o vreme cotizam la ei cu regularitate), dar asta e cea mai tare. Noiembrie 2007, 9-10 dimineata, E85, judetul Vrancea, soare, cam frig. Undeva in mijlocul campului, ma opreste un echipaj de politie. Buna ziua, buna ziua, ce-am facut, nu stim, ati fost dat prin statie, asteptam sa vina colegii care ne-au spus sa va oprim. Stam si asteptam, intr-un tarziu apar si „colegii”. Un MCV cu radar, doi „colegi” coboara din masina, echipajul care ma oprise pleaca. Politistul de la volan vine spre mine, cel care coborase din dreapta se indeparteaza vorbind la telefon. Buna ziua, buna ziua, actele, ce-am facut, veniti la masina. Ma duc la masina si imi pune filmul cu ce facusem. Localitate, v>120 km/h, asta in timp ce depaseam pe o linie continua, linie trasa acolo pentru ca era trecere de pietoni. Scoate carnetul de procese verbale si incepe sa-mi explice de cate ori poate sa-mi ia permisul. Ii spun ca nu e nevoie sa-mi explice si il intreb daca nu putem sa ne intelegem cumva. Incep sa-i povestesc ca sunt in drum spre Chisinau (adevarat), ca tovarasul meu de drum nu are permis (nu tocmai adevarat), ca eu cum mai trec granita fara permis, bla-bla-bla. Ma intelege, dar spune ca e cu domnu’ inspector si nu se poate si incepe sa scrie procesul verbal. Il rog sa scrie mai incet, ca ma duc eu sa vorbesc cu domnu’ inspector. Fug la ala, ii intrerup convorbirea si ii explic problema mea. Omul nu se codeste prea mult si imi zice sa ma intorc la ala din masina si sa-i spun ca e ok. Ma duc, ii spun, el se uita la domnu’ inspector, domnu’ inspector ii face semn ca e totul ok si isi continua convorbirea. Procesul verbal era deja inceput (nume, serie permis etc.), asa ca trebuia completat pana la capat. Ne intelegem sa scrie ca n-aveam centura (clasic) si ii strecor rapid 300 de lei (aka 3 mil. lei vechi) intre acte (suma imensa pentru o spaga de politist la vremea aceea, da’ nu conta, imi pastram permisul). Termina de scris, imi da procesul verbal si imi explica cum e cu plata in 48 de ore la CEC. Eu incep sa ma plang ca n-am unde sa platesc, ca ce fac eu acum, ca si asa o sa intarzii la intalnirea de la Chisinau. La care omul se uita la mine, se uita la bani si zice: – Lasa, dom’le, ca ti-o platim noi din „astia”! (era 20 de lei amenda). Fac ochii mari, il intreb daca vorbeste serios, imi spune ca da, asa ca dispar repede, ca nu cumva sa se razgandeasca. Iar omul s-a tinut de promisiune si a platit, pentru ca eu n-am avut niciodata probleme din cauza acelei amenzi. The End.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ați aflat Enigma? | Din dragoste pentru cărţi... - 19/01/2015

    […] invită încă la concurs. – pe blogul Laurei Câlțea el continuă până mâine. – Dollo vă provoacă să scoateți polițistul din voi – pe BlogalInitiative bloggerii au timp până pe […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014