Aveam nevoie de ceva vreme de niște banale baterii. 1,5 AA pe numele lor, din alea de băgat în fundul mouse-ului ca să se miște mai cu talent pe ecran. Aia pe care o aveam în mouse-ul meu murea din când în când și eram nevoită să o scot din mouse, să o încălzesc în palmă câteva minute, știți voi… ca să pornească iar. Ieri a fost ziua aia în care mi-am amintit de asta la timp, adică atunci când eram la casă într-un Mega.
Îi zic casierei să-mi dea și mie niște baterii, agățate undeva în spatele ei. Toate erau Duracel, de diverse grosimi.
-De care?, întreabă fata.
-Din alea pentru mouse, îi zic și eu ca o umanistă ce mă aflu.
O văd că ia fix pachetul cu baterii subțiri, AAA, și vine cu ele spre mine.
-Din astea ca de telecomandă? mă întreabă ea.
-Nu, parcă sunt prea subțiri astea, zic, îmi trebuie mai groase…, de mouse.
Între timp în spatele meu la casă vine un tip mai tânăr, iar în spatele lui unu mai bătrân. Păr alb, mustață stufoasă, aspect de om serios, cu toate țiglele pe casă.
-La mouse merg bateriile de la telecomandă, se bagă în seamă tânărul. Ca să ajute, vezi bine. Deși nu mai folosisem de ceva vreme o telecomandă, știam că și acolo merg baterii diverse, și mai subțiri și mai groase, așa că am început să mă gândesc la care se referă și dacă o fi având sau nu dreptate.
-Astea sunt mai groase, îmi arată casiera alt set de baterii, tip AA, care până la urmă ar fi fost bune, dar acum cu părerologul din spate parcă nu mai eram sigură eu.
-Astea n-o să meargă niciodată la mouse! rostește doct și moșul din spatele tânărului, de sub mustața aia serioasă, dând din cap sastisit, ca un instalator care știe exact diferența dintre țeava de un țol și aia de doi.
Mă uit mai bine la ei, la baterii… Devin și mai nesigură pe mine. Știam sigur că nu îmi trebuiau bateriile alea subțiri, că doar luasem în mână, vorba aia… aproape în fiecare zi bateria aia de la mouseul meu, și totuși n-am fost sigură că e bine să le cumpăr pe alea mai groase. Nu cumva or fi prea groase și oamenii ăștia doi or ști ei ceva?
Am renunțat să mai cumpăr și am plecat, frustrată că uite acum mi-am amintit că-mi trebuie baterii, dar tot nu le-am luat pentru m-am lăsat influențată de opinia publică. O să ajung ca mama, să mă duc cu bateria uzată în mână la vânzător și să-i zic: dă-mi și mie, mamă, una ca asta la fel, că nu știu cum îi zice!
Pe drumul spre casă mi-am dat seama că am fost proastă. Că alea erau bateriile care îmi trebuiau și că tânărul și moșul din spatele meu nu erau decât niște proști cu aplomb, iar asta i-a făcut credibili. M-am enervat pe mine însămi, de cât de nesigură sunt pe mine și pe ce văd ochii mei și m-am gândit ce naiba m-a făcut să ajung în halul ăsta de nesigură. Că dacă nu sunt în stare să văd că niște baterii sunt ce-mi trebuie, cum pot să decid în chestii mai subtile, cum ar fi de exemplu lupta dintre bine și rău sau dintre corupție și anticorupție 😉
Mi-ar fi plăcut să am mouse-ul la mine și făceam în gând scenarii demonstrative despre cum i l-aș fi arătat moșului care a rostit cu atâta siguranță „niciodată” și i-aș fi spus:
Ce nu știi tu nu înseamnă că nu există, băi, nea! Nu-ți mai da cu părerea aiurea când habar n-ai!
Dar nu aveam mouse-ul la mine, așa că m-am oprit în următorul magazin, am luat niște baterii fără să mă mai întreb dacă sunt prea groase sau prea subțiri și am venit acasă un pachet de frustrări.
Mi-am dat seama că asta se întâmplă zi de zi, în orice situație. Lumea s-a împărțit între ăia care știu ei sigur cum e treaba și proștii care se lasă manipulați tocmai pentru că li se pare că nu știu nimic. Undeva, într-o dimensiune aproape intangibilă, ăia care știu cu adevărat ceva preferă să tacă agresiv. Pentru că oricum nu-i crede nimeni.
Am avut si eu un mouse la fel ca acesta si nu mergea ca lumea pe canapea. I l-am dat lui fi-meu
soc si groaza: exista mousi care merg cu AA si exista mousi care merg cu AAA, asa cum exista si telecomenzi cu AA sau 3xA.
la fel poti sa zici ca vrei acumulator pt masina, n-o ai cu tine si nu stii de care e, dar parca asta se potriveste. mai multe optiuni, mai multe pareri, succes garantat.
Din vasta mea experiență cu tot felul de echipamente IT, pot să certific că ambii mouși cu baterii pe care am pus mâna merg cu câte o baterie AA. Unu-i Microsoft iar celălalt Dell. Și că prefer moușii cu fir că nu te lasă baltă când ți-e lumea mai dragă.
Despre tăcutul agresiv, ai dreptate. Eu mai deschid gura doar acasă și pe aici, că altfel mă enervez și-mi dăunează.
Problema știi care e de fapt? Că realitatea e foarte complexă iar oamenii vor soluții prea simple. Iar dacă te apuci să explici complexitatea ca să-și poată alege ce e bine pentru fiecare, audiența se plictisește și își pierde interesul, în cel mai bun caz. În cel mai rău se mai și contrazice cu tine.
Așa e, oamenii vor să le spui dacă e de bine sau de rău, bun sa prost, gândire binară ca de computer 🙂
Deci, la chestia asta mintea mi-a luat-o pe aratura:
„să o încălzesc în palmă câteva minute, știți voi… ca să pornească iar”
😀
Adica n-ai pus niciodata bateriile pe calorifer sau pe soba ca sa se „reincarce”?
Bine, acum stim ca ar fi putut exploda, dar atunci nu stiam, asa ca n-au explodat.
Fix asa castiga PSD alegerile.
Foarte bun articolul.
Ar mai fi existat totusi o rezolvare a dilemei bateriilor, si anume sa fi cumparat din ambele marimi (si AA si AAA). Desigur ar fi fost o pierdere, nu foarte mare. Aceasta rezolvare ar merge si ca generalizare, de exemplu un ministru (sau primar, consilier etc) va putea fi si corupt si necorupt daca legile justitiei vor fi „inteligent” ajustate. Pierderea in acest caz va fi insa imensa – pentru tara.
Să fi fost acolo te-aș fi scos urgent din impas:
”Domniță, nu-i ascultați p-ăștia că nu știu nimic, dumneavoastră sigur vă trebuie ori R3 ori R6.”
Ha, ha, ce vremuri! Parcă le văd… 🙂
Si tu pe moment chiar ai crezut ca mosul stia diferenta dintre un mouse cu fir si unul fara fir?.. 🙂
La cate nimicuri sunt prin casa pe baterii – telecomenzi, jucarii, cantar, mouse etc – eu am ajuns la concluzia ca trebuie sa cumpar doar baterii reincarcabile.
…Pentru o clipa m-am gandit ce baterii imi trebuie la mouseul meu cu fir.
Pe fb nu ai intrebat?
…mai nou faci poza cu mobila si meri la cumparaturi…ai dubii…te uitz la poza…n-ai poza, trimitz un whatsapp la unu sa ti-o trimita…si uite – asa n-ai nevoie de pareri, si nici nu te socializezi la coada cu cine nu trebe…Poanta buna e ca slava domnului tehnologia e de secolul xxi chit ca multi or ramas la secolu x…Viatza-i plina de pareri si de….io cred, io am impresia…depinde de fiecare cum i baga in seama. 🙂