Când a intrat, în sfârșit, în vigoare sistemul nostru de garanție returnare îmi amintesc că aveam o ședință la serviciu și un coleg mai bătrân, leat cu cei trei R de pe vremuri, a zis că i se pare o prostie, că o să umblăm „ca boschetarii” cu pungile cu sticle goale ca să le dăm înapoi să ne luăm banii pe ele. Nu știu ce părere o mai avea acum, la juma de an de când umblăm și noi și „boschetarii”… dar observ că modul în care e mai degrabă dezorganizat sistemul ne aduce încet încet pe mai mulți la vorba colegului meu, deși la început l-am persiflat, că e retrograd.
La coadă la reciclare
Întâi de toate, ar fi fost o surpriză dacă statul român ar fi fost capabil să pună pe picioare un sistem care să funcționeze bine din prima. Așadar ne aflăm în parametri, atât putem.
OK, nu e numai statul, căci RetuRo e de fapt o asociere a producătorilor de băuturi și comercianți plus statul, dar rezultatul nu diferă. E încă o situație în care ne-am scremut câțiva ani să reinventăm roata, în loc să copiem ceva ce făceau deja alții (de exemplu nemții) cu mult mai mult timp înaintea noastră și deci să sărim direct etapele alea în care amețim oamenii.
Un german cu care am discutat zilele trecute, revenit în România după vreo zece ani, mi-a povestit că și ei la început au trecut fix prin aceleași enervări. Că, la început, când se duceau cu ambalajele la reciclat nu puteau să ajungă la automatele alea din cauza cozii formate de oamenii săraci care din asta trăiau. Din adunat sticle și doze goale ca să ia banii pe ele. În timp statul german a reușit să facă astfel încât reciclarea să fie mai ușoară.
La nici un an de la debutul campaniei și noi suntem deja nervoși. În week-end e aproape imposibil să găsești un automat fără coadă, ca să bagi și tu o sticlă de șampanie fără alcool pe care ai băut-o în timpul săptămânii 😉 E plin de oameni cu saci mari de sticle. Mă simt și prost când îi văd. O dată pentru situația în care se află – inclusiv personalul de la magazine se poartă urât cu ei, atunci când îndrăznesc să se ducă să le atragă atenția că s-a blocat aparatul. Și pentru că, evident, prin comparație, eu cu punguța mea cu trei doze de bere, șase PET-uri de apă și o șampanie fără alcool, strânse într-o săptămână, par o piți zgârcită care ține la cei 7 lei pe care-i primește la schimb în loc să le lase lor, care au nevoie de banii ăștia.
Aud în jurul meu cunoscuți care la începutul programului erau entuziaști și adunau acasă, separat, ambalajele cu cod de reciclare și chiar se bucurau că în sfârșit nu vor mai fi gunoaie pe câmp, iar acum deja îi văd enervați de drumurile inutile pe care le fac cu ambalajele în portbagaj ca să găsească un automat disponibil.
Și eu m-am tot plimbat în ultimele săptămâni cu sacoșa cu ambalaje, prilej de haz de necaz la gândul că m-ar putea opri poliția în trafic și ar fi obligați să-mi pună fiola și să-mi facă testul anti drog, căci conform noii ordonanțe care modifică Codul rutier asta e musai dacă te găsește cu recipiente de băuturi alcoolice – chiar și goale – în mașină.
Apoi mai e și regula stupidă că trebuie să folosești bonul primit de la automat fix în rețeaua aia de magazine în care ai reușit să dai ambalajele. E drept că ai la dispoziție un an pentru asta, dar chiar și așa mi se pare aiurea, de vreme ce până la urmă banul tot în punga aia mare a SGR se duce. Am găsit o dată un automat liber la un Mega, am scăpat de ambalaje, aveam un bon măricel, de 15 lei, dar nu aveam nevoie de nimic de la Mega. În plus, se știe, intri cu bonul ăla și până la urmă cumperi de nebun de zece ori mai mult. După o săptămână, în care am încercat să-l folosesc la un alt magazin și m-au refuzat, apoi am tot plimbat bonul ăla de colo-colo, mi-am făcut neapărat drum la același Mega ca să-l încasez, că altfel îl pierdeam prin portofel. O bătaie de cap și un consum de benzină aiurea.
În fine, ultima experiență avută pe tema asta a fost într-o zi de luni, la un Penny de la noi din zonă, aici la țară. În week-end nu reușisem deloc să scap de plasa cu ambalaje, am plimbat-o două zile, așa că mi-am zis că poate lunea pe la prânz așa, când am avut pauză de masă, n-o fi coadă.
Greșit!
Erau patru oameni, fiecare cu câte doi saci plini, iar după mine a mai venit o femeie cu un sac înghesuit pe un căruț de copil și unul alături. A fost un noroc, cu angajata Penny care a fost drăguță și a supervizat activitatea, ajutându-i pe oameni să-și bage ambalajele în automat, și a mers mai repede decât mă așteptam.
Între timp am făcut și niscai conversație cu ea. Am aflat că asta e sarcina ei de lucru, că gestionează sacii strânși în containerul ăla care adăpostește automatul.
– Și în cât timp se umple containerul ăsta cu ambajale?
– Depinde, dacă vin mai mulți oameni cu saci din ăștia se umple repede.
– Și ăștia de la ReturRo vin zilnic să-i ridice?
– Nooo. Vin când vor ei. (Pe site zice că „Administratorul SGR va asigura preluarea ambalajelor SGR de la punctele de returnare cu o frecvență și într-o manieră care să nu perturbe buna funcționare a comercianților.”)
– Nu au un program?
– Nu.
– Și ce se întâmplă când se umple containerul cu ambalaje, le scoateți afară până vine mașina să le ridice?
– Nu avem voie să le scoatem afară. Închidem containerul și aparatul și așteptăm să vină mașina.
– Păi ce contează dacă sunt afară sau înăuntru, că oricum sticlele sunt sparte, ambalajele de plastic și aluminiu sunt turtite, nu pot fi furate, nu?
– Așa e, dar ne-au interzis să le ținem afară.
Așadar, RetuRo vine când vine, între timp, dacă magazinul e amplasat într-o zonă cu sărăcie și mulți vânători-culegători de ambalaje, șanse mari sunt ca automatele alea să fie mai des nefuncționale, dacă mașina de cules ambalaje nu vine mai repede.
La cel de la Penny, de exemplu, era „stricată” partea pentru sticle „de ciob”. Așa că tot n-am scăpat de sticla aia de șampanie…
În fine, iată ce concluzii am tras eu din interacțiunile astea personale și din ce am mai citit prin presă pe temă, plus pe site-ul RetuRo:
- Programul garanție returnare se dovedește victima propriului succes. A reușit să ne mobilizeze (chiar dacă nu pe toți), chit că la început se crederea că o garanție de „numai” 50 de bani nu va fi suficient de atractivă. Uite că este. Pentru că un 10-15-20 de lei în plus la fiecare sesiune de cumpărături – mai ales la câtă apă îmbuteliată bem noi, ăștia de la țară, cu puț în curte – se simte, chiar dacă valoarea unui bon la supermarket în ultimele luni a explodat la câteva sute de lei pe aproape nimic.
- Admit că e nevoie și de o perioadă tampon, de acomodare, atât pentru noi, căci ne setează noi obiceiuri, cât și pentru sistem, că n-o fi ușor să coordonezi atâtea entități, deși mare pare din această activitate este totuși automatizată. Sau ar trebui să fie.
- Dar judecând după experiența altor state, din care ar fi trebuit să ne inspirăm, ar fi cazul deja ca în program să se facă unele ajustări care să nu îndepărteze oamenii de bună credință. Nu sunt suficiente reclamele în social media sau pe TV în care ți se spune să ai răbdare. Ai răbdare, dar nu mai ai loc în portbagaj și cât poți să plimbi ambalajele alea prin oraș? Că nu sunt toți ca mine să plimbe sticla de apă de pe Otopeni până în Cipru și înapoi.
- Principala supărare a consumatorilor care ar vrea să-și recupereze garanțiile este că nu au loc de vânătorii-culegători de ambalaje care ocupă automatele și le închid mai rapid decât era prevăzut, pentru că au cantități mari de reciclabile. Pentru asta există deja prevăzut în legislația SGR o portiță, despre care văd că nu vorbește nimeni. Și anume înființarea de puncte de colectare (automate sau manuale) de către UAT-uri. Adică primăriile, dacă vor să vină în întâmpinarea cetățenilor lor, pot să amenajeze astfel de puncte de preluare, făcând un contract cu RetuRo. Uite aici baza legală.
În platforma SGR se pot înregistra exclusiv operatorii economici comercianți sau producători, astfel cum sunt definiți în Hotărârea nr. 1.074/2021 privind stabilirea sistemului de garanție-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile („Hotărârea nr. 1.074/2021”). Prin urmare, unitățile administrativ-teritoriale nu se pot înregistra în platforma SGR.
În schimb, autoritățile deliberative la nivelul unităților administrativ-teritoriale pot, în condițiile stabilite prin Hotărârea nr. 1.074/2021, (i) aproba încheierea acordurilor de parteneriat cu comercianții având structuri de vânzare cu o suprafață mai mică de 200 mp, la solicitarea acestora, în vederea organizării și operării punctelor de returnare și (ii) organiza puncte de returnare a ambalajelor SGR pe raza administrativ-teritorială a respectivei unități administrativ-teritoriale, în colaborare și sub coordonarea administratorului SGR.
Așadar, presa aia care se enervează că nu primește răspunsuri în baza legii 544 de la RetuRo, de ce nu îi trage de mânecă pe primari, să facă ei niște centre speciale de colectare destinate numai vânătorilor-culegători de ambalaje. Este până la urmă datoria statului să le creeze oamenilor condiții pentru a câștiga un trai cinstit, dacă nu-i ajută cu mai mult să iasă din sărăcie.
Până la urmă ei fac un serviciu public și pentru restaurante și alte entități excluse de la obligativitatea de a se înregistra în sistemul garanție returnare. Acești oameni adună cantități mari de ambalaje și ar fi firesc ca ei să aibă niște centre speciale unde să le predea și să primească în schimb bonuri valorice pe care să le folosească unde vor.
În acest fel rămân automatele de la magazine strict pentru consumatorii de ocazie, care au de recuperat din când în când niște lei de pe urma băuturilor pe care le-au consumat.
Oricum, în SGR e cuprinsă deocamdată doar o categorie restrânsă de ambalaje. N-am înțeles de ce nu se recuperează de exemplu inclusiv sticlele de lapte sau iaurt, că doar și alea sunt din plastic, și chiar bidoanele mai mari de 3l. Noi am trecut la bidoane de 10l de apă și tot ni se pare că consumăm aiurea prea mult plastic.
Căci dacă e să ne luăm după unele surse oricum toată treaba asta cu reciclarea plasticului e o mare minciună a producătorilor, căci plasticul nu se reciclează la infinit. Dar măcar prin adunarea lui la un loc nu-l mai lăsăm aiurea prin ape și pe câmpuri și îl ardem controlat în fabricile de ciment, de exemplu.
Dar asta e altă discuție. Poate că singura concluzie reală din toată tărășenia asta este aceea că întregul nostru stil de viață e nesustenabil, dacă el presupune folosirea unei cantități atât de mari de plastic.
Voi ce părere aveți?
Vă las în final cu un grup de vânători-culegători, dar nu de plastic, în așteptarea deschiderii punctului de livrare a hranei. La moșie 🙂
Vânători-culegători în așteptarea deschiderii punctului de hrănire manuală
Ai pus degetul pe rană, nu că nu era evident DIN START că asta va fi situația, noi am stabilit că destul am făcut cozi la reciclare în facultă, când eram săraci-lipiți, lăsăm la alții bănuții ăia, scoatem reciclabilele la poartă în saci transparenți și dispar în câteva minute.
Eu încă nu sunt pregătită să renunț 🙂
Doamne ce frumoase s-au făcut pisicile!!
Eu sunt încă mulțumită de situația cu ambalajele, deși nu am mașina și trebuie sa ma car cu ele per pedes…
Ați încercat la Profi? Cei de la Profi le preiau manual deocamdată, adică le scanează cu o aplicație de pe telefon și scot un bon la o mini-imprimanta sau ce o fi.
Pentru mine e o soluție mult mai bună, când nu va mai fi valabilă o să le dau cui are nevoie de ele sau are chef sa le preia.
Cel mai mult ma bucură faptul ca nu mai umplem țara de plastic. În vreo doi ani avem timp sa ajustam lucrurile eu atât am dat termen…
La Profi nu prea facem cumpărături, căci nu avem prin preajmă, dar da, și preluarea manuală e o soluție. Însă cred că și acolo e coadă.
Am cam invatat sa merg cand stiu ca nu e aglomeratie.
La o unitate mai aproape de mine se mai frasuie fetele ca nu le merge imprimantutza desi nu cred ca e chiar asa, insa daca mai merg vreo 500 de metri e un alt Profi unde nu s-au plans niciodata si le preiau fara probleme.
Mai fac miscare si eu.
Altfel nu as avea rabdarea necesara sa stau la automatele alea…
La nemți au deschis puncte de lucru UAT urile ?
Habar n-am, eu am observat că există posibilitatea asta la noi în lege și mi se pare o chestie bună. Nu numai pentru sticle care poartă garanție, ci și pentru alte deșeuri. Ar fi o soluție pentru unii oameni să câștige niște bani și pentru noi toți să scăpăm de gunoaie aruncate aiurea. Sau de fumul de gunoi ars. Când știi că poți să încasezi ceva pe el nu-i mai dai foc.
La nemți daca mergi la Kaufland (sau orice magazin care colectează), în același magazin poți să folosești chitanța primita și nu în alt Kaufland (se aplica peste tot). La fel, nu toate tipurile de sticle intra in tonomate (majoritatea sticlelor de șampanie, ulei, borcane pot fi aruncate în containere pentru sticla alba, verde și maro pe la colțuri de stradă, nu iei bani pentru asta. Mulți arunca neținând cont de culoare, dar macar arunca undeva. Nu cumva sa arunci duminica, te poți trezi cu poliția batandu-te pe umăr sau vrun vecin care s-ar putea sa orăcăie că îi deranjezi weekendul care trebuie sa fie liniștit. Când sunt containerele pline nu întotdeauna vine firma sa le ridice nici aici. După anul nou e covor in fata containerelor, dar se liniștește in cam o săptămână. Sa nu crezi că nu mai arunca vrun alcoolizat sticla aiurea pe strada… Că duduie civilizația… nu, se aruncă în continuare, Germania nu este inca Elveția sau Luxemburg…).
Sa revenim, iei bani pentru sticle de apa din plastic, băuturi carbogazoase, recipiente aluminiu (ex. doze de bere), sticle din sticla de 0,5 L de bere și unele sticle din sticla de lapte, plus unele borcane din sticla de la iaurt. Plusul e că dacă ai o naveta de la 6/12 sticle plina cu sticle, exista un loc special in tonomate care iau direct naveta și calculează automat sticlele, inclusiv naveta, care doar ea, costa in jur de 3.5 euro. Naveta sa fie plina, dacă lipsește o sticla nu o ia aparatul 😁. Nu toate magazinele colectează sticlele astea de sticla sau navetele. Cutiile de Tetrapak de la orice altceva se aruncă la plastic, iar nu iei bani.
Singura diferență este că și aici sunt cozi, pentru că și aici e sărăcie și oameni disperati, dar sunt cel puțin 3-4 automate funcționale în fiecare magazin mai mare iar la Kaufland pot fi și 10. Se mai blochează și aici și durează ceva pana se mișcă, dar nemții is răbdători și strang din dinți decât să care cumva… vocifereze. Tac și așteaptă. Mai apasa pe un buton sa cheme serviciul sau pleacă, dar de vociferat, n-ai sa vezi sau sa auzi. E multă fericire in aer.
Mi-am pus și eu aceeași întrebare, de ce nu pot folosi tichetul in orice magazin, dar îl țin în portmoneu până mai dau pe acolo și nu mai caut răspunsuri. Sunt multe alte întrebări fără răspuns și multe cioburi de sticle sparte pe strada, în stații de metrou. Prin centru pute a pisat ceea ce in București, ultima dată când am trecut, adevărat pe fuga, prin același centru, nu mai mirosea așa, era curat lună. Desigur, e mereu loc de îmbunătățiri, dar am rămas foarte plăcut surprinsă de cate s-au schimbat comparativ cum era atunci când am plecat.
Păi nici aici nu vociferează nimeni pentru chestii mai importante, darmite pentru niște deșeuri. Lumea se descurcă sau renunță.
Tichetul respectiv se poate transforma in bani cash la casieria magazinului in ograda caruia este automatul SGR (si cred ca si in reteaua magazinului respectiv, dar n-am incercat!). Sunt obligati sa-ti dea banii (iar vanatorii-culegatori de PET-uri incaseaza cash in majoritatea cazurilor, nu fac cumparaturi in magazin.)
Deci nu e neaparat sa folosesti banii la magazinul cu pricina, dar asta presupune un pas in plus: te duci la casa (poate stai la coada) si ridici contravaloarea cash.
Sigur, pentru bonuri de valoare mica (pana in 10 lei), il tii in portofel pana ajungi sa ai nevoie de cumparaturi (inca nu s-a ridicat din sant Guvernul, sa reuseasca sa tina de promisiunea cu actele de identitate de dimensiunile cardurilor bancare … ca altfel s-ar fi dus direct in istorie si portofelul – dar asta e alta poveste 🙂 )
Dupa o petrecere mai maricica am recuperat cash vreo 70 de lei. 🙂
Da, așa am făcut și eu la acel Mega până la urmă, deși a trebuit să stau și la coadă la casă.
Singura intrebare care trebuie pusa este cat a fost spaga pentru introducerea acestui sistem idiot. Cat a fost spaga ca sa ne transforme pe toti intr-o natie de gunoieri?
Iar optional se poate adauga a doua intrebare – cati atarnatori au fost angajati ca sa se „ocupe” de kkturile astea. Cati votanti PSD „lucreaza” la RVM-uri? „Lucreaza” si nu lucreaza pentru ca tot timpul e mizerie, pute, si n-am vazut de multe ori vreun angajat cu mana pe mop. Ba, din contra, am vazut „angajati” care dau vina pe clienti. Ai dracu’ clienti, cum indraznesc ei sa vina sa returneze ambalajele ca sa-si recupereze banii retinuti cu japca de stat…
Mai degrabă s-a dat șpagă ca să se amâne introducerea sistemului, cred, nu ca să-l introducă.
Dar drumurile noastre erau pline toamna și primăvara de 𝐧𝐨𝐫𝐨𝐚𝐢𝐞 adînci și bălți în care 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚𝐢 𝐬𝐚-𝐭𝐢 𝐫𝐮𝐩𝐢, căzînd, 𝐩𝐢𝐜𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐨𝐥𝐝. Și cu toate astea era satul nostru, deși aveam curți bine îngrădite, și ai fi crezut că puțin ne pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar nu treceam totuși prin el, și nu suiam pe dealul lui cînd ieșeam la cîmp ?
Cine punea umărul jos la roata căruței și biciuind caii scotea un urlet de ți se zbîrlea părul, luînd în brațe căpățîna roții s-o salte din cirmoacă ? 𝐔𝐫𝐥𝐞𝐭 nu e cuvîntul care se potrivește cu ceea ce mi-a rămas în amintire. Nu era atît sonor acest răcnet, cît înspăimîntat, ca într-o ceață de vis în care groaza e însoțită și de îndoială: adică nu se poate să-mi rămînă căruța aici, să mă scoată altul și să rîdă de caii mei și de mine. Mai bine îi omor cu biciul. 𝐒𝐢 𝐢𝐧𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐧𝐢𝐦𝐚𝐥𝐞, 𝐬𝐢𝐦𝐭𝐢𝐧𝐝 𝐚𝐫𝐬𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐦𝐩𝐥𝐢𝐭𝐞 𝐜𝐚 𝐧𝐢𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐮𝐥𝐠𝐞𝐫𝐞 𝐩𝐞 𝐬𝐩𝐢𝐧𝐚𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐥𝐨𝐫, se opinteau, gîfîind ca de 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐨𝐫𝐭𝐢𝐢, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pămîntului.
𝐂𝐈𝐍𝐄 să iasă cu lopețile și să umple drumurile degradate ? Păi 𝐂𝐈𝐍𝐄 să iasă ? 𝐍𝐈𝐌𝐄𝐍𝐈 ! Dar nu ne smulgea noroiul cînd ieșeam după-amiezile în sat, devale, în zilele de lucru și de sărbătoare, tălpile opincilor și ale bocancilor ? Ei, și ce dacă ni le smulgea? Nu le pingeleam la loc ?
Marin Preda Imposibila întoarcere
Sistemul SGR a fost inventat la cererea producătorilor de automate (pe care altfel nimeni nu le-ar fi cumpărat) de conivență cu producătorii de sucuri la bidon de plastic, nu are nicio treabă cu reciclarea ori ecologia. De fapt, e chiar pe dos: se poluează masiv atât cu producerea și ținerea in funcțiune a mașinăriilor cât și cu plimbarea peturilor prin țară.
Dacă se voia curățarea naturii o lege foarte simplă ar fi rezolvat instant chestiunea: interzicerea comercializării de băuturi livrate in bidoane de plastic și trecerea concomitentă la sticle de sticlă reutilizabile și standardizate (in care logoul e doar pe etichetă).
Sigur, plasticul n-ar fi trebuit inventat. Însă duhul plasticului a ieșit demult din sticlă și se pare că n-au reușit alții mai puternici decât debilele noastre autorități să îl bage la loc, așa că măcar atâta să facem, să le strângem la un loc să nu mai fie aruncate pe oriunde.
parerea mea este ca fechete si partidul s-au imbogatit masiv din nereturnarea garantiei de 6 miliarde de ambalaje din 7 miliarde de ambalaje vandute luna de luna! se lauda doar cu 1 miliard colectare.
rulajul fondurilor din incasari garantie si returnare este strict secret, la fel ca si salariile si cheltuielile retur ro.
vi se pare cunoscuta situatia? eu am un déjà-vu!