Vechea cladire a primariei așteaptă reabilitarea sub un strat gros, nemișcat, de moloz. Oprescu și-a luat cu el când s-a mutat plăcuța de pe ușă, dar a lasat de izbeliște covorul de pe hol. Acum pe ușa cabinetului primarului stă scris, ca în perioada 2004-2008 „Primar General Adriean Videanu”.
Când poliția te dă în gât pe youtube
Belgradul e un oraș viu. Belgrădenii sunt niște oameni petrecăreți, mai ales noaptea. Ce credeți că face politia din Belgrad cu inregistrarile de la camerele de supraveghere stradale?
Picamere de la 7 dimineața
Să-mi explice și mie cineva care e graba de a sparge cu picamerul, la 7 dimineața, bordurile de pe trotuarul din spatele blocului meu. Borduri montate acolo anul trecut, pe trotuarul pe care nu circulă nimeni niciodată. Pentru simplul motiv că pe el sunt parcate mereu mașinile locatarilor din bloc.
Am văzut roșu la piață
Cum să ceri aproape în luna iunie 25-35 de lei pe kilogramul de cireșe (fie ele și cu carne, că sunt cărnoase și or avea și viermi), când un kil de carne costă până în 20 de lei, la fel și unul de kaizer sau mușchi procesat ca mezel? Păi cât costă să crești un purcel, să-l tai, să-l procesezi, și cât poate să coste culesul unei cireșe din copac, ha?
La ce mai folosește buletinul de București?
În timp ce unii zic că suntem cetățeni ai Europei, în urbea noastră dâmbovițeană pare că rămânem tot într-un cerc strâmt și aproape provincial de tributari unor hârtii fără valoare: „Fac buletin de București persoanelor serioase”
Poliția te face de râs în fața blocului
De ceva timp constat că pe ușa de la intrare în blocul meu sunt mai mereu lipite citații la adresa diverșilor locatari, puse acolo de cineva din Ministerul Administrației și Internelor. Oare poliția crede că noi, ceilalți locatari, ne vom duce cu furci, coase și fărașe la ușa ălora citați, și le vom bate obrazul, după ce le vedem numele pe ușa blocului sau ce?
Legal issues
Ce i-a speriat pe toți jurnaliștii din Balcani la cursurile ținute de o englezoaică de la BBC a fost că trebuie să respecte legile britanice ca să poată să-și publice articolele în limba engleză. Dacă s-ar respecta legile astea în România, jumătate din ziare ar fi goale, iar televiziunile mogulilor ar trage obloanele.
Valideșăn ză card, pliz!
Doamna de la chioșcul RATB mi-a explicat cu convingere că „biletele, gata, și-au trăit traiul, s-au scos!” așa că mi-a dat un card. Cu mine i-a fost ușor, că știam de ceva vreme că se vor scoate biletele de hârtie, dar domnul din spatele meu a reacționat de parcă atunci afla că s-a instaurat prohibiția la bere și el nu apucase să-și facă provizii: „cum, nu mai sunt bileteee!!?”
Cu regret vă informăm că…
Datele dumneavoastră personale pot fi folosite de oricine și cam oricum în România, că noi n-avem personal și nici sediu ca să vi le apărăm. Momentan.








