Am dat aseară peste povestea asta, aici. Eddy Hekman, psiholog olandez, povestește despre cum el și soția lui au reușit nu numai să-l ierte pe ucigașul fiicei lor, dar să-i fie și alături, timp de cinci ani în închisoare, apoi în clinica de psihiatrie în care a fost transferat după. Au scris împreună o carte despre asta. Articolul m-a făcut să caut mai multe informații despre caz, dar din păcate nu am găsit multe în engleză, ci doar știri și emisiuni TV în olandeză, despre incredibila poveste. Cartea nu pare să se fi tradus încă în altă limbă, dar tare mi-ar plăcea s-o citesc când s-o traduce.
Am mai găsit și aici amănunte. Renske și Samarie s-au cunoscut într-un tren, așa cum povestește tatăl, au avut o relație frumoasă timp de doi ani, care s-a sfârșit tragic în 2011 când el a omorât-o în bătaie cu un stingător. Când a venit poliția, Samarie a luat pistolul unuia dintre polițiști și l-a omorât. Apoi a fost și el împușcat și arestat. Samarie era solicitant de azil din Africa, lua medicamente antidepresive și tocmai aflase că nu i se aprobase cererea de azil. În închisoare Samarie a fost vizitat permanent de părinții lui Renske, iar cei trei au trecut împreună prin durerea pierderii fetei. Împreună. Părinții cu ucigașul fiicei lor.
„
We continue to visit and support Samarie. It’s not about whether we forgive him. What happened can never be erased, for him or for us. I can understand people thinking it’s unbelievable that we can even look each other in the eye, but this is our way of dealing with it. I’ve never thought it was the wrong decision.” Eddy Hekman
Ce a stat la baza reacției incredibile a părinților fetei mi se pare o combinație interesantă între bunătate și educație, plus o tușă esențială de informare, care l-a dus tocmai pe tatăl victimei la ipoteza cauzei acestei crime: efectele secundare ale medicației antidepresive. Hekman a căutat și găsit cazuri similare de agresivitate inexplicabilă la pacienți care luau același gen de medicamente ca Samarie și din câte înțeleg atinge în carte și acest aspect, al iresponsabilității industriei farmaceutice, care subestimează efectele secundare ale medicamentelor. Câți părinți ar avea tăria lui Hekman de a face toate astea? Câți părinți l-ar descrie așa pe ucigașul copilului lor? O fi și pregătirea lui Hekman, o fi și felul de a fi al olandezilor, ce să zic, un nivel de umanitate la care umanitatea în general nu a ajuns.
Aș vrea să citesc cartea scrisă de Hekman pentru că aș vrea să înțeleg și eu care ar fi resortul acestui ingredient atât de rar, toleranța. Și poate că ar fi o carte de citit duminica, atunci când mulți dintre oamenii de pe pământul ăsta se duc, smeriți, la biserică. Orice religie ar predica ea. Oare ce efect ar avea cartea asta dacă ar fi citită de vaxeri/antivaxeri, de anti CpF/pro CpF, de multiculturali/antimigranți, de ambele tabere pro/contra orice?
asa se duce naibii de suflet europa, distrusa de multiculturalism si imigratie , hoardele de africani si musulmani o vor transforma intr-o groapa de gunoi in cateva zeci de ani. ,,Adios America” o carte interesanta, despre un subiect similar, pe care vreau sa o citesc.
ps. pe azilantul ala l-as transforma in banca de donat organe, iar pe parintii fetei i-as eutanasia. cu un stingator.
Pe mine olandezii ma cam plictisesc cu „umanitatea” lor. Nu demult l-au eliberat pe unul din inchisoare care ameninat ca isi omoara familia. In ziua in care a iesit si-a omorat partenera si fica de 6 ani. Si mai sunt n cazuri.
Prea multa toleranta si umanitate strica. O singura data am auzit la radio lor ca din statisticile politiei, 50% dintre tinerii de origine marocana au avut probleme cel putin o data cu politia si au fost luati in evidenta. M-am distrat, pentru ca m-am gandit ca 50% din tinerii respectivi sunt baieti, 50% fete. Ma indoiesc ca foarte multe fete au avut probleme cu politia, asa ca daca vezi un tanar marocan, probabil ar trebui sa ai grija.
Oricum, Olanda e un exemplu de toleranta care nu ar trebui urmat!
Dollo,mă tem că, în cazul descoperit de tine, toleranța=prostie.Pare o sentință simplistă-poate și este -dar îmi e imposibil să înțeleg excese d-astea.Exemplul Motanului e o greșeală clasică de încredere plasată greșit.Și mai sînt.
Poate că lucrezi de prea mult timp la APADOR…:)
Nu cred că are legătură cu APADOR, e un proces prin care trec singură de ceva timp. Sunt de acord că uneori toleranță poate părea egal prostie, totuși te întreb și vă întreb și pe voi cei care ați comentat până acum, ce ați fi făcut în locul tatălui acesta? Și cum v-ar fi ajutat eventuala ură îndreptată asupra vinovatului?
De acord,ura nu ajută.Dar toleranța care falsifică adevărul ajută ???… A da vina pe companiile farmaceutice,pe obtuzitatea autorităților care i-au refuzat dreptul de azil etc-și a nu vedea bestialitatea celui care-ți stîlcește capul cu stingătorul – asta ți se pare firesc ??
E interesant că muți problema de la aberantul răspuns afectivo-rațional al părinților olandezi la întrebarea:LA CE V-AR FI FOLOSIT URA ?…Extinzînd punctul tău pseudo-creștin de vedere-întoarce și obrazul celălalt etc…- hai să încercăm să înțelegem ORICE, ca să nu mai condamnăm,nu ?
Să-i înțelegem pe atentatorii islamiști,pe cei care ne fură și ne mint,la guvernare,pe ăia care dau manele la maxim,noaptea -adaugă orice e nociv și enervant și distrugător socialmente.Pentru că,firește,ura face rău la ficat,a condamna ceea ce-i reprobabil nu mai e la modă.
Vezi unde ajungi cu raționamentul asta.Să-mi spui și mie,te rog.
P.S.Nu-mi spune că nu-i urmarea APADOR.Am făcut parte vreo 10 ani din APADOR și, fără a contesta programele lor valabile,am văzut o ură tenace împotriva SISTEMULUI (penitenciar) care-i împiedica să înțeleagă și reversul medaliei.
Orice pușcăriaș avea mai multă înțelegere decît personalul din închisori,confruntat cu sfidări revoltătoare ale condamnaților- și de la care se aștepta o seninătate olandeză…Am fost și eu,ca reporter TV, în închisori și am văzut că idealizarea celor închiși e consecința inevitabilă a unor rapoarte decontabile.Cred că mă înțelegi.
Dacă vrei mai multe detalii,putem purta o discuție directă dar mă tem că ți-ar zdruncina prea mult convingerile umaniste:)
Revenind,ura nu ajută DAR FALSIFICAREA ADEVĂRULUI e o boală ideologică mult mai gravă, pentru viitorul lumii,decît un sentiment- firesc în fața atîtor abominații.
Vrei să elimini ura ?! Vast program, cum zicea De Gaulle.
Mie nu mi se pare că falsifici adevărul dacă încerci și chiar afli sursa unui anume act, ci că ajungând să înțelegi cauze, poți să tratezi efecte. În cazul de față înțeleg că agresivitatea tipului a fost un moment unic și cauzat de acele medicamente. Nu e ca și când vorbim despre un abuzator constant, ale cărui acte sfârșesc printr-o crimă previzibilă. Aici nimic nu prevestea așa ceva. Și nu mi se pare normal să îl bănuiești pe om apriori că ar fi criminal/agresiv doar pentru că provine din Africa și e azilant. Cred că un cumul de factori poate induce un comportament criminal/agresiv în orice om.
Nu cred că dacă tratezi omul cu umanitate înseamnă să întorci și celălalt obraz, nu e ca și când îl lași liber să mai facă – exceptând exemplul Motanului – ci că îți respecti principiile în care crezi.
A înțelege de ce atentatorii islamiști fac ce fac te ajută să previi actele de terorism (iar amănuntele aflate întotdeauna după un atentat ne arată că acel act putea fi prevenit, dacă autoritățile și-ar fi făcut treaba, semnale existau), a înțelege de ce suntem furați de politicieni te ajută să faci legi mai bune și să perfectezi regulile sociale de așa manieră încât să nu-i pui omului la dispoziție atâtea tentații când se află la putere, a înțelege de ce vecinul dă manelele la maxim te ajută să trăiești liniștit într-un cartier în care fiecare se simte bine, fără să fii mereu ăla care sună la poliție.
De la ce pornisem eu postarea asta nu era neapărat o pledoarie pentru iertarea creștinească a criminalilor – asta e o chestie rezervată numai unor oameni foarte speciali, cum cred că e și tatăl acestei fete – ci o invitație la reflecție. Am de ceva vreme discuții cu diverși cunoscuți pe temele astea intens dezbătute acum în spațiul public și nu mi se pare că vreo tabără excelează prin toleranță, dimpotrivă. Nu poți impune nici progresul, nici tradiția, încăpățânându-te să nu-l asculți pe celălalt.
Despre APADOR, o avea și el păcatele lui în chestiunea relatată de tine, dar ei nu și-au propus niciodată să apere depturile salariaților, pentru asta există sindicate+libertatea de a pleca din acel loc de muncă în care nu ți se respectă drepturile, nu? Dacă citești rapoartele din penitenciare din ultimii 4-5 ani cred că nu vei mai avea aceeași părere. Ca una care a participat la vizite și la scrierea lor îți zic că am fost echilibrați.
A înțelege DE CE atentatorii fac ce fac NU AJUTĂ.Nu poți urmări fiecare suspect sau relație a suspectului.A acuza serviciile secrete că n-au făcut ce trebuie e aberant.Ingeniozitatea fanaticilor va depăși orice controale,oricum.
În ce fel te ajută înțelegerea cocalarului cu manele nocturne să-l suporți ?? Explică-mi,dacă poți.Și de ce ar fi inutil/infamant să chemi poliția ?Ai încercat tu să duci muncă de lămurire cu troglodiții cu boxe puternice ?
Cine a spus că-l consider criminal pentru că ar fi emigrant?Cine ți-a dovedit-în afara articolului tatălui psiholog-că anti-depresivele au fost de vină, că nu avea antecedente de violență ? Iar tatăl nu poate fi bănuit e obiectivitate.
DACĂ vei fi vreodată victima unui act de injustiție gravă,a unei mîrlănii gratuite, a unei răutăți care te va răni adînc – ceea ce, evident, nu-ți doresc – încearcă să aplici detașarea dată de toleranță.Vezi ce iese și spune-mi și mie.
Cît despre speranța că a-i înțelege pe politicienii hoți și abuzivi te-ar ajuta să faci legi mai bune, e o contradicție în termeni.Nu TU faci legi,cu baremurile tale morale, ci ei,cu ticăloșia lor,votată de majoritatea poporului.
Îți doresc să asculți manele nocturne,consolîndu-ți insomnia cu înțelegerea/toleranța de a te bucura de faptul că ăla n-are nimic cu tine.Doar se simte bine,nu ?
Îmi dorești cam multe, zic să ne limităm la argumente 😉
Da-ne de stire daca apare, si eu as vrea sa citesc cartea, pe mine ma chinuie subiectul ”toleranta”, care numai prostie nu este.
Mie mi se pare gestul parintilor de un cinism uluitor, de o rautate rara si de o agresivitate sinistra…fata de fiica lor, fata de politistul ucis si fata de toate victimele sceleratilor invitati de politruci in Europa.
Sa faci parada de falsa ta toleranta [pentru ca nimeni, nici macar un Jesus boy reintors pe Terra, nu poate fi atat de amabil si iubitor cu calaii unui copil], sa profiti de pe urma mortii violente a propriului copil scriind carti pe tema asta si topaind prin televiziuni este extrem de degradant, si nu inteleg cum cineva poate admira o asemenea avalansa de ipocrizie si minciuna.
Gestul este echivalent cu o crima, o a doua ucidere in chinuri a fetei. Este chiar mai rau, este o apologie a omorului si a torturii: „dragi barbari, va rugam poftiti in Olanda, ucideti dupa cum va e cheful, schingiuiti’ne copiii iara noi, adultii superiori, elfii supranaturali ai Europei mustind de intelepciune si blandete o sa va studiem, o sa identificam cauzele externe ale agresivitatii, o sa va vindecam si o sa eradicam Raul care intotdeauna este in alta parte, nu in voi!”
În sfîrșit,un comentariu de bun simț.Adică unul cu care sînt de acord eu.:)
Eu zic că Răul e în noi toți, nu numai în unii. Doar educația și oportunitățile ne fac să ni-l exhibăm sau să-l păstrăm latent.
Da, stiu bine de tot placa asta. Io zic sa’i bagam pe toti in lagar de la nastere, in grija Statului multilateral-dezvoltat, sa nu mai aiba cine sa’i educe prost [in familii crestine vetuste unde invata sa fie intoleranti, xenofobi si homofobi] si nici oportunitati de a provoca deranj psihologic bietilor imigranti prin comentarii pe internet. Aleluia!
Acu serios: eu zic ca Binele este in noi toti si nicidecum in discursul unui luminat inchipuit pentru care autospalatul in public pe creier si comportamentul suicidar este educatie pro-toleranta. Nu poti sa fii tolerant cu criminalii, prin definitie, caci vei deveni automat intolerant cu victimele lor; nu poti sa mai gasesti nicaieri Binele oricat vei bajbai dupa el daca vezi Raul la tot pasul, in oricine, si daca esti dispus sa nascocesti scuze/justificari pentru fiecare act ce ti’ar pune in pericol viata, integritatea fizica ori libertatea. Este un relativism suicidar. Una e sa’ti fie mila, sa ierti in sinea ta, sa incerci sa te pui in pielea asasinului -lucruri deja deplasate si nefiresti -si alta sa’l aduci pe calau in atentia publicului, sa’l victimizezi, sa’l faci vedeta si in cele din urma un soi de martir pentru o cauza aberanta fara nicio legatura cu banala motivatie probabila a omorului.
Nu spun ca ucigasul fetei ar fi rau in esenta, nu’l cunosc, nu ma pronunt, poate a fost educatia lui religioasa nefasta poate o fi fosrt abuzul de medicamente sau gelozia, habar n’am; dar dupa uciderea brutala a doi oameni, indiferent din ce motiv, nu cred ca demersurile acestor parinti pot aduce ceva bun societatii; pentru ca iata, au avut succes: ucigasului i s’a redus sentinta de la vreo 25 de ani in prima instanta la 5 ani. Chiar il dorim in libertate asa iute pe acest individ cu 2 omoruri la activ? Chiar nu vedem ce se intampla cu asemenea imigranti inraiti si radicalizati in puscariile europene? O sa fie oare expulzat? Nu prea cred. Daca intr’adevar educatia poate lasa asemenea sechele in om ce ne face sa credem ca efectele ei au incetat prin simpla privare temporara de libertate? Iata de ce sustin ca cei 2 parinti au dat dovada de intoleranta si cinism, nicidecum de toleranta, fata de toti ceilalti membri ai societatii. Parca in ei ar zace ascunsa, latenta, dorinta de a se razbuna pe societate si de a’i secera fiicele prin intermediul unor psihopati brutali ce si’au dovedit competenta. Un soi de chibzuiala asasina „sa moara si capra vecinului” dusa la extrem. Raul salasluieste in ei, in insistenta cu care cer ingaduinta si bunatate publicului vizavi de criminali, nu in noi, cei care inca ne opintim sa discernem si sa separam neghina de grau.
ps scuze pentru intinderea si asprimea neobisnuita a comentariului.
NU ca raul e peste tot si atunci ar trebui sa-l iertam. Nu e vorba sa gasim scuze si justificari. Dar nu trebuie sa ne simtim atat de superiori moral incat sa ii privim pe criminali ca pe niste animale. Pe bune, sunt oameni. Si e important pentru ca daca gasim justificari in a zice „pe categoria asta de oameni ii scot din societate, nu mai consider ca sunt oameni”, justificarea trebuie sa fie cat mai obiectiva si rationala, altfel societatea va regresa (din punctul meu de vedere). E obiectiv si rational sa ii omori pe toti criminalii? Evident nu. Dar pe criminalii psihopati care vor recidiva? Posibil. Dar pe criminalii psihopati care sunt oameni de stiinta geniali si angajati la NASA? Unde, cine si cum stabileste beneficiul pe care un om poate sa il aduca societatii? Daca nu incercam sa gasim explicatiile din spatele crimelor, stiinta nu va putea niciodata sa ne ajute in aceasta problema.
bravo. asta e adevarul. pedeapsa cu moartea, asta merita jigodia aia. nici o toleranta, nimic. iertarea e o prostie . nu exista iertare. cine iarta asa ceva, are un defect genetic. e o monstruozitate.
Cert este că ar fi exact atitudinea unui Iisus biblic.
Dar eu nu-s Mnezio, probabil că mi-aş dori moarte ucigaşului…
Aplicația lui pentru rezidenta a fost refuzata? De ce? Olandezii lasă pe mai oricine sa stea in Olanda.
Habar n-am, dacă știe cineva olandeza cred că se pot afla mai multe din emisiunea către care am dat link.
Nu mentioneaza, discuta despre efectele secundare ale medicamentului si alte cazuri, 2-3, de agresivitate aparent generata de medicament. Oricum, in ziua de azi se fac studii clinice serioase inainte de a lansa un medicament pe piata. Idea e ca intre studiile ai doua grupuri de oameni, unii la care le dai medicamentul si unii la care le dai placebo. Daca la grupul tinta apar efecte negative serioase, medicamentul nu e comercializat. Alfel te astepti la despagubiri de miliarde. Daca efectele sunt „controlabile”, apar avertismente pe prospect. Oricum ar fi, din moment ce medicamentul nu a fost retras de pe piata, inseamna ca fie nu din cauza lui a comis respectivul crimele, fie nu a respectat prospectul (se pare ca de asta a fost vorba, a luat o supradoza) si atunci e oricum vina lui.
„in ziua de azi se fac studii clinice serioase”
Așa e. Cu două amendamente:
a mic de mână) Serioase nu înseamnă exhaustive. Sunt destule medicamente lansate pe piață care, după mulți ani de vânzare și produs profit pentru companie, sunt retrase deoarece s-a ajuns la concluzia că, totuși, există efecte secundare foarte rare dar foarte grave și nu merită riscul. Exemple: Sibutramina s-a vândut în UE între 2001 și 2010, Fusafungina (compensata de Guvernul României încă din 1995) s-a retras în UE în februarie anul trecut, iar metamizolul deși s-a folosit pe scară largă încă hăt din 1922, acum este evitat în majoritatea țărilor, unde se mai dă doar pe rețetă, iar pe la americani și suedezi e deja interzis de 40 de ani.
b mic de mână) Nu ai de unde să știi de unde va apărea următorul Scott Reuben.
https://www.scientificamerican.com/article/a-medical-madoff-anesthestesiologist-faked-data/
Oricum nu cred ca i-au ridicat dreptul la sedere pentru crima, ca daca era cazul, ar fi stat in inchisoare pana la 5 ani in Olanda! /sarcasm.
Care a fost cauza ridicarii dreptului de sedere nu cred ca putem afla, din cauza legilor privind „privacy”, daca n-o fi declarat el insusi cauza.
Dar revenind la parintii fetei.
Daca dovedeau ca medicamentul ar fi fost de vina, acesta ar fi fost retras de pe piata, ba mai mult ar fi putut da in judecata firma producatoare si ar fi primit despagubiri serioase, cel putin in SUA.
Parerea mea e ca fie ei sunt spalati pe creier de socialisti, fie se simt vinovati de moartea fetei in fata altcuiva, poate fratii fetei, care poate i-ar fi avertizat ca tipul e periculos, dar ei i-au tinut partea. Cine stie, poate ca respectivul a si batut-o pe fata inainte, dar ei o fi convins-o sa stea cu el din cauza spalarii pe lor socialiste creier.
Oricum, ceva nu e in regula aici!
Mi se pare ca nu crestinismul, ci determinismul ar fi filzofia care ar determina un astfel de comportament (ca al parintilor adica). Si cred ca spre asta inclina si Dollo – se da un om cu un anumit material genetic, crescut intr-un anumit mediu, si care e influentat de anumiti factori exteriori. E vina lui ca actioneaza intru-un anumit mod? In mare parte nu, pentru ca comportamentul nostru e mult mai influentat de mediul in care traim decat ne dam seama. Gen majoritatea am fi fost nazisti si am fi avut sclavi cand asa facea toata lumea. Dar „Explanation does not equal exculpation”. Intrebarea care se pune ce actiuni trebuie sa luam (ca societate) ca sa a)il impiedicam pe criminal sa faca rau altora si b)sa minimizam raul pe care il facem criminalului. De ce punctul b? fiindca nu mai suntem pe vremea legii talionului.
Mie comportamentul părinților mi se pare similar cu al misionarilor creștini care se duc cu familia in Papua-Noua Guinee la sălbatici, aia le mănâncă copiii și le violează nevasta și apoi ei scriu o carte despre cum au putut sa-i ierte pe canibali și i-au creștinat!
Apropo, in emisiune, prezentatorul le spune, probabil după ce a citit in cartea lor, ca ei l-au vizitat pe criminal in prima săptămâna in închisoare. Tatăl îl contrazice zicând ca i-au scris o scrisoare după o luna iar criminalul le-a răspuns. Or fi dusi cu pluta și ei, sau ce?
Oricum ei (părinții) dau vina pe efectele adverse ale medicamentelor. Dacă aveau dreptate, medicamentul respectiv ar fi fost retras de pe piața iar ei ar fi primit probabil despăgubiri serioase.
Pai chiar ei spun, asa s-au simtit mai bine, a fost ca un fel de terapie pentru ei. Cine stie, poate daca ar fi crezut ca individul chiar e agresiv s-ar fi simtit vinovati ca l-au lasat cu fata, si prefera sa creada ca e din vina medicamentelor.
Am citit ceva mai mult despre paroxetine.
Are efecte adverse cacalau, dar nu e mentionata agresivitatea extrema, doar nervozitatea (5%):
„Paroxetine shares many of the common adverse effects of SSRIs, including (with the corresponding rates seen in people treated with placebo in parentheses): nausea 26% (9%), diarrhea 12% (8%), constipation 14% (9%), dry mouth 18% (12%), somnolence 23% (9%), insomnia 13% (6%), headache 18% (17%), hypomania 1% (0.3%), blurred vision 4%(1%), loss of appetite 6% (2%), nervousness 5% (3%), paraesthesia 4% (2%), dizziness 13% (6%), asthenia (weakness; 15% (6%)), tremor 8% (2%), sweating 11% (2%) and sexual dysfunction (≥10% incidence).[4] Most of these adverse effects are transient and go away with continued treatment. ”
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Paroxetine
Deci, s-ar fi putut ca nici macar nu ar fi avut efectele alea la mijlocul tratamentului.
Fi-ți-ar wikipedia de râs! Nici de-al dracu’ n-ai fi citit complet secțiunea, unde ultimul paragraf zice:
„Mania or hypomania may occur in 1% of patients with depression and up to 12% of patients with bipolar disorder.[36] This side effect can occur in individuals with no history of mania but it may be more likely to occur in those with bipolar or with a family history of mania.[37]”
Și, mai departe după un clic pe linkul „mania”, găsim:
„Although mania is often conceived as a ‘mirror image’ to depression, the heightened mood can be either euphoric or irritable; indeed, as the mania intensifies, irritability can be more pronounced and result in violence.”
Ce dracu, lăsăm emoțiile și preconcepțiile să ne întunece judecata!?
” Most of these adverse effects are transient and go away with continued treatment. ” Daca era pe la mijlocul tratamentului, sansele ar fi fost si mai mici. El cica suferea de depresie, nu de bipolar disorder, deci sa zicem ca era la inceputul tratamentului si ar fi fost intre cei 1% care ar fi fost afectati de manie. Dar mania e in 50% din cazuri euforie, 50% agresivitate. Asa ca probabilitatea in cazul lui de a fi agresiv e de MAXIM 0.5%.
Oricum, tipul era sub tratament psihiatric, ii fusese refuzat dreptul de azil, singurul motiv pentru asta poate fi ca ar fi fost considerat un pericol social.
Toate astea nu le-au ridicat nici un semnal de alarma parintilor fetei?
Hai să-ți dau și eu un link din wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Lies,_damned_lies,_and_statistics
Să-ți explic eu cum e cu statisticile pe medicamente. Se dă specimenul A (adică io), cu o mamă medic alopat, care de-a lungul vieții am înghițit orice tratament a fost nevoie. Întotdeauna s-au obținut efectele urmărite fără vreun efect secundar. Apoi se dă specimenul B (nevastă-mea), care se ferește de medicamente în general deoarece e lucru rar să nu fie niciun efect secundar la vreun medicament. Am suspectat, evident, un efect nocebo bazat pe citirea prospectului, așa că am convenit că nu mai citește ea prospectele, ci doar eu. Degeaba. Fie că e vorba de amețeli, grețuri, tulburări de vedere, disconfort abdominal, crampe menstruale accentuate, scăderea libidoului, arsuri gastrice, migrene, dureri musculare, băi nene, n-ai pomenit așa ceva. Indiferent ce tratament i se prescrie, indiferent pentru ce, i se întămplă obligatoriu ceva ce scrie în prospectul respectiv la secțiunea „reacții adverse”. Uneori la „frecvente”, alteori la „rare”, alteori la „foarte rare”, și chiar și la „frecvență necunoscută”. Nu i se întâmplă tot ce scrie acolo, dar e imposibil să nu i se întâmple _ceva_ din listă. Așadar, în ceea ce privește textele de genul „probabilitatea in cazul lui de a fi agresiv e de MAXIM 0.5%.”, a se slăbi. Din punctul meu de vedere, poate să fie și epsilon, tot nenulă e.
Nu comentez ce i s-a întâmplat cu cererea de azil. Dar poate ar trebui iarăși să discutăm aplicat pe caz, decât să ne dăm cu părerea că eficienta birocrație olandeză ar fi infailibilă. Personal aș crede mai degrabă părinții fetei care îl știau de 2 ani, decât pe referentul Sven care vede 5 dosare de azil pe zi.
Dacă probabilitatea unui efect advers e atât de mică, egala sau sub probabilitatea observată la grupul placebo, atunci nu poate fi stabilită o legătura între medicament și efectul advers.
Tu crezi sincer că în textul pe care l-ai citat sunt probabilități mai mici decât probabilitatea observată la grupul placebo? Păi, în acel caz, mai avea oare sens ca wikipedia să prezinte acele procente drept „many of the common adverse effects of SSRIs”? Nu cumva, în lipsa stabilirii legăturii dintre medicament și efectul advers, ar fi devenit absurd să se vorbească despre manie în acest context? Tu te auzi ce spui?
Ca să scutim încă un rând de comentarii, uite sursa wikipediei: „During premarketing testing, hypomania or mania occurred in approximately 1.0% of unipolar patients treated with PAXIL compared to
1.1% of active-control and 0.3% of placebo-treated unipolar patients.”
Serios. Discuția asta începe să spună tot mai mult despre felul cum niște probleme pe care nu le cunoaștem îți influențează ție judecata.
Mihai, cred ca tu confunzi grupul depresivilor (cum era criminalul) cu cel al persoanelor bipolare. Nu scrie nicăieri ca respectivul ar fi fost bipolar.
Nu confund nimic. Unipolar înseamnă non-bipolar în contextul nostru. Tu însă ai niște convingeri înrădăcinate pe care ți le ranforsezi cu toate jumătățile de informație convenabile peste care nimerești, fără să mai depui efortul intelectual onest de gândire critică, pentru a asimila _întregul_.
Mai mult decat articolul mi se par fascinante comentariile. Foarte multa ura pt parintii respectivi, care au trecut printr-o trauma majora si, lasand la o parte parerile personale despre gestul lor, au reactionat si ei cum au putut. Mai bine, mai prost, mai normal, mai anormal.
Si grija pentru olandezi, care mi se pare ca razbate din unele comentarii, e impresionanta. Sigur noi stim mai bine care-i treaba cu refugiatii astia, nu care cumva sa ne sufoce cu totul. Daca vin in Olanda si de-acolo se gandesc sa se mute in Romania?